dragoste, durere si ura

slakje spune:

draga babyblue, nu zice nimeni ca-i om rau, dar tu trebuie sa te gandesti ca barbatul de langa tine, care te-a luat de nevasta, care tea facut familia lui, care va fii tatal copiilor tai, TREBUIE SA FIE UN OM pe care sa te poti INTOTDEAUNA BAZA, el trebuie sa fie la drapta ta, SPRIJIN ORICE AR FII, si parintii tai intr-o zi nu vor mai fii, intr-o zi mainile sotului tau nu vor mai fii asa albe de pianist, si parul nu-i va ma fii asa negru,sex nu veti mai face in fiecare zi, vor aparea copii, vor aparea probleme,el va fii singura ta ruda poate, singura familie, EL TREBUIE sa fie altaturi de tine si el trebuie sa fie SOTUL SI FAMILIA TA, felul cum se comporta demonstreaza clar ca TU si parintii tai pe EL NU VA PUTETI BAZA.
Intr-o zi romantismul iti va trece si-ti vei da seama ca stai alaturi de un barbat care nu are grija de tine, care nu-i in stare de nimic fara maica-sa.
PARINTII TAI au dreptate.Daca ai fii sor-mea la fel ti-as spune.

slakje spune:

Si inca ceva:

Babyblue, intradevar nu parintii ne hotarasc soarta, cum zicea cineva aici, dar asta se aplica pentru masa, TU te-ai intors in casa parintilor tai, ei te lasa sa pleci sau te lasa sa stai PT CA TE IUBESC, dar ca niste parinti care iti vor binele si-au trecut prin viatza si stiu multe, iti deschid acu in al 12-lea ceas ochii asupra sotului tau si asupra faptului ca TIE pe viitor, langa un asemenea barbat, numai bine nu-ti va fii.Parintii tai sunt singurii care gandesc NORMAL si SANATOS, pt ca te lasa sa faci ce vrei dar totusi te pun in garda ca daca e sa-ti bati joc de viatza ta singura o faci si ei din momentul acesta nu se mai implica.

Imi pare chiar rau sa stii, una la mana ca prin ceva asemanator am trecut si eu acum vreo 9 ani, stiu, multe sentimente am mai incercat si eu, de aceea iti spun cu mana pe inima: parintii tai au dreptate si se vede ca sunt oameni cu scaun la cap careti vor binele mai presus de orice.

Carolyne spune:

Draga Babyblue,

Am citit uimita si indignata cate ai indurat de la NEBUNA de soacra-ta (sigur o persoana normala nu s-ar purta asa).
Daca prima data as fi inclinat sa iti spun "lupta pentru casnicia ta", acum, dupa ce ai dat mai multe detalii despre sotul tau si relatia voastra, iti spun categoric "PLEACA"!!!
Stiu ca atunci cand iubesti esti in stare sa lasi sa treaca si ani de zile cu "poate" in brate: poate se schimba, poate isi revine, poate se schimba mama lui, poate, poate...
Gandeste-te ca dupa asa traume iti va lua poate 1 -2 ani sa iti revii, apoi sa iti refaci viata.
Nu mai pierde nici o clipa langa un individ atat de slab! Este slab ca o trestie si destul de egoist! A mai postat o fata mai demult un caz, din pacate nu i-am retinut numele: se mutasera la parintii lui care aveau vila, etc, el nu dispunea de bani, dar incepuse sa ii impuna si ei toate normele si standardele mamicutii si taticutului. Iar fata respectiva a zis pas, a plecat din casa lor si s-a rupt relatia. Si ala tot un papa lapte! Tot jigniri si insulte cat cuprinde la adresa fetei! Dra nu a mai rezistat si l-a lasat cu mai si tati in brate! Si parca avea peste 30 de ani.

Dar tu deja ai trecut prin iad! Cam ce vrei sa ti se intample mai rau? Te-a imbrancit, te-a vazut in intimitate, te-a jignit pana la cer si inapoi, ai pierdut o sarcina! Spune-mi si mie ce mai vrei sa se intample???? Numai otrava mai lipseste din peisaj, Doamne fereste! Si in toiul acestor intamplari sotul tau iti spune ca tu nu ai fost suficient de inteleapta si nu ai lasat de la tine ???????????? (sau cam asa ceva)
Este clar ca lumina zilei, ca dincolo de dragostea de inceput, relatia voastra a mers pentru ca tu ai fost MULT PREA INTELEGATOARE SI TOLERANTA !!!
SI SUNT IN TOTALITATE DE ACORD CU PARINTII TAI !!!
El nici macar nu-i in stare sa te ia de acasa de la parintii tai!Da' ce, il impusca???? Este un las cum rar mi-a fost dat sa aud!

Macar sa lamuriti daca e alba sau neagra: ramaneti impreuna sau nu, dar din felul cum l-ai descris comod si mereu dispus sa iti gaseasca tie vina...Poate mai rezisti acum, dar in 5 -10 ani vei realiza ca ti-ai irosit viata langa cine nu merita! In locul tau nu i-as mai raspunde la telefon si i-as trimite citatie de divort.
Priveste inainte, iar daca te incearca nostalgia aminteste-ti prin ce ai trecut alturi de el din cauza maica-sii si poate iti trece.
Eu asa vad lucrurile.
Deja m-am aprins si imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva.

Iti doresc numai bine,

Carolyne si bobocelul Veronica

slakje spune:

Carolyne, da asa este draga mea, ai mare mare dreptate, pacat ca trebuie sa treci prin atatea necazuri babyblue dar sa stii ca odata va rasari soarele pe strada ta si se va intoarce roata si vei intalni un barbat adevarat care sa te pretuiasca si sa mearga si de 17 ori in iad dupa tine si inapoi.
Sunt sigura de asta si sunt sigura ca saracii tai parinti asta vor pt tine.
Acu nu vezi lucrurile asa, dar iti spun eu, fie dragostea cat de mare, tot vine ziua in care ciorba se raceste si atunci te vei trezi la realitate(asta de vei ramane cu sotul tau) si vai tare rau iti va parea, ca de iubit iubesti tu dar nu e suficient, o familie nu o faci numai tu, si el trebuie sa puna osul bine, si nu o face deloc.
Iubita crede-ma, mai bine acuma decat mai tarziu.

Laura Takacs spune:

Babyblue, sotul tau poate ca nu e un om rau, dar e un om slab, fara personalitate, cel putin in ceea ce-i priveste pe parintii lui (mama lui in special). De prea multe ori o casnicie inceputa din dragoste se termina din cauza parintilor. Deja ma deprima de cate citesc doar aici pe forum. Observ ca asta e tipic familiilor romanesti, ca pe aici parintii nu se prea baga in viata copiilor, uneori o duc la extrem, chiar.

In viata iti trebuie langa tine un om cu caracter puternic, un om care sa fie alaturi de tine orice decizie ai lua, si vice-versa. Asta e o casatorie unita, si care dureaza pana la sfarsitul zilelor. Parintii tai au dreptate, si cred ca chiar daca el ar merge acum sa-si ceara scuze si sa recunoasca greseala, nu stiu daca parintii tai ar putea sa-l ierte. Esti copilul lor, si cand tu suferi, ei sufera in rand cu tine. Lovitura suprema pt ei a fost pierderea sarcinii, si modul in care sotul tau a reactionat, adica nu a reactionat. Inteleg ca-l iubesti, dar nu e drept sa ajungi o epava din cauza iubirii. Esti tanara, ai viata inainte, traieste-ti-o! Uita momentele urate, si ia-o de la capat. Daca acum nu ai avut langa tine omul in care ti-ai pus toata increderea si nadejdea, sa nu crezi ca o sa-l ai mai incolo.

casandra spune:

Sotul tau a ales, poate nici el nu e constient de asta, dar in momentul in care tu ai plecat iar el a ramas alaturi de mama lui, a ales-o pe ea. Legatura parinte-copil este foarte puternica, iar multi dintre noi suntem incapabili sa ne desprindem de parinti, chiar de avem si noi copii. Pentru ca parintii ne-au crescut in asa fel incat sa fie siguri ca vom fi mereu dependenti de ei. Nu vorbesc de dependenta financiara, ci afectiva, psihica. Nu ne-au lasat sa crestem si sa ne asumam responsabilitati, probabil au inabusit in fasa orice gest de independenta, si-au asumat responsabiliati pentru noi, cu convingerea ferma ca ei stiu mai bine si dorinta de a ne proteja. Desi e o mare prostie, cu grave consecinte negative, pe termen lung.
Sotul tau e slab, pentru ca mama lui e foarte puternica si dominatoare si, probabil, n-a fost lasat niciodata sa vorbeasca in fata ei, sa aiba o alta parere, sau sa actioneze altfel decat vroia ea. Daca ramai alaturi de el, va trebui sa preiei rolul maica-sii, sa decizi pentru el si sa actionezi in numele lui. Pentru ca el asa a fost format. Pe de alta parte, inteleg ca parintii tai sunt niste oameni cu capul pe umeri, te-au crescut cu simtul responsabilitatii. Tu astepti sa ai langa tine un barbat responsabil, asa cum este tatal tau, care a gonit sa vina la tine cand te aflai in impas, desi sotul tau era langa tine.
Eu cred ca modelele pe care le aveti voi si dupa care v-ati mulat sunt prea diferite, pentru a fi reconciliabile.
Poate ca dragostea si o mare prietenie vor ajusta asperitatile, atata timp cat nu se vor baga altii intre voi. Poate.

Loma spune:

Babyblue, am citit ce ai mai scris astazi, si asta m-a determinat sa sterg mesajul pe care ti l-am scris ieri in care iti spuneam sa te intorci la sotul tau.

Sotul tau nu lupta pentru tine, stie numai sa se planga ca uite ce va face maica-sa, cand e cu tine iti da tie dreptate si cand e cu ea uita de tine, nu are curajul sa-si impuna punctele de vedere in fata ei, oamenii ca el ajung niste ratati, nu prea sunt in stare sa faca mare lucru daca nu isi infrunta mama. Si faptul ca te suna pe tine pe mobil si nu are curajul sa stea de vorba cu parintii tai mai ales ca tot scandalul a pornit din partea familiei lui, inseamana ca nu e genul care lupta, el e dus ca frunza de vant, eu i-as inchide telefonul si nici ca i-as mai raspunde, lasa-l sa se dea cu capul de pereti daca te vrea inapoi, sa demonstreze ca te merita, daca nici asta nu face, uita-l....

Loma

babyblue spune:

slakje, casandra, loma, si tu carolyne in special...dragilor, parca rosteau parintii mei tot ce ati spus voi...doamne imi vine sa plang.

acum un an in vara, parintii mei ne-au luat cu ei intr-un concediu...nah sa ne distram si noi, nu prea aveam bani, sa ne ajute, si mai ales, tata vroia ca noi sa ne aropiem de ei, pentru ca eu sunt singura la parinti, el la fel si al lui erau cum erau...au zis, ca sa fie ei oameni cu noi.
fara exagerare, tot concediul a stat asa botos si parca ii ploua. are un stil cand vrea, de a face pe toata lumea sa se simta incomod. eu m-am simtit ca dracu'. incercam pe el sa se faca sa se simta relaxat, pe ai sa nu o ia pe arie de nervi...si am turbat 12 zile.m-am simtit oribil si imi venea sa ma sui in masina si ma intorc acasa cu 200 km la ora...

apoi mi-a zis ca de fapt el nu vroia sa mearga, dar de gura mea ( eu nu insistasem in mod deosebit, mi-as fi dorit sa mergem noi 2 undeva, dar el nu a propus nimic...si eu ma cam saturasem sa ma tot rog de el) a mers. se si ofticase ca a dat bani de cazare ( restul a fost platit de ai mei)...oricum, ca sa nu propuna nimic, ca sa nu-si asume responsabilitatea ca refuza, ca poate se supara careva, a preferat sa mearga si sa stea botos, decat sa-mi zica :" iubito, nu mai bine mergem noi impreuna ca doi porumbei ce suntem??" eu asa as fi facut dc nu vroiam...dc facea asa, m-as fi topit de dragoste si faceam ce vroia. dar nu a zis nimic. i-am zis "mai radule la ce-am mai venit dc tu stai asa botos"...a trecut si asta.

dupa concediu, maica-sa m-a acuzat ca l-am luat in concediu ca sa-l manipulam noi 3 si sa-l facem sclavul nostru! am ramas traznita...

venea la noi si se uita la el, odata el avea niste dungi pe spate de la scarpinat sau se julise, nu stiu...ea a inceput sa urle ca eu l-am biciuit...eu care sunt o slabanoaga la 160 cm, iar el are 190. am ras initial, dar apoi mi s-a parut o nebunie...din pacate, luand tot timpul contact cu un om nebun, ajungi sa te imunizezi, sa te indobitocesti. initial povesteam la prietene ce zice , apoi ma rusinam, pentru ca erau socate si imi tot ziceau "draga, da' ce mai stai cu ASTA". in fine, mi-a zis ca s-a dus la IML si a dat "spaga" ca sa obtinua un certificat medico legal ca l-am batut EU pe RADU. sper ca glumea, dc nu, inseamna ca e chiar nebuna.

de craciun, mi-a zis ca mi-a facut un dosar compromitator si are ea grija sa-l foloseasca la momentul oportun. si radu, tot o lalaia cu ea. ba mai si radea imagindandu-si un proces in care nici un judecator nu ar fi crezut-o, si ea ar f picat de nebuna.facea tot felul de scenarii razand, de parca era o gluma buna. mama i-a zis atunci " de ce razi radule, ca asa ceva nu e de ras" el a zis "ee nu rad, da ce sa mai zic si eu". am trecut si peste asta...

va povestesc pt ca am senzatia ca eu m-am tampit de tot. nu inteleg, cum am capatat o asemenea toleranta. cred ca dc ti se da tot timpul in cap, ajunti sa zici si saru'mana dupa un timp. te abrutizezi. tata zice ca sunt abrutizata de tot.

inainte eram o fata tare mandra si vesela. am fost un copil cuminte, olimpiade etc.nu vreau sa ma laud. ca nu asta conteaza. si pentru ca social/intelectual vorbind, ai mei sunt mai sus ca ei, parintii mei au fost acuzati ca "m-au dat lui, ca sa scape de mine, ca am vreo boala ceva", ca altfel de ce m-as fi maritat eu cu radu. radu, are aceeasi meserie ca mine, a facut facultate, deci s-a ridicat peste parintii lui care nu au. tatal meu e profesor universitar, mama mea e inginer. dar eu nu am tinut cont niciodata. pt ca am zis "important e sa fie oameni". am cunoscut si "intelectuali" extrem de rai sau de limitati...si am zis, lasa ca nu conteaza....dar in batjocora, soacra mea cand vorbea despre ai mei le spunea "universitarii"...va dati seama ca tata nu vrea sa mai auda de familia asta.

ultima data, cand m-a dat afara, maica-sa mi-a zis ca eu nu-mi voi practica meseria in veci, pentru ca oriunde ma voi duce, ea va veni cu dosarul sa ma dea afara. bine, eu nu cred prostia asta, ca in viata mea nu am facut altceva decat sa invat, ba in liceu, ba pentru admitere, ba in sesiune...mai imi luam si mici jobulete studentesti. si de umblat cu barbati, inainte de radu am mai avut un sg amic mai serios. ma stiu fara pata. nu vad ce ar putea inventa..dar doare al naibii sa auzi asta, de la un om care te priveste cu ura imensa in clipa aia. te intrebi: cu ce ti-am gresit eu doamne?

eu am incercat 3 ani sa-l disociez pe radu de familia din care face parte. pt ca il iubeam si l-am iubit f mult de la inceput. am crezut ca este sufletul meu pereche, ca e prietenul ideal, ca e omul langa care voi imbatrani. am visat o gramada de lucruri alaturi de el...
si nu mi-am imaginat ca poate sa se intample asta. sa mi se intample mie? de ce mie? mi-am dorit enorm o familie cu el si imi placea intimitatea dintre noi. era cateodata atat de copilaros si simpatic.
dar...dar....nu stiu ce sa mai zic.

e atat de greu. m-a paralizat asa o suferinta si cateodata imi doresc sa ma culc si sa ma trezesc si sa constat ca totul a fost un vis urat. cat am pierdut. am pierdut tot. familia, copilasul, caminul in care locuiam, atat sunt de urata de oamenii astia...la ce mai exist???

cu ce am gresit??spuneti-mi si voi? nu mi-am dorit decat sa stau linistita la casa mea, cu un om pe care il iubeam, sa avem o familie calda si unita. sa ma simt protejata. sa facem craciunuri si paste impreuna, toata familia unita.
m-am zbatut sa-l fac sa se simta bine cu ai mei, sa se simta bine cu amicii mei ( nu ii suporta pe nici unul. iar el nu are amicii lui. e un izolat), m-am zbatut sa=l ajut cu jobul si cu tot ce avea nevoie. sa-l sustin, sa-i dau sfaturi. de ce? de ce?

babyblue spune:

quote:

---

Originally posted by Laura Takacs

Babyblue, sotul tau poate ca nu e un om rau, dar e un om slab, fara personalitate, cel putin in ceea ce-i priveste pe parintii lui (mama lui in special). De prea multe ori o casnicie inceputa din dragoste se termina din cauza parintilor. Deja ma deprima de cate citesc doar aici pe forum. Observ ca asta e tipic familiilor romanesti, ca pe aici parintii nu se prea baga in viata copiilor, uneori o duc la extrem, chiar.

In viata iti trebuie langa tine un om cu caracter puternic, un om care sa fie alaturi de tine orice decizie ai lua, si vice-versa. Asta e o casatorie unita, si care dureaza pana la sfarsitul zilelor. Parintii tai au dreptate, si cred ca chiar daca el ar merge acum sa-si ceara scuze si sa recunoasca greseala, nu stiu daca parintii tai ar putea sa-l ierte. Esti copilul lor, si cand tu suferi, ei sufera in rand cu tine. Lovitura suprema pt ei a fost pierderea sarcinii, si modul in care sotul tau a reactionat, adica nu a reactionat. Inteleg ca-l iubesti, dar nu e drept sa ajungi o epava din cauza iubirii. Esti tanara, ai viata inainte, traieste-ti-o! Uita momentele urate, si ia-o de la capat. Daca acum nu ai avut langa tine omul in care ti-ai pus toata increderea si nadejdea, sa nu crezi ca o sa-l ai mai incolo.

---

laura, laura...e atat de greu! stiu ca ai dreptate.zilnic mama imi spune asta. ca am numai 25 de ani si un viitor frumos inainte. sa uit totul si sa imi caut un tovaras de viata pe masura mea...

dar cum sa uit momentele frumoase? cum sa fac sa-mi dispara din suflet ghiara aia dureroasa? cum sa privesc din nou inainte. cum sa ies in lume, eu care ma obisnuisesm atat de bine cu statutul asta, de sotia lui Radu...sa ies singura, singura! sa o iau de la capat!

cum ma vor privi oamenii, colegii, cunoscutii?? ce se va intampla cu amicii comuni, cu lucrurile comune? cum ma va privi un alt barbat dupa toate astea???

ma simt atat de ...mi-e atat de frica! am ajuns in ultimul hal...si nu stiu dc m-as mai putea intoarce la el, dupa tot ce a fost, pe de alta parte mi se face dor de el, pentru ca ma obisnuisem sa stiu ca la 7 intra el pe usa...tresar si acum cand imi aduc aminte.

stiu ca spun eu suna de parca ar vorbi o retrogada, o inapoiata, dar ma traumatizeaza pana si ideea unui divort. cum voi trece peste tot?

doamne, ma doare atat de tare sufletul...

marcellinna spune:

Draga mea,daca la inceput i-am dat un pic de credit sotului tau,acum dupa ce ai mai dat amanunte despre firea ta si a lui...sa fii fata mea ti-as spune cu mana pe inima SA-L LASI!
Tu esti o femeie dinamica,o femeie cu multa energie si putere de caracter.
Ti-a fost umbrita viata de ceea ce s-a intamplat.Sti cat e de lunga viata? (ti-o doresc cat mai lunga si fericita).
Asa cum esti tu facuta,ai nevoie ca barbatul de langa tine sa te faca sa te simti mandra de el tot timpul,din pacate de la sotul tau slabe sanse sa ai parte de asa ceva.
Acum esti tanara si puternica dar toate slabiciunile lui,in timp te vor roade si el in orice caz nu cred sa fie omul care sa te sprijine vreodata.
Stiu dragostea e un sentiment greu de invins,inca esti indragostita de el dar...dezgustul e si mai greu de suportat mai ales cand vine la o varsta la care nu poti sa spui cu usurinta ca o poti lua de la capat, daca vrei sa intelegi ce vreau sa-ti spun.
Fii un pic egoista, e cazul si momentul sa te pui pe tine pe primul loc.
Aici este un proverb "le persone amano le persone che amano se stesse" tradus ar fi " oamenii iubesc persoanele ce se iubesc "(ele insele).N-ai sa poti NICIODATA sa-l scoti pe sotul tau din lancezeala...si nici sa-l faci sa-i "creasca barbatia" atrofiata din pruncie .
Ai cerut sfaturi,le-ai primit si de la noi si de la parintii tai.
stiu ca viata nu e un calcul matematic dar ia tu o foaie de hartie si desparte-o cu doua linii pe verticala.
Intr-o parte pune-ti toate sentimentele ce le-ai avut in casa cu sotul tau,in mijloc toate cele ce le ai in casa cu parintii tai si in ultima parte toate cele pe care mai ai sanse sa le ai alaturi de un barbat puternic (care fir-ar sa fie trebuie sa fie pe undeva si pt tine).
Alege partea in care nu apar cuvintele " frustrare , dezamagiri,sufocare,intoleranta,insulte,nesiguranta".
Inca iti permiti sa faci asta.
Nu-ti face probleme de cum vei fi privita in jur.Cei ce ce te vor privi urat nu merita nici macar sa ridice privirea catre tine iar un barbat inteligent te va aprecia chiar pt puterea de a fi iesit dintr-o casnicie distructiva la timpul potrivit.