Cum ne-a schimbat infertilitatea - IN BINE!!
Raspunsuri - Pagina 2
anadomnica spune:
unducthable - mi-au dat lacrimile citind cuvintele tale. Ce frumoasa e dragostea, si ce mult o simti din partea sotului cand lupti pt. un copil. Vreau sa spun ca si eu am aflat o parte noua din valentele adevaratei iubiri in aceasta lupta. Ce frumos e sa traiesti, sa iubesti si sa fii iubit!!!
Acush vine bebe mult dorit!
http://tt.lilypie.com/MZWVm7.png
unducthable spune:
Cred ca daca exista dragoste adevarata intr-un cuplu, ea ramane indiferent daca sunt copiii sau nu ... , pentru ca prea multe MAME am vazut sa fie parasite , desi ii lega un copil sau ii legau mai multi copii .
Totul se poate schimba .... si cu copii si fara , si daca ai copil, il cresti dar tot nu stii , la batranete vine sa ma vada sau " nu poate ", sau vine o vecina ... care te iubeste ... nu stii nimic ... numai Dumnezeu stie .
deaceea ma rog la Dumnezeu sa fie dragoste si sa fie sotul meu asa cum este , sa nu se schimbe si sa nu ma schimb ... IN RAU
te pup , ANA , si va pup , mai multe nu mai am de spus 
DIANA
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
poze cu noi
http://www.dianabostan.evonet.ro/nunta.asp
ruxandrab spune:
Da... simt nevoia sa postez si eu la acest topic pentru a-mi exprima parerea ca e ca sarea pe rana,dar fie... in afara faptului ca m-am lasat de fumat (da si eu fumam vreo 2 pachete pe zi) si ca constientizez ca ar trebui sa mananc mult mai sanatos si sa fac sport... eu nu mai vad nimic pozitiv, si daca ma gandesc bine, avand in vedere problema evidenta nici macar aceste lucruri nu le mai consider pozitive.
Cea mai frumoasa parte a fost cand m-am lasat de fumat, din cauza nervilor si atitudinii aferente, combinate cu aceasta insatisfactie pana si mama mea mi-a zis ca sunt rea.
Poate si mai frumos e ca sotul nu intelege de ce nu dorm noaptea, de ce as sta 12 ore la serv numai sa nu am timp sa ma gandesc, de ce nu mai am chef de viata si de ce uneori incep sa plang fara motiv.
Da.... subscriu si eu, nici dusmanilor nu le-as dori asa ceva.
Asteptand un ingeras
adelaalba spune:
Mi-au dat lacrimile , citind mesajele voastre.Cineva a zis ca unele dintre noi nu am avut nici macar un test pozitiv.Doamne cat as da uneori macar bucuria asta sa o am.Pe mine nu stiu daca m-a schimbat in bine sau in rau.Inca mai sper, poate sunt mult in urma voastra, cel putin la cate incercari ati facut unele dintre voi.Am renuntat la fuma inainte de a-mi propune sa raman insarcinata, m-am rugat mereu si cred in DUMNEZEU, dinainte de a-mi dori sa fiu mama.Nu cred ca am castigat ceva din dezamagirile de pana acum.Frustrari, nervi, certuri cu cei din familie si o stare de sfarseala , permanenta.Cel mai tare ma revolta nenumaratele cazuri pe care le vedem la stiri in fiecare zi.Copii abandonati, nou-nascuti aruncati la gunoi!Atunci stau si ma intreb unde e dreptatea pe lumea asta?Sper sa gasesc raspunsul intr-o zi!
CameliaBianca spune:
la mine singurul aspect pozitiv a fost un stil de viata mai sanatos, dupa cate vad majoritatea spuneti asta. in rest psihic a fost dezastru si vorba cuiva de mai sus nu doresc nici dusmanilor mei. ar fi multe de spus, dar nu e locul, sunt de rau din pacate, nu de bine.
cristiama spune:
Sunt si eu, pe undeva in luuungul drum al luptei: ani de tratamente, incercari, inseminari, 2 sarcini pierdute.
Plans, lacrimi, nopti nedormite si analize dureroase. Bani, holuri de spital batute cu zilele, lunile, anii...
Exista si o parte buna?
Pe noi ne-au apropiat bataliile astea: sotul e mereu langa mine, sa ma sustina cand mi-e greu, vine cu mine la analize, ma tine in brate cand plang. Ne-am redescoperit, suntem mai puternici.
Vom fi, daca vom fi norocosi, niste parinti mai buni, vom stii sa pretuim darul pe care-l primim.
A, si mi-am descoperit toooone de rabdare, sa o iau dupa fiecare sarcina pierduta de la cap, desi am 38 de ani si stiu ca nu mai am mult timp.
Cred ca avem noroc: nu conditionam fericirea nostra de cuplu de existenta copilului.
Suntem fericiti. Atat doar ca avem de dus o lupta. Se dovedeste a fi grea si lunga... la mine se va termina oricum destul de repede din cauza varstei, nu stim daca vom reusi sa o castigam, ce incercam e sa nu ne lasam infranti!
silvy24 spune:
anadomnica vezi ca deja ai reusit sa gasesti un aspect pozitiv al luptei asteia ingrozitoare.
Imi aduc aminte ca acum un an si 2 luni, dupa prima vizita la doctor am avut o cearta ingrozitoare cu sotul meu. Eram in Z10 si doctorul imi spusese sa prestam program artistic in seara aceea. Imi aduc aminte de urletele sotului "nu fac sex cand spune doctorul!!". Acum, cand vad cat de mult s-a schimbat, cum a stat cu mine 10 ore in spital cand m-am operat, cum cauta informatii pe internet in legatura cu tratamentele necesare, cum nu mai cracneste cand trebuie sa prestam in Z10, Z12, Z14 etc, imi dau seama cat de mult ma iubeste omul acesta si cat isi calca pe principii in aceasta lupta. Poate vi se pare ca aberez, dar sa stiti ca nu toate am avut de la inceput langa noi soti dispusi sa lupte cot la cot. Sotul meu isi dorea si isi doreste copil dar, acum un an, nu era dispus sa faca nici un sacrificiu pentru acest lucru. Mergea doar pe principiul "cand vrea Dumnezeu" si atat. Si acum are acelasi principiu dar stie ca trebuie sa luptam. Pentru mine chiar conteaza foarte mult faptul ca agitatia lui mi-a demonstrat cat ma iubeste. Si, dc nu ar fi existat infertilitatea, nu as fi aflat niciodata acest lucru.
anadomnica spune:
silvy24 - intr-adevar am gasit un aspect pozitiv. Vreau sa spun ca si la mine a fost la fel, ca in urma cu 2-3 ani luptam de una singura si parca impotriva curentului (pt. ca sotul avea alte prioritati si nu coopera). Apoi a vazut ca treaba e serioasa, ca... "Dumnezeu iti da, dar in traista nu-ti baga", si ca daca tu nu faci tot ceea ce este omeneste posibil... Acum e alaturi de mine, acum simt ca ma sustine, si intr-una din serile trecute cand imi era rau si am spus ca sper sa fie de la bb m-a imbratisat asa de lung si frumos...mi-a spus fara cuvinte ca e acolo, ca ma admira ca sunt o luptatoare. M-am simtit admirata pt. lupta ce o duc. Va dati seama cum ma voi simti cand vom reusi?
Doamne ajuta!
Acush vine bebe mult dorit!
http://tt.lilypie.com/MZWVm7.png
andrutzza spune:
buna
eu si sotul meu am luptat enorm in viata pentru orice. nu ne-a ajutat nimeni niciodata nici macar cu un sfat. am fost singuri in fata sortii dar ne iubim enorm. el este viata mea.chiar ne intrebam de multe ori cum vom face ca atunci cand vom disparea din aceasta viata unul dintre noi s-o facem impreuna.vestea legata de infertilitate ne-a ucis efectiv. tocmai ne gandeam ca ne-am luat apartament, masina si multe altele, avem servicii bune, o situatie buna prin propriile eforturi si ca, gata, am scapat de LUPTA. Vestea legata de infertiliate a fost cu adevarat cel mai Cumplit moment din viata noastra si nimeni nu poate intelege asta decat cei care au trait-o. dar of...aceata lupta pentu tot in viata ne-a obosit. asa ca , acum ne-a fost cel mai greu sa ne ridicam si s-o lum de la capat. daca a insemnat ceva bun....nu stiu.poate faptul ca acum avem alta scara de valori in viata,am renuntat la planurile legate de o alta locuinta,la ascensiunea profesionala, la tot ce este material, incercam sa mancam sanatos, sa nu nemai stresam, ne gandim toata ziua unul la altul,acum suntem "altfel" (eu zic in bine).iubesc absolut orice copil pe care il intalnesc in drumul meu si simt o tresarie atunci cand vad o gravida. si cateodata cand vedem un bebe la tv, fara sa vrem, sa constientizam, schimbam rapid canalul. am simtit nevoia sa scriu mai mult la acest subiect......
antosit spune:
Daca ne-a schimbat sterilitatea in bine? (pe mine si pe sotul meu!)...ma indoiesc! In 10-11 ani de lupta nu am avut parte decat de suferinta, avem momente cand nu mai vedem nici macar luminita aceea... de care se tot vorbeste!Am luptat de la inceput impreuna dar ne-am lovit de prea multa durere.Nici faza cu: un nou stil de viata, mai atent sau echilibrat nu tine!...doar FRUSTRARI si DURERE!
Ma bucur sa vad ca voi majoritate mai aveti putere sa vedeti si parti bune in asta, eu una nu mai pot!
Pupici tuturor!
Anto 
"Cea mai mare iluzie este ca oamenii au limite!"