distrug copii viata parintilor?!?! ...
Raspunsuri - Pagina 3
oake spune:
Pai noua ne-a "distrus-o" asa de tare incat acum suntem parca si mai indragostiti unul de celalalt si impreuna de bebe, viata intima e parca si mai... intima, chiar daca bebe doarme deocamdata in aceeasi camera cu noi, tati are un servici mai bun pt. ca sa-i poata cumpara lui bebe toate bunatatile, mami e ce-i drept mai nedormita si mai nervoasa dar nu se mai descarca pe tati cand vine acasa, ci dimpotriva, se calmeaza ca prin minune cand aude cheia in usa, tot mami se gandeste acum sa inceapa din nou serviciul, fara a fi pierdut mare lucru pe plan profesional cand a hotarat ca vrea un bebe, n-am preferat niciodata sa dorm in loc sa fac sex, la noi lucrurile casnice sunt pentru... trei (nu doar pt. doi) ca ne ajuta si bona...
Deci cam asa de "distrusi" suntem 
.
Acum eu sunt convinsa ca ce scrie acolo in studiu se regaseste la multe cupluri care fie nu si-au dorit intr-adevar copilul, fie i-a "prins" intr-un moment nepotrivit, fie nu au fost ei atatde indragostiti unul de celalalt de la bun inceput.
E pacat totusi ca se intampla asta, pt. ca un copil ar trebui sa fie doar un continuu motiv de bucurie pt. parinti nu si un mar al discordiei.
Multi pupici pt. mamici si pt. pitici
Oake si Bebitza
http://community.webshots.com/user/bebitza_vlad
iileana spune:
Oake, felicitari pentru cum decurg lucrurile in familia ta. (sincer!)
Dar la urmatoarea afirmatie:
quote:
Originally posted by oake
Acum eu sunt convinsa ca ce scrie acolo in studiu se regaseste la multe cupluri care fie nu si-au dorit intr-adevar copilul, fie i-a "prins" intr-un moment nepotrivit, fie nu au fost ei atatde indragostiti unul de celalalt de la bun inceput.
E pacat totusi ca se intampla asta, pt. ca un copil ar trebui sa fie doar un continuu motiv de bucurie pt. parinti nu si un mar al discordiei.
te-as cam contrazice, tot asa, pe baza experientei personale.
Noi ne-am dorit cu adevarat copilul, nu ne-a prins intr-un moment prost intrucit actionasem in cunostinta de cauza (era "programat"), cit despre indragosteala...ei, nu stiu, eram deja de 11 ani impreuna si ne mergea bine.
Si nu e vorba de "mar al discordiei" ci de faptul ca responsabilitatile devin brusc altele, sint imense si uneori te coplesesc, iar nervii...da, nervii sint la pamint (si ii versi in capul celuilalt). Noua cred ca ni s-a tras si de la faptul ca eram "parinti nebuni", prea ingrijorati, panicati si tematori. Si, adesea, cu pareri diferite despre cum ar trebui procedat intr-o situatie sau alta. Paradoxal, cred ca mi-ar fi fost mai usor daca taticul s-ar fi implicat ceva mai putin. Dar copilul a fost cu adevarat un motiv de bucurie, chiar si in momentele critice.
Acum deja ne revenim. Daca, insa, am fi fost ceva mai impulsivi si mai putin realisti, relatia de cuplu s-ar fi dus naibii demult! Cred ca asta vrea sa zica studiul: "Oameni buni, nu va speriati, e normal ce vi se intimpla, nu luati decizii pripite ca e doar o faza pe care o veti depasi."
Succes tuturor!
Banti spune:
E adevarat ca viata in Romania e grea, dar totusi studiul acela a fost facut in Marea Britanie. Deci probleme sint peste tot. Un copil in familie nu-ti distruge viata, e exagerat spus, dar e clar ca toate se schimba si asta trebuie sa inteleaga AMBII parteneri.
Cheia este comunicarea, altfel isi varsa nervii unul asupra altuia. Poate unii din cei care au un copil simt ca le-a fost usor, dar cind apare si al doilea, nu mai e la fel de usor. Exista multe solutii la aceste probleme, nu toate sint usor de folosit sau nu sint la indemina, dar cred ca partenerii trebuie sa fie dedicati unul altuia, sa comunice, sa se ajute reciproc si totul devine mai usor. Altfel...
Ioana
country girl spune:
Cred ca titlul trebuia completat: "distrug copii viata de cuplu a parintilor?"
Poate ca nu o distrug, daca parintii sunt echilibrati, dar de sabotat o saboteaza in 90% din cazuri. O bulverseaza, dau peste cap si schimba toate prioritatile. Si nu toti proaspetii parinti sunt pregatiti pentru asa ceva.
Dar chiar si marea realizare care inseamna un copil pentru o familie tot schimbare e si trebuie sa inveti sa te adaptezi la ea
tata lu Toma spune:
Regret ca sunt indiscret dar am o rugaminte pentru cei care sustin ca articolul, in cauza, e o prostie. As vrea sa stiu ce varsta aveti ?
vlad - un batranel carcotas
oake spune:
iileana,
sunt de acord cu tine... un copil aduce intr-adevar dupa sine noi responsabilitati, rastoarna prioritati si modul cum reactioneaza parintii poate fi neprevazut, chiar daca, asa cum e cazul vostru, sunt de f. mult timp impreuna.
ASta probabil pana se obisnuiesc ambii parinti cu modul de a reactiona al celuilalt si ajung poate chiar la un consens si incep, cum sui tu, sa-si revina 
Multi pupici pt. mamici si pt. pitici
Oake si Bebitza
http://community.webshots.com/user/bebitza_vlad
oake spune:
Tata lu' Toma... eu nu sustin ca articolul e o prostie ... din pacate 
. Poate doar putin exagerat.
Si io nu mai am demult douaj' de ani... in buletin... dar in suflet am ramas tot de vreo 18-19 cred... Iar pentru mine asta-i varsta care conteaza, nu ce scrie in certificatul de nastere
Multi pupici pt. mamici si pt. pitici
Oake si Bebitza
http://community.webshots.com/user/bebitza_vlad
ane2 spune:
De acord cu articolul..dar asta ar insemna sa nu mai facem copii nu?...stiti vorba aia "cine are sa-i traiasca...cine nu...sa nu-si doreasca"...
Anita si Rachella -17.o1.2004
http://community.webshots.com/user/sugarbabe134
Oana spune:
Pai daca si cuplurile britanice au astfel de probleme..... ce sa mai zicem de Romania....:) unde conditiile de trai nu sunt atat de bune...
Ar insemna ca, cuplurile de romani sa isi scoata okii unul la altul si sa se stranga de gat...
Oana si Paul (3 iulie 2002)
ralualexandrei spune:
Vlad,eu am aproape 29 de ani si doi copii,Robert de 8ani si Maria de 7luni.Articolul,presupun,reflecta starea din anumite cupluri,dar eu cred ca totul depinde de cei doi parteneri,cat de mult se iubesc ,cat de bine se inteleg unul pt celalt,cum stiu sa se ajute unul pe celalat,etc.La noi copiii sunt bucuria vietii noastre,ceea ce ne lipsea pt a fi pe deplin fericiti,ei sunt rodul iubirii noastre care nu numai ca nu a murit,dar creste in fiecare zi.Normal ca a fost greu insa noi ne-am gasit intotdeauna refugiul unul in celalalt.El ma ajuta de cate ori poate ,de exemplu,duminica el este cel care se ocupa de tot,el face micul dejun,el le da copiilor sa manance,imi face mie cafeaua,schimba fata,strange paturile,s.a.m.d.Unele lucruri le face si in timpul saptamanii,cum ar fi baita pe care le-o face amandurora atunci cand este mai odihnit.In ce priveste viatza intima pot sa va spun ca ne-am abtinut doar atunci cand medicii au cerut,in rest nu au existat refuzuri ,chiar daca in 7 luni fii-mea n-a dormit o noapte intreaga.Il iubesc atat de mult incat nu pot rezista fara mangaierile lui.Nu am menajera ,nu o am decat pe mama care ma ajuta,dar cu toate astea anul asta am intrat la ASE si duminica trecuta am fost cu sotzul la nunta si ne-am distrat ,asta dupa o saptamana in care mi-am umpluit camara cu gemuri,suc de rosii ,etc,toate facute de mine.Va intrebati ,probabil de unde atata putere,din draqgostea pt ei ,pt toti,sa-i vad fericiti ma face si pe mine cea mai fericita femeie.Va doresc tuturor sa simtit ce simt eu si sa fiti fericiti!
Andra