distrug copii viata parintilor?!?! ...

energy spune:

daca ai un barbat cu creier in cap in loc de caltzi, trec bine si primele luni. De ex. eu nici alea 4 ore/zi nu cred ca le-am dormit in primele 5 luni (am avut copil prematur 1720gr la externare) care trebuia hranit din 2 in 2 ore ca sa creasca. Fierbe biberoanele si cele 3 pompe de san - copilul minuscul nu era in stare sa suga, spala pe jos de 2 ori pe zi, spala si calca scutece si hainutze (totul absolut curat si impecabil) si dupa ce-l tzineai 1/2 ora pe umar sa ragaie, adormea, si de la capat: gandeste-te la urmatoarea masa -ia pompa si pune-te pe treaba ca sa aiba plodul lapte, ca mai ai 45 de minute si-l trezesti iar.
Sotzul meu m-a sustzinut f mult (normal ca eram nebuna cu capul si mai urlam ), dar astea trec si nu arunci o casnicie la recycle bin doar ca ai bb mic.

Nora spune:

Mie studiul cu pricina mi s-a parut cam dur, desi, din pacate, se poate intampla si asa.

La noi primul copil a venit total pe nepregatite dar ne-am bucurat enorm si ne iubim parca mai mult ca inainte. Viata noastra intima a fost mereu OK( e drept ca am nascut prin cezariana si nu am avut nici un fel de probleme delicate).

Dar e adevarat ca-i stresant, de multe ori... Cand era Andrei micut de tot, cel mai tare ne stresa sentimentul responsabilitatii. In fiecare seara- inainte de baita, papica si chinul adormirii- mi se punea un nod in gat si ma apucau niste crize de spaima. Era ciudat, ma simteam ca inaintea unui examen dificil( o sa planga la baie? o sa manance bine, o sa adoarma usor, etc, etc). Dar cand ieseam din camera copilului, epuizata, sotul meu ma imbratisa si-mi spunea ca sunt minunata! Acum s-a mai obisnuit cu toate "minunatiile" mele, dar asta-i alta poveste.

A mai spus cineva inainte, un copil e un test de rezistenta pentru cuplu! Daca-l treci, e frumos, daca nu...

Nora, mamica lui Andrei-Mihai(20aprilie 1999) si a lui Victor-Alexandru(12 iulie 2001)
poze noi la http://community.webshots.com/user/noracosmin

tata lu Toma spune:

Nu inteleg de ce ii tot dati cu divortu' !
Articolul cu pricina zice ca se ajunge aici in 10% din cazuri, nu ca faci un copil si gata divortezi !
Lasati la o parte stilul gazetaresc-alarmist si recititi, va rog, datele concrete pe care le furnizeaza. E vorba despre o statistica referitoare la diferite evenimente care se petrec in viata unui cuplu dupa aparitia copilului. Ca orice statistica are o marja de eroare care poate fi de cateva procente.
Sunt convins (dupa cum zice si statistica) ca exista si situatii roz in care cuplurile nu simt decat partea frumoasa a aparitiei unui copil. Ca nu prea inteleg cum, e alta poveste.
Si inca ceva : dragostea, intelegerea si ajutorul sotului pentru sotia sa nu fac sa dispara "problemele" aparute odata cu copilul ci doar le fac mai usor de trecut.


vlad
ps Putem, daca vreti, sa facem, aici, un sondaj asemanator si sa comparam datele din Ro (ca doar suntem reprezentativi, nu !) cu cele din Marea Britanie

ana-oana spune:

quote:

---

Originally posted by tata lu Toma
ps Putem, daca vreti, sa facem, aici, un sondaj asemanator si sa comparam datele din Ro (ca doar suntem reprezentativi, nu !) cu cele din Marea Britanie

---

tataluToma, pune intrebarile si raspundem. sa vedem ce iese.

Oana

country girl spune:

Ar fi chiar interesant un sondaj despre tanara familie romana in care apare primul copil.
Desi ma tem de rezultate, chiar si fara sa le compar cu U.K. unde mentalitatea femeii si a barbatului vis-a-vis de raspunderle nou aparute e complet alta, ajutorul financiar acordat de stat si cel fizic din partea taticului acordat mamicilor e mai substantial si ai alte mijloace casnice la indemana.
Sondaj sa fie!

Jasmine spune:

Tare mi-e teama ca studiul ala e corect.Eu n-am deocamdata copii (mai am putin pana nasc),dar am vazut cum s-a schimbat viata prietenilor mei dupa ce li s-au nascut copiii.

Incontestabil,ei nu mai sunt cum au fost candva.S-au cam dus :

- umorul (in primul rand);sunt seriosi,sobri,apasati de griji
- timpul liber –daca au juma’ de ora libera din cand in cand e mare lucru
- subiectele de conversatie – nu mai pot vorbi decat despre copiii lor,sau subiecte adiacente;sunt atat de prinsi incat nu mai stiu ce se mai intampla in jurul lor,nu mai sunt la curent cu nimic;ca atare daca se discuta despre altceva ei se plictisesc;daca se discuta (iar !!!!) despre cresterea copiilor…toti ceilalti se plictisesc
- vizitele – daca sunt invitati undeva in 90% din cazuri zic ca nu pot veni si daca totusi vin….vin cu copiii si streseaza pe toata lumea pt ca nu vorbesc decat despre copiii lor.Si copiii lor alearga,tipa,se catara,cad,plang,au nevoie de atentie…si restul asistentei stramba din nas.

Una peste alta,eu am vazut ca au devenit extrem de plictisitori.
Presupun ca si viata lor sexuala s-a cam dus pe apa sambetei.

Si eu care am DPN pe 20 noiembrie……


Jasmine
30 saptamani

cl spune:

Ei bine, daca-mi dat voie, pun eu primele intrebari:
La cati/cate dintre voi nu s-a schimbat viata dupa aparitia primului copil? Intimitatea cuplului a ramas la fel? Viata sexuala a fost afectata sau nu? Dar cea sociala? Dar financiar?
Rog sa se raspunda numai cu sinceritate. Cine nu e sincer, sa nu mai raspunda nimic.
Am sa incep eu: la noi toate s-au schimbat, nimic nu mai este ca inainte. Nu vreau sa intelegeti ca suferim, Doamne fereste! Suntam mult mai fericiti si mai impliniti cu Alex. Dar prioritatile ni s-au schimbat. Si ne-a luat ceva timp ca sa ne regasim echilibrul.

Claudia

energy spune:

umorul?? azis cineva ceva de pierderea umorului?? n-am ras cu sotzul meu in 6 ani cat am ras in ultimul, de cand cu bb (15 luni).
Recunosc, pentru prietenii nostri suntem "mai plicticosi", nu mai putem sta cu ei in barurile noastre vechi sau la noi acasa (taiai fumul de tzigara cu cutzitul)pana la ora 2 noaptea. Nu mai putem merge cu cortul pe munte sau la Vama Veche, bb mic e bine sa aiba conditzii - sa-l mai si spalam, si uite-asa ... ne-am "plicticolizat" pentru unii.
Si noua ne e dor de unele "obiceiuri" dar o sa treaca si perioada asta, ca doar n-am murit, am facut un copil!!!

tata lu Toma spune:

Cred ca raspunsurile mele se afla in mesajele anterioare dar ca sa particip la sondaj va spun ca, odata cu apritia lui Toma, traim o cu totul alta viata. O viata frumoasa, fara discutie, dar ALTA !!!

vlad

Enia spune:

Andra, nu pot decat sa te felicit!! Esti de invidiat si nu cred ca exagerez, mai ales ca aveti 2 (DOI) copii!!! Asa dragoste, mai rar! Nu aruncati cu pietre, este doar ce cred eu!
In ceea ce ma priveste, nu stiu cum imi va afecta viata copilul ce-l voi naste la sfarsitul acestui an. Oricum, multe din aspectele respectivului studiu nu mi se potrivesc, pentru ca din pacate, voi fi o "madre soltera"... Tatal copilului nici n-a vrut sa auda de el la inceput, pentru moment se pare ca a inceput sa se obisnuiasca cu ideea si cu siguranta (si din cele ce-a declarat) nu se va implica absolut deloc in cresterea acestui copil... nu suntem o familie si nici macar un cuplu nu mai suntem... si nici nu cred ca vom fi. Dar stiti ceva?!? Aproape ca nici nu-mi pasa daca va fi langa noi sau nu! Ce-i drept, eu am fost cea care si-a dorit ca acest copil sa se nasca si consider ca din moment ce el nu si l-a dorit, nu am dreptul sa-i cer nimic! Este liber sa dea CE si ATAT CAT doreste! Bineanteles ca va primi inapoi pe masura!
Atat cat pot realiza, stiu ca-mi va fi greu sa cresc copilul fara ajutorul tatalui lui si stiu ca vor fi mult mai multe probleme decat cele la care ma astept, insa imi doresc acest copil atat de mult, incat mi se pare firesc sa vreau sa trec peste toate obstacolele!! Plus ca familia este alturi de mine si ma pot baza pe ajutorul lor.
Desi inca nu stiu tot ce presupune aparitia unui copil in viata unei femei sau a unui cuplu... din tot ce-am vazut pana acum, tind sa cred ca intr-adevar, un copil iti schimba viata foarte mult! Unora in bine, altora in... mai putin bine! Insa asa cum s-a mai spus aici, conteaza foarte mult sa-ti re-organizezi prioritatile! Si cred ca mai conteaza sa vrei sa reusesti, sa vrei sa-ti fie bine tie ca mama, copilului si eventual sotului/partenerului.
Ca un ultim comentariu (usor rautacioas, recunosc!) pe marginea studiului adus in discutie, sa tinem cont de faptul ca acest studiu a fost facut in Marea Britanie, unde se stie cat de 'reci' sunt britanicii si mai ales cat de frigide sunt britanicele... care nu se compara cu FOCOASELE romance!! Nu aruncati cu rosii, please!!!

Tuturor viitoarelor mame, mult curaj si... FRUNTEA SUS!
Bucurie mai mare ca cea de a fi mama nu ar trebui sa existe pentru o femeie!

Enia si BBul ei de 23 de saptamani!