DECRETEII

nuschu spune:

Eu sunt nascuta in '81. Am avut parintii in Bucuresti, o pereche de bunici la tara. Impreuna, s-au chinuit sa nu ne lipseasca nimic. Si nu ne-a lipsit. Dar tata era in permanenta plecat de-acasa, venea la 2 saptamani, mama se trezea la 2, la 3 dimineata sa apuce te miri ce pe la cozi, bunicul se lupta cu cei de la Primarie sa nu-i scotoceasca prin casa sa gaseasca 3 kg de branza in plus fata de cat era permis sa ai, din propria munca!
Mama se chinuia sa spele, radea sapun de casa in apa, sa se dizolve; incalzea apa intr-un hardau urias, se cara cu el din bucatarie la baie, sa spele, sau sa ne spele pe noi. Matusi-mea facea mancare si prajituri noaptea, pentru ca nu avea gaze in timpul zile. Dimineata, la 5 trebuia sa fie in statia de autobuz, sa mearga la serviciu.
Seara se intrerupea curentul. Bucatica de carne, laptele, untul pentru care statusera la coada disperati, se strica.
Mama ne carpea ciorapii cu care mergeam la scoala, n-avea de unde sa cumpere unii noi.
Apa calda nu, mancare nu, gaze nu, electricitate nu, termoficare nu, medicamente nu, sapun, detergent, pasta de dinti nu. Nu realizez cum ne-au crescut ai nostri. Nu realizez cum s-au descurcat cei care chiar nu aveau nici un sprijin de nici unde.
Prietena mamei si-a lasat copilul de mic la cresa, cu un an mai mic decat mine. Si-acum se lupta cu problemele respiratorii: l-a gasit intr-o dupa-amiaza, cand s-a dus sa-l ia acasa, cu piciorusele goale pe cimentul din baie, in luna februarie!
Un exercitiu de imaginatie pentru oricine crede ca viata in comunism a fost "traibila": eliminati semnificatia normalului din viata de zi cu zi, orice ar insemna el, hrana normala, igiena normala, medicatie normala.
In conditiile astea, nu cred ca avem instrumentele sa judecam actiunile femeilor de acum 20-30 de ani. E pur si simplu un alt context, o alta realitate, o alta existenta. Oamenii erau obligati sa-si ignore conditia umana, sa se comporte cvasi-animalic in anumite conditii!

addinel spune:

am vazut si eu filmuletul... pe langa repulsia fata de sistem, cateva lucruri m-au indignat.

in primul rand eu nu ma consider decretel- desi sunt nascuta in 1976. probabil termenul de decretel ar trebui folosit restrans, pentru a numi doar copiii care s-au nascut ptr ca exista decretul; oricat de rau ar fi fost sistemul erau si familii care chiar isi doreau copii. generalizarile ma irita.

in al doilea rand se vorbeste in film despre mamele care in sala de nasteri, in momentul in care isi vedeau copiii, ii blestemau. mi-e greu sa cred ca era un fenomen larg raspandit. dar iarasi se generalizeaza.

eu stiu ca sistemul era cum era, ca nu existau pozibilitati de contraceptie si ca avortul era interzis. stiu si ca se intamplau orori cum ar fi femei moarte in urma avorturilor ilegale cu care se defila prin fabrici (si in film se vorbeste despre asa ceva). intreg sistemul era nenorocit. dar de ce sa generalizam?

mama lu' maria

Ajutati-o pe Sonia!

Mariaa spune:

exact, e o confuzie, nu toti de dupa '67 pana in '89 sunt decretei :)
doar cei nascuti in anul '67 poarta 'emblema' asta...

pentru Emma

sustine si tu lupta asta! semneaza si tu www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">petitia!

Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

BeLucci spune:

Eu sunt nascuta in '83, dar nu-mi amintesc decat ca stateam cu tata sau mama la coada la oua, si odata stiu ca sau dat portocale.......erau o raritate. Credca si prima oara cand sau dat atunci. Si stiu ca se dadeau "alimente" carne si in fct de cati copii aveai(da?) si stiu ca ne luau altii(sa stam langa ei la coada) care nu aveau copii ca sa primeasca si ei mai mult.
Ce mi sa parut cel mai oribil, mi-a povestit mama si socra, controlul ginecologic . Veneau dr la fabrica si toate femeile trebuiau sa se prezinte fara lenjerie intima si se urcau pe rand pe aceasi masa, care banuiesc nu era dezinfectata dupa fiecare"pacienta", si banuiesc, ca nici "ustensilele" nu erau dezinfectate dupa fiecare. Credca traim in niste vremuri ....fooooarte bune. Evident sunt si in zilele noastre lipsuri , dar avem de unde alege si ce mancare vrem....si multe alte posibilitatii, dar care erau lipsuri acu muuuulti ani!

Guestus spune:

yo nu cred in cifra asta de 100 000 de femei moarte in urma avorturilor.
nu stiu daca exista o statistica pe virste dar ar trebui ca femeile de 60-70 ani sa fie decimate rau de tot.

daca e adevarat inteleg de ce domnii mai batrini se insoara cu fete tinere

petaluda spune:

Nu stiu cat de adevarata este acea cifra, nici daca a existat o statistica sau sunt aproximatii,defapt nici nu cred ca asta are importanta, insa uite aici piramida varstelor in Romania:
http://www.adrcentru.ro/Images/RCDateDemografice/00000014/00000093_large.JPG

Guestus spune:

M-am uitat si yo la piramida aia..ar trebuie sa fie lipsuri mari la femei...si cind colo sint aproape simetrice.
Ma uit cu groaza si vad ca sint chiar mai multe decit barbatii

mihaela_ce spune:

Eu sunt nascuta in '67.Nu sunt ceea ce se cheama "decretel",in primul rand pentru ca ai mei m-au vrut si in al doilea rand pentru ca daca sunt nascuta in '67,inseamna ca sunt conceputa in '66 deci ...atunci nu era in vigoare decretul.

Am prins si vremurile acelea ,eram destul de mare sa inteleg ce se intampla. Stiu cand mama a facut avort,stiu cand au luat-o la spital aproape fara puls cu hemoragie puternica ,l-am auzit pe tata cand se ruga de ea sa spuna cine i-a facut avortul si se pregatea sa se duca sa doneze sange pentru ca altfel o lasau sa moara.Suntem 4 copii,acum mari, sanatosi si ne consideram norocosi ca ne avem unii pe alti,dar nu pot sa-mi imaginez prin ce a trecut mama sa ne creasca.
Eu am unul si uneori ma simt la capatul puterilor,in epoca scutecelor de unica folosinta,a masinii de spalat automata,a apei curente si a multor alte ajutoare.

Am stat si la cozi..destule.Eram in tura inversa cu fratele meu a scoala si unul statea dimineata si unul dupa amiaza sa asteptam carnea.Invatam acolo..in fata macelariei.Sau la coada la unt,pate de ficat,hartie igienica,vata....si orice altceva in afara de compot la borcan si creveti.

Cele tinere care ati auzit doar povesti(si ma bucur pentru voi)despre vremurile acelea,nu judecati.Nu exista termen de comparatie intre vremurile de atunci si ce traim noi acum.Eu aveam 22 ani in '89 si nu-mi vine sa cred ca am trait atunci.E ca o ceata urata.

ari spune:

Stie cineva cum se poate procura documentarul despre care vorbiti? va rog...l-as vrea si eu, daca e posibil.

Vreau sa spun celor care condamna ca gresesc enorm. Sunt exact in afara a tot ce se cheama intelegere. Dar stiu, e pentru ca nu cunosc decat o mica parte din realitatile perioadei de pana in 89.

Eu am terminat facultatea in 89 si am avut parte din plin de toate *placerile* epocii de aur. Si da, am facut si avort. Nu-mi place sa-mi amintesc de ce-am patimit si nici sa vorbesc despre eveniment. Dar cred ca acea cifra de 100000 de femei moarte este reala. Si mai cred ca a ne permite sa condamnam asa, in necunostinta de cauza, e cel putin deplasat.

Pacat. Intr-adevar, cum zicea cineva mai sus, erorile istoriei nu ne-au desteptat, din pacate...

ramoneloo spune:

fiind nascuta in 80...s-ar zice ca-s pui de decretel,dar nu ma simt:)ai mei si-au dorit 2 copii si din 5 incercari,numai eu si fratele am vazut lumina zilei.pt ca mama era f firava si spre sfarsitul sarcinii se iveau complicatii care duceau inevitabil la avort.erau simpli macaragii pe-atunci,dar nu-mi amintesc sa ne fi lipsit ceva.stiu ca atunci cand mamaia nu avea timp sa stea cu noi,ne luau cu ei la munca iar in pauza de masa mancam la o cantina orez cu lapte si clatite,care imi plac si-acum teribil.la fel si cu crevetii,paradoxal.mi-amintesc rafturile alimentarelor,lungi si incarcate cu conserve de peste si-atat.portocalele-raritati si cateodata banane verzi pe care mama le aseza pe sifonier pana se coceau.si batoanele cu lapte praf si cacao,sarlota la niste cutii mici de plastic,cu frisca pare-mi-se deasupra,corabioarele de la cofetarie...hmm.si sa nu uit cozile de la librarie,cand se primeau carti.stateam o zi intreaga cu mama si cand ni se dadea drumul inauntru(dupa ce majoritatea titlurilor bune erau 'date pe sub mana')imi cumpara 'povesti nemuritoare'.
nu stiu cum au reusit sa ne creasca si sa ne tina departe de toate ororile regimului,cum de ne-au asigurat toate cele necesare traiului.
am vazut si eu documentarul.este impresionant pana la lacrimi.si revoltator modul in care niste drepturi elementare le-au fost incalcate acelor femei.tocmai de asta n-o sa le judec vreodata,pur si simplu li s-a bagat pumnul in gura,in vazul tuturor,la adapostul unui 'decret' care a urmarit o explozie fantastica demografica care de fapt,este si ramane unul dintre cele mai mari esecuri sociale.