distrug copii viata parintilor?!?! ...
Raspunsuri - Pagina 2
gianina-alina spune:
parerea mea?
puteti sa va suparati pe mine dar au dreptate!adica nu distruge dar pune la mare incercare si cum spunea cineva daca cuplul nu e destul de solid....
este greu sa recunosti !dar eu o sa o fac :am acordat mult mai multa atentie fetitei mele si dezvoltarii ei decit NOUA!
a fost un copil bun dar eu am avut mereu tot felul de temeri ...am avut o infectie a operatieie care trebuia ...pansata zinic cam 2 luni,mi-a fost mereu teama sa nu i se intimple ceva si in tot amalgamul acela de sentimente noi el nu afost acolo!nu m-a ajutat cu mai nimic,nu am "povestit", nu a fost cum se spune "linga mine"
poate am fost si eu mai exagerata!cu toate ca din ce am citi pe aici nu cred!
concluzia mea :in linii mari acel studiu are dreptate!
DAR daca cuplul este sudat ,daca se doreste DE AMBII PARINTI SE POATE AJUNGE LA UN CONSENS!
asta-i parerea mea.
va pupacim cu drag
Andreea si eu!
gabitzica spune:
Draga Dena, nu cred ca ar trebui sa te puna pe ganduri asemenea articole puerile, care sunt scrise doar pentru senzationalul publicatiei. Statutul de parinte ar trebui sa te implineasca pe toate planurile. E drept ca daca pui cariera profesionala pe primul loc, nu ai cum sa fi un parinte ideal pentru copilul tau.
geut spune:
Eu sunt de acord cu studiul: in cei 6 ani si jumatate de cand am nascut primul copil, viata noastra s-a schimbat, degradandu-se temeinic.
Cand am nascut-o si pe a doua, s-a terminat! Aproape 4 ani am dormit cu ele in camera, ca sa nu fac toata noaptea naveta, pentru ca cea mica scula tot cartierul cu zbieretele ei.
Ma simt ca o calugarita si mi-e bine asa, dar lui nu-i e bine deloc si asta ne afecteaza viata de cuplu.
Si de 7 ani n-am fost decat la o petrecere, ceea ce mi se pare ingrozitor pur si simplu.
Findus spune:
Distrug copii viata parintilor este poate prea brutal spus insa o farima de adevar exista.Daca dragostea dintre soti nu este destul de puternica ca sa treaca peste situatii limita se junge si la ce a stabilit acest studiu.
Nu a ajuns ca am avut o sarcina grea si o nastere cu un copil de 4060 gr pe deasupra pina pe la 6 luni a fost film de groaza .Nu cred ca am dormit in primele trei luni mai mult de doua ore pe noapte si alea puse cap la cap din frinturi.Ajunsesem sa strig dau un regat (daca l-as fi avut) pentru o noapte dormita. Credeti ca mi-a mai stat capul la altele ? Fiti convinse ca nu.
Si fiti fericite cele care ati avut in tot acest timp bebei cuminti, fara probleme si v-ati putut relua viata de familie de acolo de unde ati lasat-o la nastere.
Insa ginditi-va macar o clipa ca ati fi putut avea ghinionul sa fie si invers.
Pe noi perioada aceea ne-a invatat ce inseamna rabdarea pina la cer si inapoi.
MLDiana spune:
80% dreptate.Nu intru in amanunte.
Lidia ,Tiara si David D.
dpintilie spune:
Statistic vorbind cred ca studiu e destul de realist, din pacate...din pacate insa pentru cuplurile care nu se asteapta la asa ceva. Daca insa stii la ce sa te astepti, daca in momentul in care simti farama aia de omuletz la tine in burta iti schimbi prioritatile(macat putin) atunci sunt convinsa ca nu se ajunge la despartiri, separari.
Ma regasesc si eu in unele ipostaze din studiu respectiv. Sunt si eu mama nedormita, cu libidou scazut, cu viata sociala aproape zero. Am reusit ca profesional sa nu pierd nimic, din fericire. Si tot din fericire am un sot care e pe aceasi lungime de unda cu mine, ma ajuta enorm la cresterea copilului, treburile casnice sunt pentru 2, nu pentru unul. Iar viata intima e satisfacatoare pentru amandoi.
Bineinteles ca nimic nu e ca inainte, copilul a fost o surpriza pentru noi, dar impreuna facem fatza cu succes tuturor greutatilor.
Deci DA, viata cuplului se schimba, dar asta nu inseamna ca neaparat in rau, nu?
SIMONABB spune:
La noi asa a fost, cum scrie in articolul din EZ, mai stateam impreuna doar din inertie. Din fericire de vreo 2 luni incoace lucrurile s-au imbunatatit, a inceput sa prinda drag de copil, ii face baie, il hraneste, il adoarme, se joaca impreuna, il duce in parc ... Relatia isi revine, am inceput sa ne regasim si noi 2.
http://community.webshots.com/user/simonabb
cl spune:
Gabitzica, din pacate nu e un articol pueril. Daca la voi nu s-a schimbat nimic, sunteti fericiti.
Simona, 
. Principalul este ca ati rezistat. O sa fie din ce in ce mai bine.
Claudia
aalexia spune:
Folosirea termenului de "devastator" mi se pare o exagerare in rest sunt de acord cu cele scrise.Firesc exista si cupluri care nu se incadreaza in cale prezentate dar in general asa se intampla.
Copii ne lumineaza viata dar aparitia lor este insotita de mari schimbari in viata de cuplu.
iileana spune:
Eu bifez cu da la aproape toate punctele. Titlul topicului este un pic exagerat, dar, din pacate, concluziile studiului sint (in cazul meu, cel putin) intru-totul adevarate. Si, la trei ani dupa fericitul eveniment, inca mai "lucram" la revenirea pe linia de plutire...Probabil este mai usor pentru familiile care au un ajutor din afara (bunica, vreo ruda, bona). Noi n-am avut...Dar, daca ar fi sa tragem linie, nu regretam absolut de loc ca "barza ne-a facut viata varza".