Cum ne-a schimbat infertilitatea - IN BINE!!

LAVINUTZA spune:

Buna fetele! desi eu sunt la inceput de drum - stiam ca am ceva probleme dar pana acum nu pot sa zic ca m-am interesat f tare de asta - sunt alaturi de voi in incercarea asta ....ma bucura sa aud ca sunt cupluri care se sustin si care lupta impreuna - eu una nu sunt 100% convinsa ca la mine e asa.....sau poate e numai gandul meu obesesiv ca eu sunt cu probleme....in nebunia mea ma gandesc cateodata daca e corect sa tin legat de mine un om care stiu ca isi doreste asta fff mult si sa-i rapesc bucuria asta stand langa mine si asteptand minunea si adca nu-mi voi reprosa asta mai traziu , daca Doamne fereste nu se intampla ....
DAR - asa cum spuneam eu sunt o luptatoare si nu ma las usor batuta - sunt inca tanara si dispusa sa fac ff multe pentru a-mi implini visul
Ma rog la Dzeu sa va dea curaj si forta si sa va ganditi intotdeauna ca finalul va fi unul fericit!
Nimic nu e mai frumos decat sa lupti pentru a da o viata!

Mariaa spune:

quote:

---

Originally posted by cristiama

Sunt si eu, pe undeva in luuungul drum al luptei: ani de tratamente, incercari, inseminari, 2 sarcini pierdute.
Plans, lacrimi, nopti nedormite si analize dureroase. Bani, holuri de spital batute cu zilele, lunile, anii...

Exista si o parte buna?

Pe noi ne-au apropiat bataliile astea: sotul e mereu langa mine, sa ma sustina cand mi-e greu, vine cu mine la analize, ma tine in brate cand plang. Ne-am redescoperit, suntem mai puternici.
Vom fi, daca vom fi norocosi, niste parinti mai buni, vom stii sa pretuim darul pe care-l primim.

A, si mi-am descoperit toooone de rabdare, sa o iau dupa fiecare sarcina pierduta de la cap, desi am 38 de ani si stiu ca nu mai am mult timp.

Cred ca avem noroc: nu conditionam fericirea nostra de cuplu de existenta copilului.
Suntem fericiti. Atat doar ca avem de dus o lupta. Se dovedeste a fi grea si lunga... la mine se va termina oricum destul de repede din cauza varstei, nu stim daca vom reusi sa o castigam, ce incercam e sa nu ne lasam infranti!
cristiama

---

si eu am descoperit un om langa mine de care nu stiam ca exista. si mi-a placut si mai tare de el. viata e facuta din atat de multe lucruri frumoase, nu numai tensiune, teste de ovulatie, analize, holuri si CM, ICSI si alte 'minunatii'.


pentru Emma

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=2" target="_blank"> Agonie si Extaz, Lyme

noi, impreuna


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

Oana_B spune:

Subscriu la cele spuse de RalMat: nici dusmanilor nu le doresc.
Este un chin nesfarsit pentru ca e repetitiv, n-as putea spune ca m-a schimbat in vreun fel, sunt de fel un om rabdator, focused si cu resurse interioare, am incercat sa ma bazez pe asta si sa dau la o parte gandurile negre de genul "de ce aia si nu eu" sau "de ce le da DD copii celor care nu merita" si textele alea absurde ca nuca in perete de la cei ce nu cunosc problemele si suferinta infertilitatii. Imi faceau rau gandurile alea si ma incarcam negativ inutil.

Oana_B
www.fertilityfriend.com/home/ysatis" target="_blank">vesnica aspiranta
I love pink!

Claudia T. spune:

Cred ca toate am facut, sau am incercat sa facem tot ce a stat in putinta nostra pentru a avea un copil... Ce putem face mai mult ?.Mi-am zis, dupa doua inseminari nereusite,aceasta este vointa lui Dumnezeu si poate mai tarziu am sa adopt un copil.Cand eram mica si ma intreba cineva ce am sa ma fac cand voi fi mare raspundeam mandra: Mamica !(credeam ca este o meserie)...daca as fi stiu ce greu se obtine jobul acesta...
In cei cativa ani de incercari am inceput sa avem mai multa grija de corpurile(si sufletele) noastre, sa mancam mai sanatos(si mai putin), sa facem mai mult sport si sa acceptam faptul ca sunt lucruri in viata pe care noi nu le putem controla...sotul meu tot timpul zicea : Faca-se Voia Ta Doamne...
Ma uit in jurul meu si vad oameni cu probleme mari de sanatate, oameni tineri si atunci imi zic ca trebuie sa numar binecuvantarile primite si nu necazurile...
Multa sanatate va doresc si Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa luam decizii intelepte in tot ceea ce facem in viata.

Ganduri inaltatoare intr-o zi mohorata

L-am rugat pe Dumnezeu
Sa-mi dea putere,
Dar El m-a facut slab
Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat sa ma ajute
Sa fac fapte mari,
Dar El m-a micsorat
Ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat sa-mi dea bogatia
Ca eu sa fiu fericit,
Dar El m-a facut sarac
Ca eu sa devin intelept
L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
Ca eu sa pot gusta viata,
Dar El mi-a dat viata
Ca eu sa pot gusta toate lucrurile
Nu am primit nimic
Din tot ce am cerut,
Dar am primit tot
Ce a fost bun pentru mine.
Impotriva vointei mele
Au fost ascultate rugamintile mele,
Sunt printre oameni
Un om binecuvantat.

felix76 spune:

Caludia T, asa frumos ai scris!

Pe lumea asta sunt foarte multi oameni nenorociti, din multe motive. Cred ca trebuie sa invatam sa vedem si partea plina a paharului. Intr-adevar lupta cu infertilitatea este grea dar nu imposibila. Sunt foarte multe mamici care au fost la fel de disperate in obtinerea unei sarcini dar acum si-au implinit visul. Mai cred ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi si-l va implini. Indiferent cum, nascand efectiv copilul si, daca intr-adevar iubesti micutii, chiar adoptand unul. Impreuna cu sotul meu am discutat si am abordat problema din, zic eu, toate punctele de vedere. Ne-am gandit inclusiv la adoptie. Daca vrei sa devii parinte poti, chiar daca micutul nu este nascut de tine. Important este sa nu te dai batut si sa incerci sa gasesti o raza de soare in aceasta batalie istovitaore. Fara speranta cred ca batalia este pierduta din start.
Mie mi-au placut foarte mult randurile urmatoare:

Am avut un vis in noaptea de Craciun:
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate...


Dupa Ademar Barros,
poet brazilian.

magduta-sv spune:

Am citit tot ce ati scris si am retrait momentele prin care am trecut in cei 9 ani de cind doresc sa fiu mamica...Va inteleg pe fiecare in parte, dar trebuie sa vedem intotdeauna si lumina...
Ani de zile am facut o gramada de tratamente, investigatii,laparoscopie,instilatii, histeroscopie, 3 HSG,inseminari, fiv, sovata, etc...Bine ca nu am dat in ceva nasol de la atitea medicamente si investigatii.
Prin toate acestea am trecut alaturi de sotul meu, m-a inteles, sprijinit si apropiat mult de tot. Gindim pozitiv, iubim copii, am botezat 2 baieti si doua fetite si in viitor cred ca vom adopta unul.
In trecut am plins mult, am suferit si vedeam totul in negru. Nu mai spun de cele 200 mil cheltuite. Toti banii se duceau pe investigatii,medicamente si drumuri in diverse centre medicale.Pina intr-o zi cind mi-am dat seama ca poate nu voi fi niciodata mamica, oricite as incerca si cite am pierdut privind in urma. O tinerete plina de suferinta cind puteam sa ma bucur de atitea lucruri frumoase din jurul nostru. Trece viata pe linga noi daca tot plingem si ne lamentam.
Credinta mi-a deschis ochii si am vazut unde am gresit-putem fi oricind parinti -adoptativi si e un lucru minunat. Trebuie putina pregatire in cuplu, dar se poate.
Anul trecut, in loc sa mai stau sa fac coada pe la cabinete, sa fiu un numar de dosar cu fiv 2, am preferat sa vedem Parisul si a fost minunat. Niciodata nu iesisem din tara si am ramas uimita de cite frumuseti pot exista. Anul acesta vrem sa vizitam Spania, sa ne relaxam si sa ne bucuram sufletele...Meritam si noi niste vacante frumoase, pentru ca in trecut concediul de odihna insemnau drumuri la cabinete( 900 Km dus-intors) , ore in sir de asteptat la cozi pentru citeva minute pe fuga de discutii cu dr., investigatii si multa, multa oboseala fizica si pshihica.
Pot spune ca sintem mai calmi, mincam mai sanatos, merg de trei ori pe saptamina la sala( am cam pus kg pe mine), avem un scump de motanel si incercam in fiecare week-end sa evadam putin din cotidian in mici excursii care ne incarca bateriile pe saptamina care urmeaza.

scumpii mei

mada23 spune:

Felix si Claudia...mi-ati mangaiat sufletul cu vorbe alese.
Cum ne-a schimabat pe noi dupa 4 ani...enorm, ne-a apropiat atat de mult si am curajul sa spun iubirea noastra nu are limite.
Sunt zile cand cred ca nu mai pot, e crunta dezamagirea zilei 1, dar sotul imi e alaturi si Bunul Dumnezeu ne intareste sa luptam mai departe. Nu am crezut vre-o data ca este atat de greu sa obtii o mica minune, dar cu multa credinta sunt convinsa ca o sa reusim indiferent calea pe care vine minunea.
"Pustie si trista e casa fara copii" asa ca lupati dragele mele la capatul drumului e o bucurie atat de mare incat merita tot efortul si toata mahnirea, nu e dar mai de pret decat acesta.
Sa ne deschidem sufletele si sa-l lasam pe Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa lucreze pentru noi, ar terbui sa luam fiecare zi asa cum ne e data cu bucuriile si necazurile ei, sunt oameni mult mai necajiti si mai chinuiti decat noi si au putere sa mearga mai departe, ar trebui sa invatam de la ei.
Poate lectia care trebuie sa o invatam este rabdarea, Dumnezeu ne iubeste nu ne vrea raul,crede-ti din tot sufletul si va fi bine.
Multa sanatate va doresc!


in 2008 miracolul va veni pe strada mea...madutz
asteptand miracolul

andrutzza spune:

mada23 si toate fetele....am plans de m-am umflat cititnd tot ce ati scris si tb sa plec si la serviciu....cred din suflet ca vom reusi fiindca toate suntem niste LUPTATOARE.Dumnezeu ne da aceasta forta iar scopul este UNIC.

Mariaa spune:

magdutza vacante cat mai placute
off topic: demential motanul tau!!




pentru Emma

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=2" target="_blank"> Agonie si Extaz

@ Lyme

noi, impreuna


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

L5845 spune:

Buna ziua la toata lumea !
M-am bucurat cand am vazut ca a fost deschis si un topic cu subiectul asta, m-au impresionat experientele prin care ati trecut toate de aici. Eu fac parte dintre acele, la care incercarea de a avea un copil, a avut si parti bune. Si spun asta in ideea in care, de cand incercam (8ani) simtim amandoi ca ne-am apropiat si mai tare, suferinta si durerea si asteptarea ne-a unit, ne-a facut sa ne dam seama cat de mult de iubim, a facut sa ne apreciem mai mult unul pe celalalt si ca totul are mai devreme sau mai tarziu, o rezolvare. Ne-a facut sa apreciem tot ceea ce e in jurul nostru, sa fim mai buni si mai intelegatori, iar asta cred ca nu poate fi considerat decat un lucru bun. Sunt sigura ca pana la urma, indiferent prin ce metoda, daca este menit sa fim parinti, vom fii. Pana atunci, ne bucuram alaturi de prietenii nostrii care deja au copii si de fapt, de toti copii care ii vedem in jurul nostru. Nu pot spune ca nu doare faptul ca nu avem inca un copilas, sau ca testele pe care le-am facut aveau doar o liniuta nenorocita, dar incercam pe cat putem sa nu lasam asta sa ne umbreasca relatia ci din contra, sa o intareasca si mai mult. Sper din tot sufletul, ca noi toate sa ajungem curand sa ne tinem fericite copilasii in brate.






Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE!
Lau-Meli si
" Nu tuturor li-i dat sa zboare, dar cati nu stiu sa se tarasca!...Al.Vlahuta "

Concediul visat
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste
Doi zapaciti!