dragoste, durere si ura

criss spune:

Draga BabyBlue,

Imi pare cu adevarat rau ca esti asa de trista.

Esti intr-o cumpana...iti faci ganduri si e just asa.

Se spune ca inima are o ratiune a ei pe care ratiunea nu o intelege. Si e asa. Iti iubesti sotul , dar parerea mea este ca nu merita pentru ca este slab si nu lupta pentru tine.

Daca te intorci se va intampla la fel, oamenii de genul soacrei tale nu renunta niciodata si iti va face viata amara....mai ales ca sotul tau a ales ca tu sa pleci si sa ramana cu ea...ceea ce este de nedescris(mare greseala).

Odata facut un compromis...acesta trage dupa el altul.

Atata timp cat ai sprijinul parintilor tai iti vei reveni si iti vei reconstrui viata.

Cu incredere in tine, fa pasul si decide pentru tine.

Sa ai parte de zile senine si fericire

Criss

Marina spune:

babyblue ai un stil frumos de a scrie...
pacat ca tb sa treci prin asa ceva la varsta asta.
poate ca nu sunt in perioada idealista a vietii mele, dar vrei sa spui ca ai fost nevoita sa treci printr-un chiuretaj singura si nu a binevoit sa-si miste fundul sa fie langa tine? Cum vine asta ii e frica de ai tai? Te pomeni ca'i pun arma la tampla? Sincer mi-as asculta parintii si as uita de el. Scuze daca intr-un moment de cumpana al vietii nu-ti e alaturi cand o sa-ti fie??? Dragostea nu inseamna numai sex, ci si sprijin.

marcellinna spune:

Pacat,mare pacat ca lucrurile au luat o astfel de intorsatura.
Cred ca tu il iubesti pe sotul tau si cred ca si el te iubeste mult.
faptul ca el se teme sa dea ochii cu parintii tai imi zice mie ca poate are prea putina incredere in propriile forte , asta probabil si ca o rezultanta a comportamentului mamei lui.
Parintii tai si tu in primul rand,aveti nevoie cred,ca el sotul tau sa dovedeasca intr-un fel sau altul ca este capabil sa te puna pe tine pe primul plan si sa-si ia in primire rolul de sot.
Un prim pas ar fi ca el sa reuseasca sa te convinga pe tine in primul rand si pe parintii tai ca este capabil sa poarte statutul de sot.
Nu e just felul in care ai fost tratata de mama lui iar el trebuia sa ia atitudine inca din primele episoade in care mama lui si-a "sunat clopoteii".
Poate ca nu e prea tarziu pt voi doi.Dar e el cel care poate sa repare lucrurile de acum...asta daca e suficient de puternic.insa e clar ca in viata voastra soacra ta nu mai are loc.
In definitiv unde sta scris ca e obligatoriu sa va frecventati si sa va iubiti (tu si soacra)?

lara1 spune:

Buna dimineata,
Nimeni nu are dreptul sa-ti conduca viata!!!!!
Ar trebui sa faci plus si delta in ceea ce priveste casatoria voastra si vezi ce rezultat iese.
Pierderea suferita este oricum prea mare ca sa poti continua in felul acesta.
Din punctul de vedere al parintilor tai: au datoria morala de a te ajuta si a fi langa tine in orice situatie si orice hotarare ai lua.
Eu sunt la a doua casatorie in mare parte din cauza familiilor.Am pierdut o sarcina la 7 luni din aceleasi cauze si voi regreta toata viata ca n-am fost destul de tare sa ma impun atunci cand era cazul.
In ceea ce-l priveste pe sotul tau ,daca te iubeste cu adevarat trebuie sa te urmeze ORIUNDE!!!! Iubirea inseamna in primul rand sacrificiu,iar tu te-ai sacrificat destul(din punctul meu de vedere)
Mult succes!!!!!

adrienne12 spune:

Babyblue poate ca sint mai aproape de virsta parintilor tai decit de a ta dar sint absolut de acord cu ei. El ar trebui sa vina sa te ia de la ai tai sa isi ceara scuze de la ei pt. tot si sa aiba curajul sa infrunte viata si MAMA pt. tine, pt. voi. Daca nu o face e un las si crede-ma ca e mai bine sa scapi de el acum decit sa te chinui sa il duci tu in spate cu mama cu tot. Si God, am si eu baiat care in citva ani se va castaori dar nu pot pricepe ce gindeste mama aia. E un monstru.... Nici macar nu a venit la spital cu flori pt. ca ai perdut sarcina? Uita-l. Sint atitia barbati pe lumea asta, de ce vrei sa iti strici viata cu ASTA si maica-sa? Esti tinara frumoasa vei gasi altii care sa te iubeasca pt. tine fara sa joace cum le cinta mama.

brendamitran spune:

Am tot citit mesajele care ti-au fost adresate...initial am vrut sa ramin doar o cititoare,pt ca e greu sa poti spune cuiva niste cuvinte pe masura suferintei lui.Insa pe masura ce citesc,simt nevoia acuta sa-mi spun parerea.
Dincolo de durerea ta,care stiu ca este de neexprimat in cuvinte,un singurul lucru am de comentat:
NU PARINTII SUNT CEI CARE NE HOTARASC SOARTA.
Este o greseala foarte mare din partea unora de a crede ca,daca au dat viata unui copil,inseamna ca i-o si regizeaza.Fiecare avem idealurile noastre,aspiratiile noastre,visurile noastre.Cred ca este o atitudine gresita,mai ales in momente ca astea.Nu ar trebui sa fie atit de radicali,ar trebui sa te sustina,sa te inteleaga,sa caute sa-ti aline suferinta.
Pe de alta parte,TU si numai tu,ar trebui sa incerci sa faci o analiza profunda a relatiei tale,excluzind si soacra,si parinti si tot ce mai poate exista in afara de voi si sa-ti raspunzi la o singura intrebare: este el omul linga care te vezi pt toata viata?
E drept,e foarte greu in momentele astea sa gindesti obiectiv,dar trebuie macar sa incerci s-o faci.N-o sa-mi spun parerea despre el,desi o am,dar tu esti singura care TREBUIE ACUM sa-si raspunda la intrebarea asta.
Si cred ca asta va rezolva ceea ce e mai important:viata ta de acum incolo.
Dincolo de astea,incearca sa-ti ridici putin cite putin moralul.Noi te sustinem!

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

brendamitran spune:

quote:

---

Originally posted by brendamitran

Am tot citit mesajele care ti-au fost adresate...initial am vrut sa ramin doar o cititoare,pt ca e greu sa poti spune cuiva niste cuvinte pe masura suferintei lui.Insa pe masura ce citesc,simt nevoia acuta sa-mi spun parerea.
Dincolo de durerea ta,care stiu ca este de neexprimat in cuvinte,un singurul lucru am de comentat:
NU PARINTII SUNT CEI CARE NE HOTARASC SOARTA.
Este o greseala foarte mare din partea unora de a crede ca,daca au dat viata unui copil,inseamna ca i-o si regizeaza.Fiecare avem idealurile noastre,aspiratiile noastre,visurile noastre.Cred ca este o atitudine gresita,mai ales in momente ca astea.Nu ar trebui sa fie atit de radicali,ar trebui sa te sustina,sa te inteleaga,sa caute sa-ti aline suferinta.
Pe de alta parte,TU si numai tu,ar trebui sa incerci sa faci o analiza profunda a relatiei tale,excluzind si soacra,si parinti si tot ce mai poate exista in afara de voi si sa-ti raspunzi la o singura intrebare: este el omul linga care te vezi pt toata viata?
E drept,e foarte greu in momentele astea sa gindesti obiectiv,dar trebuie macar sa incerci s-o faci.N-o sa-mi spun parerea despre el,desi o am,dar tu esti singura care TREBUIE ACUM sa-si raspunda la intrebarea asta.
Si cred ca asta va rezolva ceea ce e mai important:viata ta de acum incolo.
Dincolo de astea,incearca sa-ti ridici putin cite putin moralul.Noi te sustinem!

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

---

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

dora78 spune:

Off...
Citesc subiectul asta si nu-mi vine sa cred... Nu ca ar fi ceva "nou" sau imposibil in ceea ce scrii tu, tocmai, pentru ca esti a nu-stiu-cata femeie a carei casnicie e gata sa se spulbere din cauza orgoliilor parintilor. Da, am spus bine: orgoliile parintilor. Soacra-ta e ciudoasa, ca tu si ai tai ati sfidat meschinaria ei si ati "aranjat" tot ce e necesar unei familii - mai putin apartamentul. De aia face crize. Ca nu poate tine pasul cu ai tai. Iar parintii tai... parc-ar fi ai mei... "daca te mariti cu el, pe noi sa nu mai contezi" - asa mi-au spus. Si m-am maritat. Am plecat de acasa cu hainele de pe mine. Si eram studenta, n-avea decat el salar. Mama s-a-nmuiat prima, la o sapt. dupa casatoria civila. Apoi si tata. Dazr vorbeau numai cu mine. De "ALA" sa nu auda. Apoi tot ei au facut primul pas spre a se apropia si de el... cand au vazut ca noi chiar ne intelegem si ne iubim... Au trecut ani de atunci, intre noi totul e ok, avem o fetita reusita... Poate te enervez ca-ti scriu despre mine, insa eu ii inteleg pe ai tai. Asa cum i-am inteles si pe ai mei. Si cand vei fi mama, vei vedea ca nu-ti va conveni sa-si bata cineva joc de copilul tau. Ei asa gandesc. Asa ca transmite-i sotului tau ca, daca te vrea cu adevarat, trebuie sa-i convinga pe ai tai (si pe tine) ca nu vei mai fi batjocura soacrei. Si nu ii interzice sa aiba relatii cu ma-sa. Sa mearga, sa o viziteze, da' sa nu vina cu "idei" de la ea. Si, evident, nu mai aveti ce cauta in "casa ei". Asadar, fa-l pe baiat sa inteleaga ca trebuie sa lupte pt. tine.
Adrienne 12, mi-a placut mult raspunsul tau, se vede ca esti mai inteleapta decat noi... Vei fi o soacra SUPER!

Dora, mami de Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea

babyblue spune:

dragii mei,

sunteti niste oameni foarte buni si va multumesc f mult pt sfaturi. le citesc cu foarte mare interes.

sotul meu, nu e un om rau...dar nu e nici genul de om care sa imi tina apararea pana in panzele albe.si intradevar are un complex legat de mama lui, care l-a terorizat de cand era copil. cred ca intr-un fel o uraste,imi spune ca nu o mai poate suporta, dar pe de alta parte nu am inteles niciodata de ce totusi asteapta de la ea bani si ajutor.

zilele trecute s-a dus la o inmormantare, era toata familia lui acolo. nu au intrebat nimic de mine, de parca nu eram casatoriti, si se purtau ca si cum ne despartisem si el trebuia menajat. eu l-am intrebat, "radu, dar nu au intrebat si de mine nimic, cum ma simt? unde sunt..etc? totusi sunt sotia ta, ma cunosc f bine"...el mi-a zis ca nimic. si eu m-am suparat ca nu le-a zis ceva sau oricum...a stat si el acolo popandau fara sa zica nimic.

acum 2 zile a venit maica=sa cu o matusa acasa la el. la ea...ma rog. el tot asa popandau. nu zice nimic.

cand maica-sa m-a trantit si m-a dat afara , iar eu am plecat acasa cu tata, el s-a intors in apartament, unde era maica-sa, venise si tatal lui si o cunostiinta ( nu stiu de ce)..si ea comenta cu voce tare si urla in casa si ma facea in toate felurile. el s-a inchis in dormitor , nu le-a zis nimic (??) si apoi ei au plecat. si l-am intrebat "mai radu, dar chiar asa nu puteai sa le zici nimic, uite mama si tata ce ati facut..etc" si el a zis "ce sa le mai zic draga, nu le-am zis destul, nu vezi ca sunt oameni de nimic, oricum voi pleca de aici si eu... curand"...de atunci el nu a dat nici un telefon la mine acasa. ma suna numai pe mobil, nu si pe fix....

alte situatii...dc intervine vreo disputa sau vreo polemica...eu ma implic afectiv, pun suflet in ce zic, asa sunt eu...si mi-as dori ca el sa ma sustina, sa fie in tandem cu mine...el imi spune mereu ca nu fac bine sa ma consum pentru tot felul de prostii si el tace. tace .tace mereu...nu se implica.
ca teorie se vrea un om superior, detasat de tot, care el nu se baga, nu se amesteca in nimic...dar ma lasa pe mine mereu expusa la orice. si apoi vine din spate :"draga ai gresit, trebuia sa nu faci si sa nu dregi"...are mereu un stil, el nu e vinovat de nimik. el niciodata nu isi ia un angajament, ca sa nu fie tras la raspundere dc nu iese bine.

ai mei, nu-l mai suporta si din motivul ca de cate ori venea la mine, mereu tacea si statea asa cu o fata lunga, de parca nu ii convenea nimic. sau facea tot felul de remarci de picau prost. si ei nu ziceau nimic, dar acum au rabufnit. nu stiu de ce el se comporta asa.

nu stiu cum sa-l descriu, poate nu ma fac inteleasa...nu e un om rau, poate sa fie f tandru, dar e slab, nu are barbatie sa zica cuiva ceva in fata, sau dc cineva se ia de mine, sau ma ironizeaza cu ceva ( eu de ex nu prea gust ironiile, asa e firea mea) nu sare sa zica ceva, nu sa injure, dar asa finutz, poti da replica cuiva care e malitios...de la chestia asta a lui a pornit si cu maica-sa, ca nu a avut niciodata fermitatea sa-i zica" uite mama, ia lasa-ne in pace"...mereu e asa...o scalda, ca un fel de sarpe care se taraie pe langa colturi sa nu-l vada nimeni cu nimic.nici asa nici asa, nici prea prea nici foarte foarte...eu in schimb sunt pe o singura dunga. aia zic, aia fac. dc am o idee, ma implic in ea pana la capat. dc ma trec de partea cuiva mor cu dusmanii lui de gat, are sa nu dreptate. nu stiu dc ma intelegeti, nu-s vreo isterica ceva, dar am un cult al prieteniei si al familiei si lupt ca o leoiaca cand e vorba. el cand e cazul, se da la fund. la asta e cel mai expert.

dc nu are chef sa iasa in oras, ma incita si ma lasa sa ma duc cu amicele mele la o cafea, eu ma rog de el sa iesim amandoi, noi 2 si cu amici cupluri ca si noi, el comod fiind, nu prea mai are chef (inainte avea)...apoi imi arunca in fata ca el mi-a lasat cata libertatea am vrut...etc. tot nu e bine.

mai nou, zilele trecute imi zicea ca intr-un fel a vrut sa ne intelegem cu ai lui, dar cumva tot eu sunt de vina...????!!! apoi dc vede ca m-am suparat, o da la intors.ca oricum nu aveam cu cine, ca maica-sa e nebuna. dar eu pun la suflet ce imi zice si ma consum. mereu ma consum.dc ma consum, ca de ce ma consum. ca prea ma consum eu de ce face ma-sa, ca e vina mea ca pun atata la suflet, ca sa fiu mai detasata....el in loc sa ma protejeze de ceva care imi face rau, imi zice sa fiu eu detasata si sa nu mai pun atata la suflet. apoi vede ca ma supar si se preface ca e de acord cu mine, plange..sau mai stiu eu ce.

nu stiu, imi vine sa=mi iau campii...sunt intr-un hal de stres de nu va pot descrie.

iar acum, sunt foarte suparata cu bebe si nu vreau sa ma gandesc. incerc sa uit.pentru ca imi vine sa urlu!

carmenp spune:

mi-a placut tare mult felul in care scrii, ai un stil aparte, sincer, parc-as fi citit un roman... imi pare rau ca la anii tai ai trecut prin atitea, imi pare rau ca ai pierdut sarcina, dar esti tinara si viata merge inainte... sfaturi nu-ti voi da, da` nu inteleg de ce sotul tau nu a fost linga tine in momentul ala, crucial ....

Carmen,Ilinca&Ionut

tzucurei de tzucurei