Depresia cauzata de infertilitate

ioana_p76 spune:

quote:

---

Originally posted by Alé

Felicitari pt acest subiect si pentru faptul ca ati reusit sa ramineti on topic.

As indrazni sa va rog ceva, pentru a-l face si mai util celor care poate nu au timp sa citeasca sau nu recunosc ca ar suferi de depresie, cit de putin, cauzata de infertilitate.

Ma gindeam sa va uniti eforturile si resursele - am vazut doua articole bune postate deja - pt a face un soi de rezumat, pe care sa-l postati pe prima pagina, cu mai multe "capitole" cum ar fi: "simptome", "sentimente", "solutii" (neaparat!!!), "raspunsuri istete de dat familiei si prietenilor", "ce sa faci/ ce sa nu faci" si altele asemenea.

Ce parere aveti? in felul asta v-ati ajuta si pe voi si pe alte fete care doar citesc subiectul si nu partcipa la discutie.

Oricum, felicitari inca o data.

---

Ale, ar fi intr-adevar de folos daca s-ar face asa un rezumat cum zici tu, desi din posturile fiecarei fete de aici se poate intelege acelasi lucru -cat de mult ne afecteaza infertilitatea, din pacate..
Articolul www.desprecopii.com/info.asp?id=1348" target="_blank">"Infertilitatea, pe intelesul celor norocosi" este ca un rezumat, un articol f. bun pe care sper sa il inteleaga si cei care sunt norocosi, adica nu au avut de-a face cu infertilitatea.
Cele doua articole postate aici, cel postat de Idaira aici si cel in engleza postat de Romanitza aici exprima exact ce simte fiecare dintre noi care se confrunta cu infertilitatea.
Deocamdata sunt aceste trei articole, daca se poate ca autoarea subiectului Silvy24 sa le treaca pe prima pagina sau un moderator, pentru ca Silvy n-a mai scris aici si poate nu mai citeste.

Ioana -the new me!
animalutele mele iubite

www.petitiononline.com/legemame/petition.html" target="_blank">SEMNEAZA SI TU petitia pentru legea mamelor!

toriceli spune:

Am tot citit din urma , cam pe la scrisoarea Idairei ramasesem.
Nu ma puteam hotari daca sa va scriu sau nu. Pt.fetele mai noi care nu cunosc povestea mea , incerc sa rezum lucrurile : am 33 de ani , prin 2005 toamna cind aveam vreo 30 ani ( am si acum ultimul buletin de analize de prin 26.11.2005) ni s-a spus e ok , analizele sunt bune pt.amandoi , putetem trece la treaba. Ei , sa nu punem la socoteala 2005 dar din 2006 chiar ne-am pus pe treaba . Si timpul a trecut , bebe nimic. Prin 2007 in vara am ramas gravida si tot in vara pe 17 august am pierdut sarcina ,la 6-7 saptamni . Din cauze neidentificate.
Apoi a trecut si restul din 2007 fara sa vina bebe , si cu trecerea timpului depresia sau ce a fost si inca mai este , s-a accentuat.
In 2008 prin februarie am ramas totusi gravida. N-am putut sa va anunt. Da mi-ar fi placut sa va spun ca depresia trece daca ramai gravida , dar nu pot sa va dau sperante. Nu trece ci doar se diminueaza si se transforma in altceva , destul de dureros. Cele care ati prierdut mai multe sarcini cunoasteti sentimentul sau starea.Am vrut sa trec cel putin de 12 saptamini. Nu ca astea 12 saptamini mi-ar garanta ca voi si duce sarcina la termen. Dar parca e ceva mai palpabil si sarcina e vizibila. Adica nu pot sa o neg , nu pot sa o ignor si ma prefac sa spun ei , e sau poate nu e....
Apoi l-am vazut pe bebe cu tot cu maini si picioare , se balaceste de zor prin lichidul amniotic. Suprinzator pt. mine e foarte miscacios cind facem eco. S-ar putea sa imi spuneti ca ar trebui sa fiu in al 9 lea cer. Hmmmm......poate ca da , poate ca nu. Eperientza prin care am trecut ma face sa fiu circumspecta in continuare. Inca nu traiesc pe deplin bucuria sarcinii si sincer pina la final nici nu cred ca o voi face. Inca nu pot vorbi cu bebe , nu pot sa manghii burta si sa am o convorbire cu micutul. De cele mai multe ori imi manghîi burta cind ma inteapa , cind ma doare , cind mi se pare ca e cam tare.
Nu pot spune ca asta e starea mea generala . Am si momente cind imi vine sa plutesc - in special acelea de dupa eco . Dupa ce il vizualizam senzatia e aproape deliranta. La cabinetul la care merg eu exista un ecran si pt. paciente.
Nu stiu cit de mult va ajuta sau nu povestea sa mergeti mai departe. Eu sper sa fi facut un lucru bun dindu-va vestea.
Va doresc sa aveti puterea de a continua ! Va pup si va urmaresc in continuare.

Toriceli 12+

bb_wanted spune:

salut,fetelor
am tot citit si citit,si ma simt mai bine, intr-un fel, ptr ca am vazut ca treceti prin ce trec si eu(ma intelegeti, credeam ca nu reactionez eu sanatos):plang cand vb de problema mea, cand vad copii, cand sotul ma tine in brate, plang chiar si acum...mi-a aduc acum aminte ca in urma cu 3 ani si ceva le spuneam colegelor ca vreau sa fac un bb si chiar planuiam si cand as vrea sa se nasca...credeam ca e cel mai simplu lucru de pe lume, trebuie doa sa vrei...de atunci s-au tot nascut copii de-ai colegelor, unii doriti altii mai putin, dar al meu?......
de-abia acum vreo 2 luni m-am hotarat si eu sa fac HSG, abia dupa ce verisoara mea a nascut o fetita superba, desi ea , mamica are diabet insulinodependent, si mi-am zis ce D-zeu daca ea a reusit eu chiar nu pot?
mi-au zis ca am hidrosalpinx bilateral si urmeaza o operatie, si nu stiu ce sa fac.un medic de alta specialitate m-a sfatuit sa mai astept 1-2 luni poate-poate dupa HSG
va pup pe toate,ma bucur ca am intrat pe acest forum este un real suport ptr mine,si ma rog la DD sa fimtoate asa

evanescence spune:

Cum sa nu fiu depresiva cand vad testul acela cu o
singura linie si sunt in a 3-a zi de intarziere CM
de 3 zile innebunesc de ce ma chinuie viata asa....DE CE
de ce nu vine si CM asta cand trebuie???? trebuie sa fiu
chinuita sa sper 3 zile si apoi durerea e imensa....
am mai patit o data anul trecut a intarziat 5 zile
eram si bucuroasa si trista nu stiu ce sa cred....zilnic
fac teste si niciodata in viata nu am vazut 2 linii
mereu am ciclu de 28 zile cateodata si de 26-27 normal ca sper
mult cand intarzie chiar si o zi,si mereu sper degeaba
oare cand D-zeu ma va elibera de chinul asta si se va implini visul nostru???? OARE CAND

in asteptarea unui ingeras

ingeras26a spune:

In primul rad, felicitari pentru mesaj!
In al doilea, felicitari Toriceli! sa te ajute Dumnezeu sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos si la termen :)

In al treilea rand, sa va spun de ce am intrat aici: pentru ca, timp de 3 ani de zile, m-am chnuit ca si voi sa raman insarcinata. O parte dinte voi poate stiu povestea mea, nu mai stau sa o repet. Pe scurt, pt cele care nu o stiu, am facut hsg, histeroscopie, inseminari, instilatii, monitorizari, tratamente hormonale, tratamente naturiste, dosar fiv, am mers la 100 de dr, eram pregatiti pt adotie. Am fost clasati cu "infertilitate inexplicabila", adica toate analizele perfecte, dar bb nu.
Am trecut prin luni de disperare, frustrare, crize de nervi si... o deprese cumplita in Ajun de Craciun 2005, cand dupa o inseminare dubla cu multe sperante, mi-a venit cm exact in ajunul craciunului, iar Dumnezeu mi-a demonstrat atunci cat este de important sa ai pe cineva care sa te sustina langa tine. Au urmat iar diverse tratamente si exact in luna de dinainte de fiv am ramas insarcinata in concediu.
Nu va mai spun prin ce am trecut cand nu reuseam sa raman, a fost o perioada cumplita, in care ma invinovateam pe mine ca nu sunt in stare sa fac copii, desi stiam ca nu sunt eu cu nimic de vina (sau sotul meu)...dar pur si simplu nu ma puteam abtine...evident, toata lumea, sora, prietene, nasa insarcinate, cu copii etc.
A fost greu, dar Dumnezeu ne-a ajutat pana la urma si avem acum o fetitza minunata, de aproape 1 an si 4 luni.
Dupa ce am nascut, am luat AC cateva luni, cat am alaptat, iar dupa aceea am incercat iar sa raman insarcinata. De data aceasta am reusit din prima, pentru ca nu mai eram la fel de stresata. Nu ma intelegeti gresit, nu va cer sa nu fiti stresate, pentru ca stiu ca nu se poate si veti intelege imediat ceea ce spun. A fost un moment minunat cand am vazut cele 2 liniutze, dar din pacate sarcina s-a oprit din evolutie la 6 saptamani. Dupa 2 sapatmani, dureri cumplite, mers la 100 de dr, ma rog, in final am descoperit (cand mai aveam un pic si intram in septicemie, ca nu descoperea nimeni ce am, iar Tutunaru nu era in tara), m-a vazut dr meu (Tutu), care m-a bagat in laparo la 9 seara pt ca aveam si o extrauterina care imi sparsese trompa. M-a operat, mi-a eliminat sarcina, care se dezvolta normal, mi-a scos trompa...si mi-a spus ca ma pot apuca sa incerc iar dupa o luna. Evident ca incerc de ai bine de jum de an si iar nu reusesc sa raman pentru ca iar sunt stresata, plus ca acum mai am doar o trompa. Sentimentele nu mai sunt la fel de puternice cum au fost prima data, cand nu o aveam pe Maya, insa ele sunt...puternice. Si nimeni nu le intelege, asta doare cel mai rau...toti spun "bucura-te ca ai un copil", sunt perfect de acord cu asta, insa tot nu reusesc sa inteleg de ce nu se poate cand iti doresti? nu il manii pe Dumnezeu, pentru ca eu am un copil si este sanatos, frumos, destept si va doresc tuturor, insa tot este greu.

Ironia este ca dr mi-au spus ca daca nu mi se oprea din evolutie sarcina extrauterina, nu o descopereau pe cealalta, ca a fost gemelara...
Este insa atat de dureros sa pierzi o sarcina dorita si obtinuta greu...
Am vrut numai sa va impartasesc experienta mea si sa va spun ca inteleg atat de bine prin ce treceti...si ma regasesc atat de mult in ceea ce simtiti...si ca SE POATE!

Va pup mult si ma scuzati ca m-am intins atat. Va doresc sa aveti cat mai curand un bebelus, prin aproape orice mijloace.


Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)

BIENCUTA spune:

buna fetelor!
sunt disperata nu stiu la cine sa aplez.astazi am fost si am luat rezultatul unor analize si a iesit ca am toxocara in valori foarte mari.doc. cocei a zis ca ma duc la institutul ion cantacuzino in bucuresti si sa vorbesc cu medicul pentru un tratament sa scap de acest virus.aveti idee la cine pot merge la cine sa apelez?va rog din suflet ajutati-ma

marryan spune:

De mult citesc subiectul acesta, de cind sa deschis si nu am avut curajul sa scriu ca mereu pling cind citesc postarile voastre, pe unele din voi va cunosc de la diferite subiecte si am trait aceleasi sentimente de frustrare cind venea CM sau o IA nereusita etc, si de bucurii cind cineva reusea.
Am ajuns sa cred ca tarie ca nu imi e dat sa fiu mama, si iam spus sotului ca sunt deacord sa si gaseasca o persoana care sa ii poate darui copii, eu plin iar el ma stringe in brate cu ochii in lacrimi spunindumi ca daca Dumnezeu asa vrea sa fim doar noi doi asa va fi, am dat un legamint si e acolo sus puternic si nu te las in suferinta, vom fi amindoi si la bine si la rau. Sufar nespus de mult din cauza depresiei ca nu pot avea un copil cu toate analizele bune la ambii, credeam ca sunt nebuna, ca numai eu pling la orice pas cind vad o femei insarcinata sau cind vad copii, dar uite ca mai sunt multe si imi pare rau ca noi cele ne dorim enorm dce mult sa avem un copil nu putem, iar cele care ramin usor si ii dau afara nu se chinuie...dar cine suntem noi sa le judecam numai Dumnezeu le poate judeca! Nu mai pot sa ma concentrez sa lucrez, ma cert cu toata lumea, sunt o nesuferita in ultimul timp si pling la orice pas..nu vreau dar starea mea de depresie nu ma lasa sa fiu mai calma.
Iertati-ma, pling si nu mai vad sa scriu, sunt trista de tot.

Maria

'Love is an act of endless forgiveness, a tender look which becomes a habit!

nu a mai ramas mult pina voi afla ca s

cami_antonia spune:

buna feteleeeeeeeeee

am revenit si eu pe la voi si ma bucur nespus ca s-a animat subiectul si ca din ce in ce mai multe fete au incredere sa-si noteze problemele lor....

stati linistite fetele ca toate suntem la fel de sensibile la vederea bebelusilor....a femeilor insarcinate.....toate plangem mai mult sau mai putin vizibil....toate suferim....dar Dumnezeu este mare si trebuie sa ne ajute caci numai El o poate face....

ingeras 26 te inteleg perfect desi eu nu am inca nici un copil....dar imi pot imagina....e bine ca ai scris ....e bine ca ai avut puterea de a depasi momentul de a nu spune.....temerile tale....asta este un pas important....ai incredere in Dumnezeu....eu cat am stat cu mama in spital era o femeie acolo care avea doar o trompa....ii povestise mama ca eu am probleme .....si mi-a povestit ca a fost la multe manastiri si biserici....si-a lasat biletele cu pomelnice....i-a citit pt sanatate si pt bebelusi diversi preoti....si apoi gata....a facut o minunatie de bebe cu o singura trompa.....si au trecut de atunbci ceva ani....

si mie imi este greu....desi sunt preoteasa si ma rog mereu nu ezit sa incetez in a ma ruga.....

va pup pe toate
DOAMNE AJUTA

cami_antonia spune:

fetelor

poate ca problema noastra nu este chiar o depresie....poate noi suntem mai sensibile decat altii la ceea ce se numeste bebe si tot ceea ce tine de copii.....de sarcina....de graviditate....

nu stiu daca imi place sa cred ca sufar o depresie....desi am avut momente bune cand am crezut ca asta este....

de plans plange fiecare dintre noi la anumite subiecte....noi d ce nu am plage cand e vb de un copil....sau de un esec.....

va astept sa imi scrie fiecare cat de mult a depasit aceasta asa zisa depresie....acum in perioada sarbatorilor de Paste....pe care abia le astept....

va pup pe toate si fiti tari.....si scrieti....va prinde bine

cami_antonia

cami_antonia spune:

FETELOR

vad ca nu mai scrie nimeni pe aici...poate e un semn bun ca a disparut depresia despre care ne dadeam cu parerea pana acum....sau sunteti prea ocupate cu Sintele Sarbatori de Paste????

cami