distrug copii viata parintilor?!?! ...

Articolul acesta a facut mai mult decat sa ma puna pe ganduri.
Dragi parinti care este parerea voastra, a acelora care ati trecut deja prin experientele mai jos descrise??


<<Concluzie-soc a unui studiu britanic: celebra barza ne face viata varza
Aparitia unui copil intr-o familie da toata viata peste cap, fericitul eveniment avind consecinte devastatoare asupra relatiei cuplului respectiv si asupra relatiilor sociale. Totodata, largirea familiei distruge viata sexuala, afecteaza grav cariera profesionala, in special a mamei, releva un studiu realizat de revista britanica “Mother and Baby” pe un esantion de 2.000 de parinti.
Patru din cinci mame recunosc ca devin foarte usor iritabile cu partenerul si ca prefera sa doarma decit sa faca sex. 71% din proaspetele mame recunosc ca nasterea si grijile pe care si le fac cu progenitura le-a micsorat drastic libidoul, in timp ce doua treimi au renuntat complet la sex.
In medie, o mama doarme cam patru ore si jumatate pe noapte in primele patru luni de viata ale bebelusului, 60% din ele recunosc ca au, din cauza oboselii, o relatie extrem de tensionata cu partenerul si, de aceea, unul din zece cupluri ajunge sa se desparta.
Cuplul, macinat de stres
Ca si cum aceste probleme nu ar fi fost de ajuns, opt din zece mame se intorc la serviciu dupa circa 22 de saptamini, ceea ce presupune eforturi suplimentare. Barbatii se implica mai putin in cresterea copilului, astfel ca doar in cazul a 56% din tati slujba lor are de suferit in vreun fel.
Studiul a mai concluzionat ca unul din zece copii vin in patul parintilor in fiecare noapte si ca 40% din tati ajung sa doarma intr-un alt pat liber.
Elena Dalrymple, editorul revistei britanice care a realizat studiul, afirma ca “daca dormi numai patru ore pe noapte este foarte probabil sa iti versi toata oboseala si furia asupra partenerului si in cazul acesta este de mirare cite relatii pot supravietui unei asemenea incercari, cu atit mai mult in cazul in care ambii parteneri lucreaza. Din pacate, unele cupluri nu gasesc o cale de intelegere”.>>
Evenimentul Zilei
Vineri, 10 Septembrie 2004







Denisa si bebica din burtica - 29 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

Elenalove27 spune:

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603" target="_blank">Povestea lui Alvaro-Daniel
web1-www.picturetrail.com/Elenalove27" target="_blank">web2-web3-

8 Luni

Pucku spune:

Salutare Denisa

Eu una nu sunt de acord cu ce zice studiu, parerea mea, nu dati cu pietre.

Eu sunt norocoasa si am o fetita tare cuminte, a dormit din prima zi singura in camera ei in patul ei. Aici cred ca multe mame gresesc luand copilul cu ele in pat din comoditatea hraniri, dar eu am sustinut de la inceput ca , copilul va avea camera si patul lui, si cand o auzeam ma trezeam si o luam ii dadeam sa manance si o confortam. Calvar ca sa zic asa, dar nu a fost calvar a fost cam 2 saptamani, apoi a inceput sa doarma din ce in ce mai bine noaptea si a ajuns ca acum la 5 luni sa doarma de la 9 la 7 dimineata, deci timp de dormit este berechet si pt mine.

La inceput ca sa ma odihnesc destul cand dormea ea, dormeam si eu.

In weekend il trimiteam pe sot afara si eu ramaneam si ma odihneam, eventual faceam mancare, spalam....din astea.

In prima luna nu m-am avantat cu gatitul, dar dupa ptima luna cand am puptut sa folosesc bouncerul, care-l recomand din inima, puneam galusca acolo si-mi faceam treburile zilnice.

Din partea libidoului, nici vorba, cel putin la mine, dar stiu cazuri in care nu s-a intamplat asa(soacra mea dupa ce la nascut pe sot nu a mai facut), noi insa am fost precoce si dupa ce au trecut lohile, pe la 4 saptamani ne-am pus pe treaba.

La noi a fost invers problema, ca sotul s-a stresat mai mult cu copil, servici, care putea sa-i afectreze cariere si a fost un timp cand culmea libidoul lui scazuse nu al meu, eu eram dornica....

Sotul o singura noapte nu a dormit cu mine pt ca era foarte racit si i-a fost frica sa nu ma racesc si eu.

Un punct sensibil ar fi la cariera, pt ca din cauza unor probleme cu sarcina , nu am ajuns sa fiu permanenta la serviciul meu, si drept urmare trebuie sa-mi caut de lucru la sfarsitul maternity-ului.

Adta este ce mi s-a intamplat mie, nu zic ca toate sunt la fel, dar poate am eu noroc

Te pup si nu te stresa de un studiu cu bebica. Sarcina usoara in continuare.




Corina si Stephanie- 18.04.04

Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi

adivio spune:

Mie mi se pare o timpenie studiul asta. La noi nu s-a schimbat nimic, Ioana a dormit in patutul ei, in camera ei cu interfon, de la trei luni nu s-a mai trezit noaptea sa manince.
In primele luni, cind dormea ea ziua de cele mai multe ori dormeam si eu, aveam pe cineva care facea curat si spalat/calcat asa ca m-am ocupat exclusiv de ea si de noi. Ba chiar am dat si cite o fuga pe la servici din cind in cind, asa pentru o ora-doua, mergeam la coafor, iar cind Ioana avea 5 luni am plecat in delegatie in Israel si ea a ramas cu tati o saptamina, deci cariera nu a avut de suferit. Depinde mult de cuplu Denisa, de cum intelege tatal sa se implice si daca ai si un picut de ajutor din afara nu are cum sa se intimple timpenia care o spun in studiu. Nastere usoara si nu te mai gindi la prostiile lor.

Adivio&Ioana-nazdravana

totonio spune:

dragele mele, pentru voi este bine ca va permiteti sa aveti o camera a copilului, dar cind ai o singura camera, sau 2, problema se schimba.....

la noi pina aproape de implinirea virstei de 1 an a puiului nostru Octavian, am stat intr-o singura camera care era si loc de servit masa, si living si dormitor, deci un chin....dar ne-a ajutat Dumnezeu si acum stam intr-un apartament de 2 camere si dormim toti 3 in dormitor, eu cu Octavian, iar tati doarme pe jos....

referitor la articol ce pot spune, in mare ma regasesc in ceea ce scrie in statistici, dar de aici pina la ruperea relatiei zic ca este cale destul de lunga....

secretul....(la noi) consta in primul rind pe multa intelegere din partea sotului, mult ajutor si foarte multa dragoste pentru mine si Octavian.

in zilele in care eu eram f. stresata si nervoasa din diverse motive, la inceput cind ajungea sotul de la serviciu saream cu gura pe el, aici recunosc eram poate putin egoista, mai ales ca stiu ce serviciu stresant si ce raspundere are acolo, va dati seama ca dupa o zi obositoare eu mai lipseam cu cicaleala, dar am avut parte de multa intelegere din partea lui, apoi cu trecere timpului am realizat ca el nu are nici o vina pentru ca era acolo linga noi cind aveam nevoie asa ca am incercat sa-mi infrinez pornirile de cicaleala nejustificate....

libidoul ....... e asta este o alta poveste, eu am avut o nastere destul de grea, copilul fiind destul de mare la 3800g, iar eu f.slaba, cind a iesit a rupt tot in cale, chiar daca doctorita si-a facut treaba cum trebuie (incizie), asadar viata noastra sexuala a pornit mai incet dupa nastere, aici recunosc ca iar a fost meritul sotului care nu m-a presat, si m-a lasat pe mine sa decid cind sunt pregatita pentru a face dragoste, iar acum totul decurge normal.

cariera....ei da aici recunosc ca am pierdut un "tren" cind eram in concediul de crestere al copilului, dar m-am resemnat si mi-am schimbat "targetul" acum doresc sa incep o facultate ceea ce imi schimba total perspectivele.....

concluzia mea, poate ca aici in Romania viata este mult mai stresanta din mai multe puncte de vedere, nivel de trai, siguranta serviciului, achizitionarea unei case, etc..... CU MULTA INTELEGERE din parte sotilor perioada de criza trece si cuplul se poate bucura de toate ghidusiile copilului lor....

va pupic dulce
Gabriela sotia lui Robert si mamica lui Octavian Antonio

mirelam spune:

Doamne fereste. Ce tampenie!
Cum sa ne distruga viata, copiii?
Poate numai celor egoisti, care traiesc numai pentru ei. In rest eu zic ca un copil uneste un cuplu, din toate punctele de vedere.

tata lu Toma spune:

Cred ca "distruge" e cam mult.
In mod sigur, insa, aparitia unui copil schimba radical viata parintilor. Asta, bineinteles, daca parintii ii acorda acestuia atentia cuvenita.
Depinde mult de cum privesti noua stare de fapt. Daca tanjesti permanent dupa timpul pe care il aveai inainte pentru tine, e cumplit de greu si o sa ai mereu impresia ca esti "distrus". In schimb, daca realizezi ca doar ordinea prioritatilor e alta, atunci ai mai multe sanse sa te bucuri din plin de putinul timp care mai ramane pentru cuplu sau pentru tine.
Oricum, e clar ca depinde de stilul fiecaruia, de aspiratiile lui, de temperamentul lui si al copilului sau.


vlad

prettysunshine spune:

Nu sunt de acord cu acest studiu,desi Cosmin a fost tare dificil si bolnavicios,pana la 2 ani si o luna s-a sculat de 7 ori pe noapte,nici acum,la 7 ani,nu vrea sa doarma singur si ma trezeste aproape in fiecare noapte si ma cheama sa dorm cu el.Dar un copil nu distruge viata parintilor,el e insasi ratiunea de a trai a acestora,cum sa le distruga viata?Oricat de dificil ar fi un copil,el nu poate distruge viata parintilor,in nici un caz din motivele prezentate in studiul respectiv.Atunci cand parintii ajung sa se desparta din aceste motive,atunci inseamna ca acestia nu sunt destul de maturi pentru a face fata responsabilitatilor pe care le implica aparitia unui copil in familie.
In ceea ce priveste cariera eu n-am avut de suferit,am nascut pe cand eram studenta,dar n-am intrerupt facultatea,nu zic ca a fost usor,dar nu imposibil.
In ceea ce priveste viata sexuala,singura problema a fost in timpul sarcinii,nici intr-un caz dupa nasterea copilului.Pot spune ca nu aparitia copilului,ci grijile cotidiene,specifice Romaniei,distrug libidoul.

• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)

lorelei_19 spune:

La inceput e drept ca e stresant, si pana a facut fiica-mea vreo 4 luni, nu dormisem niciodata mai mult de 2 ore, apoi iar se trezea, avea colici, stateam cu ea, iar adormea, si tot asha. A fost extrem de greu, probabil ca de asta mi-a fost si teama sa mai fac un copil. Pana la un an a fost mereu bolnavioara, stateam in spital, des facea febra, iar grija ca i se intampla ceva, ma termina de tot (copil prematur, cu probleme). Cam pana la varsta de 1 1/2, mi-a fost cumplit de greu. Cea mai mare dorinta a mea era sa dorm o noapte intreaga!
Articolul e cam taios, dar inceputul vietzii de parintzi este pentru multe cupluri foarte dificil.
Insa nimic nu e mai frumos pe lume ca un copil, si nici un rol pe lume nu se compara cu cel de parinte. Nu mi-as fi putut imagina viatza fara un copil, si daca n-as fi putut avea propriul copil, cu siguranta c-as fi adoptat unul.
In general, in viatza, ce e frumos, e mai greu.

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

cl spune:

Ei bine, eu cred ca au dreptate. Probabil ca cei care au trecut prin asta, nu recunosc toti. Un copil nu-ti distruge viata, dar sigur ti-o da peste cap. Primele patru luni au fost un cosmar pentru mine, recunosc. Dormeam 10 minute la 3 ore. Nu mai eram om. M-am refacut greu dupa nastere, deci libidoul meu a fost zero o perioada buna. Tot timpul eram langa cel mic si nu-mi doream decat sa dorm. Incet-incet, a inceput sa se regleze totul. De cariera nu-mi pasa, nu ma interesa decat copilul, recunosc. La un an dupa nastere, inca nu se reasezasera lucrurile pe fagasul lor. Am avut puterea sa trecem peste toate si sa rezistam impreuna. Un lucru insa este clar: nimic nu mai este ca inainte si eu cred ca este normal sa fie asa, doar viata ni s-a schimbat, prioritatile s-au schimbat. Cred ca un copil, pe langa faptul ca este o minune si o implinire a cuplului, este si un mare test. Daca este dragoste si intelegere, cuplul rezista.

Claudia

ana-oana spune:

Viata ti se schimba definitiv si irevocabil!!
dupa mine studiul este korekt din mai multe pcte de vedere:
1. viata sociala se schimba: daca inainte puteai sa iesi ccand vrei si cu cine vrei, dupa nasterea unui copil incepi sa-ti cauti prieteni care au copii de varste apropiate cu care sa iesi sau o bona interna cu care sa lasi copilu' (sunt si mame care pot sa-si lase copilul de la 1 sapt cu altcineva si sa-si reia cat de repede viata de dinainte, mai ales daca nu alapteaza).
2. cariera profesionala: eu am stat un an ascasa, daca inainte eram singura pe post acum mai am 2 colege in birou. chiar si in 6 luni in viata unei firme se pot schimba multe.
3. libidoul: daca ai parte de un copil care ziua doarme si noaptea are treaba, atunci s-a dus (cel putin pt un timp) . oricum cel putin 6 saptamani e prohibitie.
unele dintre mamicile care au o nastere fff grea au chiar o reactie de respingere a copilului dupa nastere.

dupa ce nasti, ai nevoie de toata intelegerea si tot suportul sotului. el trebuie sa-ti asigure tot confortul fizic si mai ales PSIHIC. eu aveam impresia ca le fac pe toate, ca pe el nu-l intereseaza, ca nu ma ajuta nimeni (desi de treburile casei se ocupa menajera, desi sotul meu isi lasa treburile sa fie acasa cat mai devreme). am avut noroc si de un copil bun si de un sot si mai bun. cred ca a contat enorm faptul ca am avut o sarcina super linistita, n-am fost stresata, n-am avut probleme, canalele mele au fost desfundate cu mult inainte de a naste (prin cezariana) - sa tot faci copii asa.

cu suport din partea celor apropiati faci fata noilor responsabilitati mult mai usor.
Nastere usoara si BB sanatos!
Oana si Ana (25 oct. 2002)