Clubul celor care S-AU LASAT de FUMAT
Raspunsuri - Pagina 6
teo1970 spune:
quote:
Originally posted by energy
am 5 zile!!! am 5 zile!!!
http://www.babiesonline.com/babies/e/energy/
energy,
nu mai numara zilele fara tigari ! chiar si simplul fapt ca o faci iti arata ca inca nu ai invins !
ia-ti un alt reper dupa care sa socotesti zilele ... sau n-o mai face deloc!
energy spune:
Acest subiect a fost postat tocmai pentru incurajari, performante, sfaturi, incercari s.a.m.d. Atfel, ce cauta aici, ca doar pentru 3 pers. care se intalnesc aici, asta se poate face si-n parc sau pe chat.
http://www.babiesonline.com/babies/e/energy/
teo1970 spune:
quote:
Originally posted by energy
Acest subiect a fost postat tocmai pentru incurajari, performante, sfaturi, incercari s.a.m.d. Atfel, ce cauta aici, ca doar pentru 3 pers. care se intalnesc aici, asta se poate face si-n parc sau pe chat.
http://www.babiesonline.com/babies/e/energy/
OK, atunci: mult succes si din partea mea si ... hai, energy!
sper ca prin incurajarea mea sa te ajut sa mai adaugi o zi la numaratoarea ta !
Maruta spune:
sunt oameni si oameni ...
...unii prefera sa faca totul in cel mai mare secret ... iar altii au nevoie de incurajari ... cum necum important este faptul ca vrei!!!
Felicitari Energy ... suntem alaturi de tine fie ca reusesti fie ca dai gres ...
Stiti mie nu mi-au placut niciodata persoanele acelea care numara greselile altora in loc sa le numere pe ale lor ... (nu bat nici un apropo ... dar chiar nici unul ... eu ma refer la anumiti oameni care atunci cand ai cel mai mult nevoie de ei, ei iti spun " Ai vazut ? ti-am spus eu ! acum ce vi la mine ?")
Eu una sunt aici ca sa fiu un exemplu ca se poate, ca sa ajut si pe altii, sa discutam, sa vedem cum sa facem ca si alti oameni sa gaseasca o cale spre a face acest pas ...
Asa ca alaturati-va ... fiti si voi alaturi de aceste fete si chiar alaturi de noi, cei care ne-am lasat dar care suntem tentati de nenorocita tigara !
Sfatul meu e sa va lasati dintr-o data ! Eu asa am facut ... faza cu fumatul din ce in ce mai putin la mine una nu a fost decat un mod de a-mi fura singura caciula ...
Inca o data felicitari celor care incearca si alegeti calea care vi se potriveste !
" Cind trupul iti patimeste alearga la doctor, iar cind sufletul iti patimeste cheama un prieten, caci dulcele glas al prietenii este cel mai bun leac al durerii."
I. Golescu
Dena spune:
Buna fetelor!! Maruta - Loredana felicitari pt subiect... am vazut ca au intrat fete care inca fumeaza si vor sa se lase de fumat... sunt convinsa ca aici vor gasi motivatie si sprijin sa o faca si sansele lor de a materializa dorinta sunt considerabil marite.Eu am fumat... 13 ani...si da! Am fumat cu pasiune...
Adolescenta fiind, eram total impotriva fumatului,desi amandoi parintii fumau si nu era ceva atat de neobisnuit... si ...cu toate astea, in clasa a XIIA , la banchet (undeva la Voineasa) toti colegii (ca de altfel toti adolescentii din lume) au simtit nevoia sa ... isi exteriorizeze intr-un fel maturitatea pe care au atins-o... majoritatea implinisera deja 18 ani... Atunci pt prima oara au fumat nestingheriti de fata cu tovarasa diriginta si ceilalti profesori (dintre cei mai exigenti, a la Isoscel)si au baut cate un pahar de tarie... (unii chiar mai mult). Nu stiu... a fost ... sa-i zicem spiritul de turma, sau poate numai nebunia de o clipa... nu am sa stiu niciodata....cert este ca m-am aventrurat sa savurez aromele tutunului impreuna cu colegele de clasa ... am fost convinsa ca e doar amuzamentul de o noapte... insa nu a fost sa fie asa... Ne-a placut escapada si ne-am mai intalnit de cateva ori dupa aceea sa... fumam... Asa incat in studentie... departe de casa... deja experimentata... am inceput sa-mi cumpar pachetul meu de tigari... nu mai ajungeau doua tigari furate de la mama o data la o saptamana :))
M-a furat peisajul... toata lumea fuma...studenti, profesori, portari, femei de serviciu etc...era o a doua natura... Undeva se stia ca... "Fumatul dauneaza grav sanatatii!" Dar cui ii pasa?? Cine stia mai mult??? Ce propaganda antitutun se facea??
Au trecut ani... in care fumatul a devenit un aliment de baza... am inceput sa nu mai simt fumatul ca pe o placere... ma ustura gatul... aveam o tuse care nu era a mea... o simteam straina si incomfortabila... ma enerva dependenta... faptul ca daca as vrea sa nu mai fumez o saptamana sau o zi sau macar acum in momentul acesta... nu mai puteam.... orice amanare a unei tigari devenea o durere si o obsesie...nu ma mai puteam concentra pt ca gandul meu era numai la tigarea aceea... si pana nu o aveam eram complet ineficienta in ceea ce faceam fizic sau intelectual... Discomfortul a devenit teama in curand scurt... mai apoi o frica teribila ... ma urmarea acelasi cosmar... chinurile infernale ale unui cancer de plamani ... ma trezeam in miez de noapte acoperita de o transpiratie de gheata si gafaind de spaima ... jurandu-mi ca GATA!!! S-a sfarsit!!! DE MAINE MA LAS DE FUMAAAAT!!! ... si maine... oh!!! mecanic pasii mei ma duceau la tutungeria din colt... nici nu era nevoie sa cer ca vanzatoarea imi intindea amabil pachetul de tigari ... (intr-o vreme cumparam la cartus... ma scutea de drumuri)... Am inceput sa citesc despre fumat... efecte...metode de renuntare... Dar ce nu am facut??? Am intepat tigarile cu acul... in fiecare zi cate o intepatura...am facut grafic la nr de tigari pe zi ca sa nu le reduc brusc... am citit undeva ca o buna metoda este sa le pui in lapte clocotit si dupa aceea sa le usuci in cuptorul de la aragaz si sa le fumezi atunci cand simti nevoia... erau intr-adevar dezgustatoare...dar tot nu m-au ajutat sa ma las de fumat...am incercat cu vestitul Nicorette... Am reusit in doua randuri sa ma las de fumat o data pt 3 luni alta data pt 8 luni... de fiecare data pe langa chinurile privarii de tutun si lupta impotriva tentatiei de a fuma, trebuia mai cu seama sa lupt psihologic impotriva PRIETENILOR :) (sic!) care ma ironizau sau glumeau pe tema lasatului meu de fumat... (usturatoare glume) ... de fiecare data imi intindeau tigari si comentariile lor imi faceau mai rau decat lupta cu tentatia... Se fuma peste tot... acasa toti din familie fumau, vecinii, prietenii care veneau in vizita si pe care in mod automat ii tratai cu "o cafea si o :) (vorba vine "O") tigare"... la serviciu in birouri... in delegatii ... pe strada... in statia de autobuz... in salile de asteptare... la cinema... pe terase...in parcuri....etcetcetc... De fiecare data chinuitoarele mele incursiuni in lumea nefumatorilor s-au soldat cu dezarmante esecuri... Cand aveam sentimentul ca... e OK! ...ca nu mai am nevoie de tigari...ca pot sa le controlez... ca acum o tigare din cand in cand nu e foc (cand ea de fapt e si la propriu si la figurat)... ca... merge una acolo...for fun... intr-o sambata la o sueta cu prietenele... si... Ghiciti??? Da!!! Tigarea aia "Una Controlabila"... se transforma in minute in "Pachete Necontrolabile"
si cosmarul reincepea!! Atunci am avut revelatia notiunii de ...Satana!! Desi nu am fost o bisericoasa niciodata... am inteles ce vrea sa insemne treaba asta cu Satana... aia era tigarea mea necontrolabila...
Am inceput sa am probleme de Low Self-Esteem... nu mai aveam incredere in mine... mi se parea ca nu valorez nimic atata timp cat nu pot sa am comanda mea... a cine sunt si ce vreau...
Am inceput sa invoc puteri divine ... singura nu-mi puteam fi de folos... parintii si prietenii nu-mi ajutau devreme ce ei insisi erau prada "ierbii dracului" ( parca asa i se zice, nu?? :) Ei daca-i asa, apoi nu e intamplator!!!)... Priveam neputincioasa tigarea arzanda intre degetele mele...dusmanul care ma stapanea si imi era mila de mine...de viitorul meu... ma gandeam cum oameni nevinovati se imbolanvesc de boli incurabile... iar eu de bunavoie ma otravesc cu buna stiinta... ce ironie a soartei!!!
S-a intamplat ca viata mea a luat o turnura complet neasteptata... in doar cateva luni m-am trezit intr-o alta lume... dincolo de ocean... acolo unde traiesc si astazi... acolo unde a fuma e poate mai rau vazut cu a te... prostitua sa zicem... a fuma te claseaza automat undeva la Recycle Bin... Nu se fuma mai nicaieri... nu acasa (contractul de inchiriere la vremea respectiva prevedea ca nu se fumeaza in locuinta respectiva, asigurarea pe casa fiind mult mai mare in cazul in care aceasta adaposteste fumatori)...nu la munca... nu in statiile de autobuz, nu la scoala, nu ...nu...nu... Cei care fumeaza o fac afara in gradina lor... si hm! :)) intrebati-ma ce placere e sa o faci iarna :)) cand expiri cubulete de gheata ... Nimeni din anturaj nu fuma... sotul meu , desi niciodata nu mi-a cerut sa ma las de fumat, ma privea ca pe o maimuta care fumeaza... curiozitate de circ... ce mai!! Nu era COOL sa fumezi!!(vedeti ca nici macar o data nu am pomenit de aspectul economic al problemei... chiar credeti ca era neglijabil??? No way!!! )
Cat mi-a trebuit intr-un astfel de ambient sa ma las de fumat??? DOUA SAPTAMANI.punct.
Nu Nicorette si alte chestii... nu implorari ale divinitatii...nu.
Doar concentrarea pe task si ...din nou... spiritul de turma... asta a functionat fara repros. Aveam momente in care urmaream pe strada vreun fumator razlet si trageam cu nesat in plamani aerul viciat din urma lui... Mi-am zis ca sunt cucu rau de tot... am inceput sa imi dau palme ...sa ma ciupesc... sa fug de orice imi amintea ca pe lumea asta exista o chestie nesanatoasa care se cheama tigara... Si uite asa... a trecut timpul... m-am detasat de raul acesta.... dar din nefericire nu intru la categoria Nefumatori... nu sunt o nefumatoare... Un nefumator nu fumeaza nicaieri... in nici un mediu... si nu ii sclipesc ochii cand se vede singur cu o tigara...
Au trecut cinci ani... de cand ma tin departe de ele, dar ele sunt un pericol permanent in viata mea... Cel putin stiu asta...
Am fost acasa dupa doi ani... pt doar 3 sapt... prima sapt. ma ineca fumul tigarilor si nu imi inchipuiam cum pot oamenii astia (dragi mie) sa traiasca asa... a doua sapt. am inceput sa salivez la vazul pachetului de tigari de pe masa langa cafeaua neagra aburinda ... a treia sapt. ... ammmm cedat! Si am fumat ca in vremurile bune... In momentele acelea eram stapanita iar de neputinta ... m-am temut teribil pt mine... pt sanatatea mea, pt viitorul meu... m-am temut ca Gata! Mi se intinsese o sansa, o oportunitate pe care am ucis-o fara mila ca pe un dusman periculos... Dar nu ma puteam opri...
Am plecat... mi-a fost teama, dar cum am ajuns :) acasa, mi-am recapatat calmul si fericirea celui care nu fumeaza... am rasuflat usurata... mi-au lacrimat ochii si mi-am spus...nu merit... zau ca nu merit!!!
Am avut curajul si sinceritatea sa marturisesc sotului meu escapada mea nicotiniana de acasa... Mi-a spus ca stia... stia dinainte ca eu nu sunt si nu voi fi niciodata o nefumatoare... dar ca are incredere ca voi reusi sa ma tin departe de tentatia asta distrugatoare...
Nu am sa pot niciodata sa multumesc pe masura unei societati care ajuta oameni neputinciosi... Ce mult conteaza... "anturajul" ...
Nu ii condamn pe prietenii mei de acasa...si ei sunt la randul lor victime...
Singura meu scut este vigilenta... o veghez sa nu adoarma... Aici nu imi este greu pt ca realmente nu am tentatii...nimeni in jurul meu nu fumeaza... nu fac eforturi sa lupt cu tentatia... ma simt ft bine si ma bucur de aer si viata... dar daca vreun fumator imi intersecteaza cumva traiectoria fac stanga imprejur si il salut zambind... indiferent cine ar fi acela... mama ... din cate stiu ea inca fumeaza (si asta imi rupe sufletul...)
Ma intreb cum este cu drogurile??? Se poate mai rau decat atat???
Brrrr!!!!
Tineti-va departe!!!!
Denisa si bebica din burtica - 28 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi
Podeanu spune:
Am fumat de la 18 ani,cam un pachet la 3 zile.Deci nu eram fumatoare inraita.
Am intrerupt cind am ramas gravida si datorita sarcinii si ptr ca nu suportam mirosul prin apropiere.(daramite sa fumez eu.)
M-am reapucat dupa nastere,nu am alaptat deloc.
Acum 3 ani al meu sot,care ajunsese la 2 pachete pe zi,s-a hotarit brusc sa se lase.Era 13 decembrie si al meu socru ,care nu fuma si mereu ne ruga sa ne lasam,a incercat sa-l convinga sa mai amine pina la 31 dec,ca deh urmau sarbatorile si stiti cum e la o bautura....
Nu a vrut,s-a dus la doctor de unde i-a dat reteta de patch si asta a fost.L-au ajutat si patchurile,dar si vointa fara de care nu faci nimic.Nu a tinut tot tratamentul cu patchuri.
Eu m-am lasat imediat,motivind ca daca se lasa el ma las si eu.Nu am avut incotro,si nu am vrut sa-l mai tentez eu in vreun fel.
La inceput ma tot gindeam cum o sa-mi mai savurez eu cafeaua,ca si o gura rece daca mai aveam imi mai aprindeam o tigara.
Uite ca au trecut 3 ani si cafeaua e la fel de buna si noi tot nu mai fumam.
Ma mai prostesc citeodata,dar apoi imi e asa greata,imi simt gura f amara.
Nu m-am ingrasat (din cauza asta),nu am simtit nici o diferenta ,decit poate la buget.
Deci se poate,daca vrei cu adevarat.
Acum sa fiu sincera ma deranjeaza mirosul de tigara in casa.
Dana si gemenii
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?numeX=Podeanu
slakje spune:
DENA!!!! Asa bine le-ai spus, ai descris aproape pas cu pas toate trairile mele.Suntem asa diferiti si totusi suntem construiti la fel!
Spiritul de turma! Asta e! Fetelor, intr-adevar in Olanda tzigarile sunt foarte scumpe.Parerea mea este ca trebuie sa absolut cazut in cap sa arunci atatia bani pe tzigari.Oricat ai fii de viciat trebuie sa te trezesti.De aceea si sunt asa scumpe, pur si simplu erau asa multi bolnavi de boli la plamani si nu numai din cauza fumatului incat s-a stabilit ca mult mai mult costa tratamentul bolnavilor din cauza fumatului decat banii pe care ii aduc comertzul cu tzigari.Asa ca cine vrea sa fumeze trebuie sa scoata bani foarte seriosi din buzunar.Si credeti-ma...conteaza...cand vezi cum se vede la buget, ..., credeti-ma ca nu e de lepadat.Sau asa cum spune Dena...daca vrei sa cumperi o locuintza...pai trebuie sa semnezi asigurare de viatza de exemplu nu? Ce iti convine? Sa semnezi ca esti nefumator si sa scoti bani mai putini din buzunar sau sa semnezi ca esti fumator si sa o duci greu cu banii din cauza sumei pe care trebuie sa o platesti?
Adica te impinge de la spate sa nu fumezi! Credeti-ma!
In Romania se fumeaza e adevarat FOARTE MULT!Tentatia e mult mai mare, acolo e ceva asa normal sa fumezi incat nici nu mai realizezi pericolul.
Nu spun ca aici adolescentii de exemplu nu fumeaza...hohoho.Fumeaza pe banii parintilor.Dar cand vine vremea sutului in cur sa vedeti cum se lasa incet incet.Pentru ca de banii de tzigari isi platesc chiria pe-o luna.Sau strang pentru studii.
Dar hai sa ne gandim si in Romania.Cam cat e un pachet de tzigari? Vreo 40 de mii nu? Pai numai cand ma gandesc cati bani merg intr-o familie daca ambii sunt fumatori....ma apuca groaza.Cu banii astia ar fii asigurat concediul anual clar.
Pai pe pachetul de tigari nu ar trebui sa scrie"fumatul e daunator sanatatzii"...ar trebui sa scrie : FUMATUL E MORTAL.
Citisem in alt topic ceva vreme , cineva se chinuia sa sustzina ca atata vreme cat bb-ul in burtica nu respira tzigara nu-i face rau , doar se poate naste mai usor in greutate.Ca oricat ar incerca nu se poate lasa.Adica nu te lasi de fumat pentru sanatatea ta...ok, e corpul tau te gandesti...dar pentru propriul tau copil????? Ce vina are bebelusul acela, de ce sa nu-l protejezi, de ce sa nu te stapanesti pentru 9 luni macar cat il porti in burtica?
Bineinteles ca pentru un fost fumator(ca si mine) totdeauna va exista tentatia.Dar vine si vremea trezirii.
Sigur ca intreba cineva aici...daca de tzigari e asa usor sa te lasi...atunci cum o fii sa te lasi de droguri? Dar tzigara ce e? Bineinteles ca e un drog!
Alina.
slakje spune:
Pai asta este post de prima pagina , nu????Ma refer la postul lui DENA.
quote:
Originally posted by lilanda
Dena, daca as (mai) fi vreun editor pe undeva, sigur ti-as publica postul!!!
pozulici
nelia spune:
Si eu! Am fumat 6 ani, la inceput cite o tigara-doua pe zi, in ultima perioada ajunsesem la un pachet. Nu eram chiar o inraita, dar imi placea teribil gestul de a scoate tigara din pachet, de a o scutura putin, de a o aprinde si de a trage primul fum... in rest era obisnuinta si puterea anturajului. Si eu cred ca in Romania se fumeaza foarte, foarte mult. Imi aduc aminte ca am observat acest lucru pentru prima data in pauza dintre actele unei piese de teatru. Ca la o comanda nevazuta, toti spectatorii iesiti in pauza, la nici citeva secunde urmau gesturile aceluiasi ritual: scos, aprins, tras si scos fumul... Inclusiv eu, prietena mea si fratele ei! M-am speriat! Erau zeci de oameni si toti, dar absolut toti fumatori! Am inceput sa urmaresc apoi cu atentie ce se intimpla cu mine si in jurul meu din acest punct de vedere: servici – nu erau pauze de masa, de cafea... dar de cite ori se ivea ocazia toata lumea isi aprindea tigara, inclusiv in birou... de necaz, de bucurie, de oboseala, nu conta, tigara era la locul ei intre degetele noastre. Acasa – locuiam impreuna cu prietena mea si cu fratele ei – toti trei fumatori, ziua incepea cu tigara, se termina tot cu ea. Si toti prietenii care ne intrau in casa, dar absolut toti – fumatori. Parc, restaurant, bar, discoteci, peste tot tigara suplinea toate golurile. Urmaream infrigurata cum unii nici nu mai aveau rabdare sa iasa din metrou sau sa coboare din autobuz, imi dadeam seama la ce statie vrea sa coboare vecinul de scaun din metrou sau din autobuz dupa felul in care isi pregatea tacticos tigara... Si atunci am zis: gata, s-a terminat, e ciuma secolului in care traim. Trebuie sa ma las! Si m-am lasat... o data, de doua, de noua... de fiecare data gaseam motive suficiente pentru a ma reapuca. Nici macar atunci cind m-am imprietenit si apoi casatorit cu sotu', nefumator convins si total impotriva tutunului, nu am avut forta sa pun un punct mare si definitiv acestui capitol. Mult timp am trait cu sentimentele Denei... ce slabi sintem, dar ajunsesem sa ma resemnez, ce vrei, astia sintem, nu e vina noastra... si zilnic scorneam justificari si consolari, in timp ce scotoceam prin portofel sa buzunare dupa bani de alt si alt pachet de tigari. Le uram... dar le fumam. Ma uram... dar nu era vina mea, sintem slabi si asta e! Asteptam o minune... si a venit! A-G-A-T-A! Am hotarit sa facem un copil si din momentul acela am redus tigarile, ajunsesem sa fumez din nou una sau cel mult doua pe zi. Pina am aflat ca sint insarcinata! De atunci nu am mai pus gura pe tigara! Sint aproape patru ani! Si sper ca nu o voi mai face niciodata in viata mea! Nu-mi lipsesc, nu le doresc, nu le adulmec, ba chiar ma deranjeaza fumul de tigara. Doar din cind in cind, la o cafeluta si la o birfa cu cei dragi... imi aduc aminte de gesturile tacticoase cu care imi aprindeam tigara! 
Cornelia