Depresia cauzata de infertilitate

irinukk spune:

buna fetelor...
am si eu ceva vreme de cand incerc sa raman insarcinata
pana acum..ce sa zic...am cam avut ghinion...pt ca at cand am mers pt cel de-al doilea set de instilatii...surpriza....aveam o icoza...iar acum stau sa o trataez..dupa care abia la inceputul lunii iunie merg din nou pt instilatii....pana atunci nimic...asta e
imi doresc enorm un copil...sinecr nu stiu ce sa mai fac ca sa uit de problema mea...
plang mereu....si ma intreb de ce..
dar voi toate stiti aceste lucruri...
va imbratisez pe toate...
si daca nu ne mai intalnim va doresc un paste fericit!...si sa dea dumnezeu sa vina bebe la noi toate

lu_ana spune:

Am tot citit din cele scrise pana acum. Nu stiu ce cautam de fapt pe un site clar despre copii... Nu credeam insa sa gasesc acest subiect. Pe scurt, va inteleg si nu pot sfatui pe nimeni in nici un fel. Din 1997 am inceput tratamente (care mai de care mai dureroase si costisitoare) pentru o sterilitate secundara. Nu am nici acum copii. Am in schimb 40 de kg in plus de care nu mai pot scapa! Intre timp am "crescut" si un fibrom de care voi scapa cu o operatie radicala.
Dar nu despre aceasta vreau sa vorbesc. Va rog spuneti-mi cum depasesc sotii vostri aceasta situatie? Pe langa faptul ca mi-am dorit mereu sa fiu mama, pe langa faptul ca niciodata nu pot gandi -- fara sa plang ore in sir-- ca nimeni nu-mi va spune "mama", ma omoara gandul ca nimeni nu-l va stiga pe sotul meu "tati" desi este un om minumat care iubeste copiii extraordinar de mult.

Tia spune:

acum am vazut acest subiect si m-a impresionat profund, pentru ca stiu ce spuneti, am simtit pe pielea mea acest lucru. prietenii imi spuneau ca risc sa o iau razna, sotul cauta permanent cai sa nu ma scufund.. numai el stie cat de greu i-a fost si acest lucru ani de zile.

apogeul acestei stari de deprimare l-am atins in ziua in care mi-am dorit cu toata fiinta mea sa pot sa renunt la aceasta lupta. voiam sa nu mai vreau copil! voiam sa scap de durere, depresie, de starile de disperare prin care treceam cand vedeam copii pe strada. de fapt nu mai puteam suporta propria suferinta.

vazusem femei care s-au impacat usor sau relativ usor cu acest fapt, dar eu nu eram asa! nu puteam sa ma desprind de aceasta dorinta, veche, din copilarie.

acum stand si amintindu-mi toate intamplarile prin care am trecut, cred cu tarie ca am reusit NUMAI pentru ca nu am renuntat sa lupt... pana si in al 12-lea ceas am incercat. atunci s-a "prins"...

fetelor, as vrea ca acest mesaj sa va incurajeze, sa va ajute sa va regasiti puterile sa o luati de la capat, oricat de greu va este in acest moment!

sa auzim de

ioana_p76 spune:

Tia m-a emotionat mesajul tau si iti multumi ca ai intrat sa ne incurajezi!
Din pacate, la un moment dat e tare greu sa mai crezi in sansa ta, cel putin la mine acest moment a cam venit, dupa doua fiv-uri nereusite, parca am ajuns intr-un punct mort unde nu prea mai pot sa sper nimic..
Stiu ca alte fete au trecut prin mult mai multe si inca mai spera, de fapt si eu sper in adancul inimii, dar parca nu mai pot nici sa ma gandesc la copil si imi pare foarte rau ca parca simt cum trece viata pe langa noi si noi nu mai facem nimic..
Luana, ne intrebai cum depasesc sotii nostri aceasta situatie. Si pentru ei e greu, dar ei reusesc sa-si ascunda emotiile si sentimentele. Am trecut prin multe, la inceput ma incuraja, apoi au fost dati and chiar se supara daca ma vedea trista si deprimata, apoi mi-am impus sa nu-i mai arat cand sun t suparata pentru ca il afecteaza, il supara, poate si din cauza ca se simte vinovat avand probleme..
Dar sufar cand il vad cum se poarta cu nepotelul nostru, cat il iubeste si ma gandesc cu tristete ca poate niciodata nu va putea sa se poarte asa cu copilul nostru..nu stiu cum sa fac sa ma obisnuiesc sa-l vad in preajma copiilor, sa nu ma mai intristez cand il vad cu ei, cum ii alinta si ii dragaleste..probabil daca nu o sa avem copilul nostru nu o sa scap nicodata de tristetea asta..
Si asa cred ca simte si el, cand ma mai joc cu nepotelul ii surprind uneori privirea trista..
Si acum ca vine Pastele, parca iar revin la starea de tristete, parca n-am nici chef de sarbatorit, n-am chef nici sa mergem sa vedem nepotelul, pentru ca m-am saturat sa ni se tot ureze sa-i facem un verisor, sau sa mi se zica daca il iau in brate, "hai ca poate se ia", etc.Nu zic ca cei care ne ureaza lucrurile astea nu sunt bine intentionati, dar uneori imi vine sa le zic "mai lasa-ti-ne cu astea, ca noi poate nu vom avea niciodata copii, nu ne mai tot aduceti aminte, ca ne ajunge prin ce trecem noi" dar cand ii vezi ca totusi sunt cu intentii bune si parca chiar cred ce zic,parca nu-ti vine sa-i repezi..

quote:

---

Originally posted by lu-ana
Pe langa faptul ca mi-am dorit mereu sa fiu mama, pe langa faptul ca niciodata nu pot gandi -- fara sa plang ore in sir-- ca nimeni nu-mi va spune "mama", ma omoara gandul ca nimeni nu-l va stiga pe sotul meu "tati" desi este un om minumat care iubeste copiii extraordinar de mult.

---

Exact asa simt si eu..

N-ar trebui sa mai am ganduri din astea, macar acum, de Paste, dar din pacate, acum m-au napadit mai rau..
Va pup

Ioana -the new me!
animalutele mele iubite

www.petitiononline.com/legemame/petition.html" target="_blank">SEMNEAZA SI TU petitia pentru legea mamelor!

RalMar spune:

Cred ca tocmai din cauza sarbatorilor se acutizeaza aceste sentimente, povara pare uriasa, tristetea de neoprit. Eu cred ca pana acum am fost o luptatoare, am fost curajoasa, dar acum simt ca nu mai pot continua, durerea e prea mare, ma simt prea obosita sa mai lupt cu morile de vant. In clipa asta m-as ascunde undeva si nu as mai iesi pana nu ar trece problema (de parca ar trece ) Nu pot decat sa sper ca dupa sarbatori va trece starea asta si voi gasi puterea sa o iau de la capat.

evanescence spune:

ioana p76 am avut lacrimi in ochi cand am citit mesajul tau,si pe mine ma doare enorm cand imi vad sotul caum se uita cu tristete la nepoteii nostri 4 la numar,ma doare sufletul in mine simt atat de tare ca ma doare si fizic....nu pot suporta gandul ca nu vom avea niciodata copilasul nostru...
chiar ieri a venit fosta colega din liceu impreuna cu sotul si fetita de doar 3 luni sa ne cheme la botez...m-am uitat la ei cu bucurie,durere si recunosc INVIDIE ce sa fac,nu pot sa nu fiu invidioasa,colega mea in floarea vietii cu un bebelus frumos,cuminte,atat de bine ii statea cu BB in brate si m-a cuprins si invidia, mi-e rusine,dar asa simt nu pot sa controlez aceste sentimente
in fine astazi este invierea Domnului poate ca aceasta sfanta sarbatoare va aduce implinire unora dintre noi
Caile Domnului sunt misterioase....
Paste fericit alaturi de cei dragi

in asteptarea unui ingeras

lu_ana spune:

ioana_p76 stiu toate aceste reactii ale sotilor nostri, cele despre care povesteai. Exact asa s-a intamplat la noi in familie; intai m-a sustinut foarte mult, dupa aceea a incaput sa se simta cumva vinovat -- desi el nu are nici o vina -- apoi a inceput sa-mi spuna sa incerc sa trec peste , sa incerc sa nu ma mai intristez de cateori vad sau tin in brate un bebe mic iar in timp am inceput sa nu-mi mai arat emotiile si sa nu mai discut despre faptul ca nu avem copii. Dar simt ca nu-i solutia cea mai buna, nu vreau sa nu discut cu el ci vreau sa stiu exact ce simte!
Dar, acum, oricat de greu ne este trebuie sa lasam la o parte durerile noastre si sa incercam sa sarbatorim, Invierea Domnului.
Paste fericit pentru toata lumea!

cami_antonia spune:

FETELOR

EU NU VA ZIC DECAT SA AVETI TARIA DE A MERGE MAI DEPARTE CU MULTA CREDINTA IN DUMNEZEU.....
FIE CA SFANTA SARBATOARE A INVIERII DOMNULUI SA VA ADUCA PACEA PE CARE O DORITI IN SUFLETE....
EU SUNT FOARTE INCREZATOARE IN PUTEREA DOMNULUI...MERG LA MASLURI DE SANATATE TRUPEASCA SI SUFLETEASCA....
ASTA E O INCERCARE CA SA VADA DACA NE LEPADAM DE CREDINTA....INSA MIE ACEASTA INCERCARE MI-A ADUS MAI MULTA CREDINTA SI IN CASA SI IN SUFLET SI IN VIATA DE ZI CU ZI...

DOAMNE AJUTA!
SA NI SE INDEPLINEASCA CAT MAI REPEDE DORINTA DE A FI MAME!
CAMI

Bianca B spune:

Sfintele sarbatori de Paste sa va aduca liniste in suflet, multa bucurie, sanatate, fericire si puterea de a darui si ajuta semenii.
Hristos a Inviat!


Bianca
http://www.costinkara.go.ro/Ai_sa_fugi/

toriceli spune:

Hristos a inviat! Va doresc sanatate si sa vi se implineasca visul !


Toriceli 14+