Cum ne-a schimbat infertilitatea - IN BINE!!

Buna fetelor,

Am ales sa deschid acest subiect deoarece eu cand nu mai pot sa lupt ma gandesc la partea pozitiva a razboiului cu infertilitatea. Poate ca unele dintre voi n vedeti o parte pozitiva dar eu sunt convinsa ca exista. Si, mai mult, se zice ca nici un lucru nu este intamplator asa ca sutn convinsa ca si problemele noastre au un scop. Un scop pe care poate ca nu il vedem.
Asa ca....propun sa discutam despre modul in care aceasta lupta v-a schimbat pe voi sau pe sotzii vostri in bine.

Va pup,
Silvy.

medamaya1 spune:

Buna Silvy, din pacate nu pot sa-ti impartasesc parerea.Sincer, nu pot, nu vad nici o parte buna in asa ceva, dupa 5 ani de incercari, tratamente, inseminari si fiv-uri chiar nu pot.Dupa atita timp ajungi la disperare, crede-ma.
Oricum, iti doresc sa ai parte de un copilas sanatos cit mai curind.
MEDA

silvy24 spune:

Voi incepe eu...binenteles.

am inceput lupta pentru copil acum un an si 2 luni. Deja nu ma protejam de 2 ani si nu se intampla nimic. Inainte de prima vizita la Tutunaru, nu stiam absolut nimic despre sistemul reproducator. Aveam impresia ca este atat de simplu sa ramai gravida!! Acum, cred ca as putea sa dau un examen la ginecologie. Asa ca, informatiile pe care le-am asimilat ar fi un lucru bun iesit din toata povestea asta. Nu se stie cand voi avea nevoie de ele.

Dar, cred ca lucrul cel mai bun este ca mi-am schimbat modul de viata. Nu extraordinar de mult, dar incetul cu incetul stiu ca voi deveni un cu totul alt om decat eram pana acum un an. Si, asta e valabil si pt sotul meu.
Pana acum un an, eram amandoi eram un tablou perfect al vietii boeme. Dormeam haotic, mancam si mai haotic, fumam fiecare cate 2 pachete de tzigari pe zi, beam fiecare cate 1 litru de cafea pe zi si pur si simplu nu ne interesa ce efecte au toate acestea asupra corpurilor noastre. Acum, nu pot sa zic ca am renuntat la toate aceste aspecte daunatoare. Eu fumez doar un pachet de tzigari (am incercat sa ma las dar ajunsesem cu nervii la pamant si am decis sa imi fac prima data curat in creieras si dupa aia sa ma las), cafea doar 2 cani pe zi. Consum un plafar intreg in fiecare zi si ma alimentez cum trebuie. Si sotul meu este foarte interesat de toate aceste produse naturiste si de o alimentatie sanatoasa. Doreste sa se lase si defumat si de cafea. Si sunt sigura ca la un moment dat vorm reusi. Si sunt si mai sigura ca dc nu am fi vrut sa facem copii acum am fi fost la fel de viciosi si nepasatori ca acum un an. Asta in ceea ce priveste corpurile noastre.

In ceea ce priveste sufletul, mintea si spiritul nostru este alta poveste. Acum un an, nu am fi facut nici unul dintre noi ceva ce nu ne facea placere. Nici macar la dentist nu vroia sotul emu sa mearga. Acum, dupa ore intregi petrecute pe holurile cabinetelor si spitalelor, am inteles ca uneori trebuie sa lupti pentru a obtine ceva. Chiar dc lupta nu iti face placere.

Haideti ca am scris cam mult. Revin cu alte detalii pt ca am foarte multe de zis pe tema aceatsa. Si sper ca si voi la fel.
V-am pupat,
Silvy.

silvy24 spune:

Meda tocmai asta vreau. Sa citim povestile una alteia si, cine stie, poate ne dam seama ca exista si cateva aspecte pozitive.
Silvy.

anadomnica spune:

Buna silvy - interesant topic ai deschis !
cred ca lupta nu e frumoasa in sine ci mai mult presimtirea victoriei si laurii acesteia. Ce sa zic, mai buna nu cred ca sunt dupa 3 ani de tratamente si investigatii insa mai deschisa la comunicare si cunoastere sunt... poate ceva mai rabdatoare ca acum un an sau doi cand voiam ca totul sa se intample maine. In rest... mai multa rugaciune ca de obicei, mai multa constiinta si responsabilitate pentru actele zilnice.
Asa de mult vreau sa fiu mamica... voi fi oare un exemplu bun pt. copiii mei? Se spune ca dragostea dintre soti cheama sufletele la viata!!!... oare cum e iubirea noastra daca pana acum ...
Doamne ajuta!

Acush vine bebe mult dorit!
http://tt.lilypie.com/MZWVm7.png

felix76 spune:

Silvy, frumos subiect.

Noi incercam de vreo 3 ani, eu par a fi in regula dupa laparo. Sotul e asteno si oligo dar inghite naturiste si speram sa se rezolve problema.

Hai sa zic cum m-a schimbat pe mine lupta cu infertilitatea: am ajuns sa iubesc toti copii care se nasc sau sunt in burticile rudelor mele (desi la inceput cand mai auseam ca este una graviduta ma gandeam ca uite, pana si aia a ramas gravida, eu de ce nu pot....) Acum ii vizitez cu drag si ma joc cu ei ca si cand ar fi ai mei. Imi place sa vad gravidute desi cu un timp in urma le priveam chioras.

V-am intalnit pe voi, forumistele, care mi-ati deschis ochii si mintea. Am schimbat doctorul, cu unul care imi da sperante, chit ca e el cateodata necomunicativ...Am legat prietenii care, pun pariu, vor dura si dupa ce fiecare ne vom atinge telul comun, acela de a avea un bebic.

Ma mai gandesc si la altele...

Felix

silvy24 spune:

anadomnica chiar aspectul legat de "mai multa rugaciune" vroiam sa-l ating si eu. Lupta pentru copil m-a facut sa-i cer ajutorul lui Dumnezeu, lucru ce nu se intampla mai deloc inainte. Inainte eram obisnuita sa mi se intample imediat tot ce doresc. Acum am realizat ca problema aceasta este peste puterile mele si trebuie rezolvata in primul rand de Cel de Sus. Am citit in multe carti bisericesti ca orice boala are scopul de a te smeri. Si chiar cred ca asa este.
In plus, pana acum un an eram foarte nepasatoare de sentimentele celor din jur. Tunam si fulgeram daca nu-mi convenea ceva, fara sa-mi pese dc ceea ce zic sau ceea ce fac raneste pe cineva. Tot punandu-mi intrebari de genul "oare voi fi o mama buna?" mi-am dat seama ca nu as vrea ca puiul meu sa vada rautate in mine. Asa ca acum incerc sa nu mai ranesc pe nimeni si sa las de la mine chiar daca nu-mi convine.

andrabirni spune:

Salut! Pot spune ca infertilitatea pe noi ne-a schimbat in rau....Multa suferinta, neputinta, nopti nedormite, acelasi stres cand te intalnesti cu prietenii care te intreaba de bb; bani, foarte multi bani pt cel putin un FIv....etc.Depinde de psihicul fiecaruia.La noi, infertilitatea ne-a lasat numai durere pe care inca o resimtim, chiar daca nu vrem sa o recunoastem.In adancul sufletului, inca mai speram , dar ne mintim pe noi insine cand spunem ca o sa trecem si peste asta.Pana acum, de 3 ani, noi nu am trecut de acest dureros episod.Poate ca voi veti reusi si poate ca voua va v-a schimba viata.M-as bucura pentru voi.

Iyoana spune:

quote:

---

Originally posted by andrabirni

Salut! Pot spune ca infertilitatea pe noi ne-a schimbat in rau....Multa suferinta, neputinta, nopti nedormite, acelasi stres cand te intalnesti cu prietenii care te intreaba de bb; bani, foarte multi bani pt cel putin un FIv....etc.Depinde de psihicul fiecaruia.La noi, infertilitatea ne-a lasat numai durere pe care inca o resimtim, chiar daca nu vrem sa o recunoastem.In adancul sufletului, inca mai speram , dar ne mintim pe noi insine cand spunem ca o sa trecem si peste asta.Pana acum, de 3 ani, noi nu am trecut de acest dureros episod.Poate ca voi veti reusi si poate ca voua va v-a schimba viata.M-as bucura pentru voi.

---

offf, draga mea draga! nu m-am putut abtine sa nu intru si sa te imbratisez , chiar si fictiv. stiu ce simti, si noi incercam sa privim cumva, in alt fel, lucrurile dar e foarte greu. Andra stii bine ce iti doresc! Iti doresc ca, peste putin timp, sa imi vorbesti de lucruri cu totul noi si un pic mai imbucuratoare...

felicitari celor care reusesc sa treaca mult mai usor peste aceasta problema!

---

iyoana
Anul asta se intampla ceva!

unducthable spune:

stiam dar acuma simt pe propria piele ca suntem niste simpli pamanteni cu totii , ca noi nu controlam nimic , ca Dumnezeu exista si daca cineva e langa mine in momentele in care simti ca poate vei gresi cu ceva si vei ramane singur , acela e DUMNEZEU , am vazut dragostea sotului meu inca o data , parca mai reala ca niciodata , si poate voi redeveni copilaroasa ,

acuma nu mai sunt chiar copilaroasa , am 34 de ani , dar sunt calita , nu imi mai e frica de nimic , nu imi mai e frica de oameni care spun aberatii, sau care fac porcarii, si vad mai clar ce e un maruntis, cum se zbat oamenii pentru niste nimicuri, vad mai clar ce e cu adevarat important in viata

nu e mai bine , nu stiu daca e mai rau

imi doresc sa ajung sa ma rog la Dumnezeu asa cum se cuvine, sa fiu mai multumita de mine , cu mine , si sa il fac fericit pe sotul meu si pe cei dragi, si normal si ei sa ma faca fericita asa cum au facut-o si pana acuma
iar dorinta de a fii mama e ceva ce cere toata fiinta mea , nu e deloc un moft si nu sunt la competitie cu nimeni , stiu ca nu voi iubi cu adevarat decat pe copilul meu , pe ceilalti copii ii indragesc , le doresc sa nu li se intample nici un rau dar nu pot spune ca ii iubesc

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

poze cu noi
http://www.dianabostan.evonet.ro/nunta.asp

Mariaa spune:

ca sa nu dati cu rosii, precizez, sunt (tran)spiranta de 10 ani
cred ca parerile sunt impartite mai intai pentru ca fiecare se afla la alt 'kilometru' de pe acest drum lung si greu. la inceput e negarea, apoi frustrarea, apoi revolta si pe urma abia incepe acceptarea, impacarea si eventual intoarcerea spre un alt fel de maternitate, adoptia.

recunosc in postarile voastre stari prin care am trecut si noi doi.
da, este o incercare grea insa nu trebuie sa lasati ca aceasta incercare sa va departeze unul de altul. nu e nici unul 'de vina'!

cum ne-a schimbat pe noi? de fapt nu ne-a schimbat, ce am castigat dupa toti anii astia?
mai multa intelegere, toleranta, iubire, altruism si am inteles care-i 'lectia de viata' pe care o avem de invatat pentru viata asta, si anume: rabdarea!
era la un moment dat pe 'sufletul credintei' un subiect tare frumos legat de asta. daca-l gasesc va pun un link.
dincolo de frustrare incercati sa aflati rostul celor ce se intampla. abia apoi v-a veni si binecuvantarea unui copil

edit: as adauga la titlu topicului si sterilitatea. multe fete nu au avut nici bucuria unui test pozitiv


pentru Emma

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=2" target="_blank"> Agonie si Extaz, Lyme

noi, impreuna


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara