Cel mai bun cidru se obtine din mere acrisoare, dar coapte. Merele necoapte dau un cidru acru, lipsit de aroma. Merele padurete nu se folosesc singure la prepararea cidrului, ci in amestec cu alte fructe, deoarece contin mult acid si tanin. De asemenea, nu se folosesc la prepararea cidrului perele, din cauza continutului mic in acizi. Pentru a obtine un cidru superior trebuie sa alegem bine merele. Ele trebuie sa fie sanatoase, bine coapte, proaspete, sa nu fie lovite sau atacate de diverse boli (patate, mucegaite, inceput de putrezire), sa nu fie viermanoase. Merele pot fi dintr-un singur soi sau amestec de soiuri. Se prefera soiurile mai zemoase, cum sunt Renet de Champagne. Merele alese se spala bine, se zdrobesc si se scoate sucul la presa. Sucul obtinut se strecoara printr-o panza, tifon sau sita deasa de par si se pune in vasul de fermentat. Se adauga zahar dupa dorinta si in functie de gradul de coacere al merelor. La merele mai acrisoare se va adauga mai mult zahar decat la cele dulci. La un cidru de mere coapte cu un continut normal de zahar nu se mai adauga zahar. Vasul in care se pune sucul la fermentat se astupa cu un dop de fermentatie (un dop prin care se trece capatul unui furtun, iar celalalt capat se introduce intr-un borcan de apa). Fermentatia este mai puternica in primele zile, apoi scade in intensitate. Dupa ce fermentatia a incetat, cidrul se sifoneaza cu ajutorul unui furtun in alt vas, cu grija, pentru a nu tulbura drojdia de pe fundul vasului. Se astupa vasul si se lasa sa mai stea intr-un loc rece. Dupa ce fermentatia a incetat, ea totusi continua lent inca 4-6 saptamani, dupa care cidrul se trage in sticle, se astupa cu dopuri oparite si se pastreaza la rece.
