DECRETEII
Raspunsuri - Pagina 27
gabriella1 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Alinutza1979
...si nici tu!  NU? Sincer eu vroiam sa "lupt", vroiam sa mergem si noi in centru insa nu a vrut tatal meu! |
Ai un tupeu ca toti ceilalti de dupa revolutie.Tupeu MURDAR !Mi-e sila !Nu m-as mira sa n-ai nici o valoare morala...esti genul!
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
Porumbita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ari Ehei, Gabriella, eu mai la tara invatam seara la lampa cu petrol... Fetelor, eu cred ca subiectul asta nu-i un subiect de cearta...E ca si cum ar muri cineva si noi ne-am certa peste mormantul lui/ei... Cele care vorbesc din auzite pot sa faca afirmatii gresite, desigur. Dar merita, totusi, intelegere. Alinuta era prea mica, spune si ea ce i s-a spus. Noi, cele care am trait din plin *epoca de glorie*, suntem hipersensibile la acest subiect. Si e normal. Suferinta noastra si revolta e acolo in aminitire, dureroasa. Ne doare ori de cate ori nu ni se da crezare cand vorbim despre ea. Singurele pe care eu nu le pot intelege sunt cele care vin cu afirmatii tendentioase de genul *las'ca puteati si sa nu avortati* sau mai rau, condamna fara sa aiba habar de context. E foarte bine sa spui ceea ce gandesti, dar e si mai bine sa gandesti ceea ce spui! Eu de fapt cred ca noi toate si toti, cei care am suferit ororile acelui regim si inca suntem in picioare, suntem niste puternici/puternice. Eu una ma simt ca si cum m-as fi vindecat de o boala cumplita!!! |
Alinutza1979 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui gabriella1
Ai un tupeu ca toti ceilalti de dupa revolutie.Tupeu MURDAR !Mi-e sila !Nu m-as mira sa n-ai nici o valoare morala...esti genul! "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele. |
oare asta e tot ce poti tu sa spui?!Ce am si ce n-am eu?
Eu pur si simplu mi-am spus parerea, si am incercat sa o fac in asa fel incat sa nu "jignesc" pe nimeni; mai mult, mi-am cerut si scuze daca am facut-o!
Cert este ca unele persone indiferent daca au trait sub comunism sau nu, simt nevoia sa jigneasca gratuit,nejustificat!Oare de ce?
gabriella1 - tu poti purta o discutie in contradictoriu fara sa jignesti?
Ingrid S spune:
Alinutza mama, ia trage o fuga pana in Coreea de Nord. O sa te lamuresti mintenas despre ce vorbim pe aici, parol!
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
Stanescu spune:
Hai sa incercam sa ne calmam un pic, zau ca ar fi pacat sa ajunga la ZZ subiectul asta.
petra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Stanescu Hai sa incercam sa ne calmam un pic, zau ca ar fi pacat sa ajunga la ZZ subiectul asta. Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita. |
Asa este !
Este un subiect pasional sa-i zic asa ! Cert este ca au fost vremuri grele, intunecate cu sacrificii si injosiri pentru ce-i care le-au trait si este normal sa nu poti accepta pe cei care zic ca a fost bine in acele timpuri! Era bine numai daca te vindeai trup si suflet partidului si era si mai bine daca erai loial securitatii care taia si spanzura dupa bunul plac- orice, oriunde si oricit! Nu aveau masura in a face rau.
Mama imi povestea ca pe vremea colectivizarii primii care s-au inscris in colectiva erau acei oameni care nu aveau nimic, nici un petic de pamant. acei oameni care erau mai avuti si nu au vrut sa le cedeze comunistilor averile au avut de suferit si au platit chiar cu viata. Comunistii organizau la caminele culturale spectacole unde ce-i inscrisi din prima la colectiva cantau ceva de genul : floricica pe de munte/ cine a fost coada acum e frunte !!!!
Astfel de oameni au pus mana pe putere si o vorba romaneasca de duh spune : nu-i da prostului bata in mana ca prima il omoara pe tata-su !" de aici a pornit ura clasei proletare pentru chiaburi si tot de aici marea rafuiala cu toti cei care nu faceau parte din PCR.
Tatal meu avea un frate in Germania(care s-a pierdut de familie in timpul razboiului) dar la securitate tata avea dosar cu inscriptia "origine nesanatoasa!". I-au dat drumul in '89 sa mearga in Germania la frate-su dar la noi acasa in fiecare zi sunau de la securitate sa o intrebe pe mama daca ea garanteaza ca tata se intoarce ! Si asta in fiecare zi , telefonul venea asa pe timp de seara si numai mama stia ce-i zicea ala la telefon de era alba la fata dupa aia.
Stress puternic si nici o libertate! asta a fost viata romanilor inainte de revolutie !
Si inca ceva : cei mai in varsta care zic ca era mai bine inainte decat acum au o scuza- asa au trait o viata, nu se mai pot adapta la noua situatie asta este . Trist este daca cei tineri zic asta!
asta inseamna ca influientele trecutului sunt inca vii iar sub cenusa timpului trecut mai mocnesc niste carbuni incinsi !
Stanescu spune:
Inteleg foarte bine ce vrei sa spui, d-aia si io mi-am iesit din papuci cam cu 2 pagini in urma.
gabriella1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Alinutza mama, ia trage o fuga pana in Coreea de Nord. O sa te lamuresti mintenas despre ce vorbim pe aici, parol! Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
si Base' s-a dus pe-acolo... o fi la schimb de experienta?!
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
nemo spune:
Si eu sint decretel propriu-zis, nascut in '67.
> Alinutza1979: Ce te face sa afirmi ca acum e mai bine?!
Cam toti prietenii si cunoscutii mei de virsta mea o duc bine dpdv material. As zice ca sensibil mai bine decit ar fi dus-o pe vremea lui Talpa. Pentru cei mai in virsta, mai ales pentru pensionari, nu e aceeasi poveste - ei, sarmanii, au pierdut trenul. Se prea poate ca multi de virsta mea sa nu o duca grozav, dar eu nu prea cunosc astfel de cazuri. E drept ca am fost la un liceu de elita (si niciodata nu s-a intrat mai greu decit in generatia mea uriasa) si asta inseamna practic ca cei pe care ii cunosc eu (in general colegi de scoala) nu formeaza un esantion semnificativ pentru Romania in ansamblu.
Sirul mizeriilor vietii de pe vremea Odiosului e foarte lung - cred ca nu are rost sa le amintesc, le stiu mai toti cei care au trait pe-atunci. Dar exista ceva care imi lipseste, ceva care pentru mine e de importanta majora: aceea a fost perioada in care Romania a fost cel mai aproape de o independenta reala. Nu zic ca a fost o independenta deplina si recunosc ca pretul era urias. Dar, daca ar fi sa aleg, m-as gindi bine daca doza de prosperitate din ziua de azi merita platita cu atit de multa umilinta si servitute. E drept ca umilinta si servitute erau si pe atunci din belsug, dar cind ma supune la ele un strain mi se pare mult mai dureros, chiar daca romanii aflati atunci la putere erau niste canalii.
Nu am prins perioada RPR ('45 - '65), dar mi-au spus parintii ca au ramas cu gura cascata cind au auzit prima oara la radio "Trei culori" si "Desteapta-te, romane", care fusesera interzise ani de zile. Si termenul "Romania" fusese interzis, nu era permis decit RPR(omana). Senzatia mea e ca anumiti binevoitori straini, cu ajutorul cozilor de topor dn rindul alesilor tarii, catre o stare asemanatoare vor sa ne pastoreasca. Libertatea de exprimare, care pentru mine este (mai exact, a fost) cel mai important cistig al Revolutiei, a fost ciuntita grosolan prin instituirea delictului de opinie (adica poti fi condamnat la inchisoare pentru exprimarea publica a parerilor istorice mai degraba decit politice). Nu pot sa zic ca ma simt mult mai liber decit inainte de Revolutie. Iar asta pentru mine conteaza - enorm.
Dar cred ca poporul roman a optat clar pentru prosperitate mai presus de orice. Asta ma face sa ma simt un fel de Don Quijote, ceea ce numai confortabil nu e.
Precizez ca nici eu, nici parintii mei nu am fost profitori ai regimului comunist. Am refuzat sa ma fac membru de partid, desi mi s-a oferit (colegii mei de facultate dadeau navala), asemenea parintilor mei: tatal meu a respirat usurat cind a implinit 50 de ani si au incetat sa il mai bata la cap sa se inscrie (se pare ca dupa virsta respectiva te lasau in pace).
nemo spune:
Si mama mea a facut zeci de avorturi, ca multe alte femei pe vremea Odiosului. Si i-am intrebat pe ea si pe taica-meu urmatoarea chestie: decit sa treaca prin asta, nu li s-ar fi parut mai acceptabil sa renunte la viata sexuala ? Nu am primit nici un raspuns.
Pina acum citiva ani, am privit si eu cu raceala totala problema avortului: imi puneam doar intrebarea de disponibilitate a procedurii. Mi-am si pus sotia sa treaca de doua ori prin asta.
Dar optica mi s-a modificat radical dupa ce am avut un copil si am incercat sa il avem pe al doilea. Acest al doilea avea o boala si, desi medicii din Canada au incercat insistent sa ne convinga sa pastram copilul, am hotarit cu extrem de mare greutate sa intrerupem sarcina. Inainte sa am primul copil, am citit un eseu de Paleologu care dadea drept exemplu de miracol nasterea unui copil si am considerat asta o poveste: orice animal e in stare sa faca pui, la urma urmelor. Dar, dupa ce s-a nascut primul copil, am ajuns sa ii dau dreptate si sa ma caiesc pentru ca refuzasem acest miracol atunci cind Dumnezeu sau cine ne-o fi guvernind destinele mi l-a oferit mai inainte.
Experienta cu avortul nedorit m-a aruncat intr-o depresie de care nu am scapat complet nici in ziua de azi (au trecut 5 ani). Am si asistat la scena uciderii propriu-zise a copilului de catre doctor cu o injectie cu un fel de otrava. Niciodata nu am prea rezistat la manifestari de cruzime (de exemplu nu pot sa ma uit la documentare cu animale de prada la vinatoare), dar asta a fost chiar ceva cumplit.
In orice caz, daca as avea eu de ales intre riscul de avort si renuntarea la sex, as prefera sa renunt la sex. Iar daca Dumnezeu ne mai da copii de care nu stim dinainte ca sint bolnavi (rscul ca boala sa se repete e de 25%), ii primim cu bratele deschise. Pina la urma abstinenta e singura metoda absolut sigura, daca chiar esti hotarit sa nu mai ai copii cu nici un pret.
Alta chestie legata de decretei pe care nu am priceput-o e de ce refuzau cei mai multi romani cu atita indaratnicie sa faca copii. Si refuzau mai ales cei care ar fi fost mai in masura dpdv material sa ii creasca - familiile mai numeroase se intilneau mai ales la oameni mai sarmani. Sa ai 4 copii nu mi se pare chiar enorm - eu as vrea sa fiu in stare de performanta asta (sa ii si cresc adica). In orice caz, daca nu vroiai sa renunti nici la sex, nici sa nu risti sa mori din cauza unui avort facut in conditii precare, puteai sa faci 4 copii si dupa aia aveai dreptul la avort legal. Parca asa imi amintesc, ca baremul s-a facut de 5 copii abia destul de tirziu.