|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Declaratie tarzie de amor ghebos
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 07/04/2008 la 11:16
.:. 11384 vizionari
.. Exista 43 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Nu mi-a scris niciodata vreun baiat scrisori de "amor". Nici versuri. Mi-a compus un ametzit, odata de mult, un cantecel penibil, in care ma compara cu un "coshuletz cu capsunele" .Apleca-ti-s-ar de la capsuni sa ti se aplece, Charlie . Numai cu un kilogram de fructe nu fusesem comparata. Bine ca nu s-a gandit la patlagele cand a facut pe compozitorul- ca atunci sigur o bagam pe maneca.
Tre sa recunosc ca la capitolul "amor ghebos" am fost un adevarat esec.
Oricum, cariera mea de "sex symbol", de "femme fatale" n-a luat fiintza decat pe la vreo 25-26..ok..28 de ani,cand l-am cunoscut pe Bombonelu. Atunci a fost prima data in viata cand m-am simtit iubita,apreciata, si admirata cu adevarat.
Si cand ma dadeam jos din pat dimineatza, ma ondulam toata, si eram mai mult salcie decat una bucata femeie. Mult timp am avut senzatia ca fac parte dinr-o trupa de trapezisti de la Cirque de Soleil. Circareasa in devenire, deh. Si mai spun gurile rele ca dragostea nu poate muta munti. tz tz tz...
Mereu am incercat sa aflu unde gresesc, de baietii ma "ocoleau" cand era vorba despre dragoste, iubire, sau lipsa de. Sigur n-avea de-a face cu faptul ca EU ii tineam la distantza cand era vorba de "gagicareala".
Daca stau sa ma gandesc bine, de la prima incercare a unui baiat sa ma sarute, viitorul meu in ale problemelor de amor a fost blestemat. Deloc. Si faptul ca i-am dat branci in jos pe scari...poate si asta a avut ceva de-a face cu esecul total pe care urma sa-l am ani de zile.
Mereu am preferat prietenia- in adevaratul sens al cuvantului- decat sa am "gagic" doua saptamani, si apoi sa ne ciomagim, sa ne jignim si sa ne dispretuim. Prefer un prieten pe viata decat un gagic de "scurt metraj". In generala ca si in liceu- n-am avut niciodata problemele pe care celelalte fete le-au avut. Zilele mele erau pline de "distractie" la greu. Mai intai joaca copilareasca, apoi mai tarziu, in Hollywood, iesiri in oras, la film, plimbari in parc, intalniri "adhoc" cu o armata intreaga de baieti, fara complicatiile si situatiile penibile care se nasc dintr-o "idila" adolescentina de o saptamana, doua.
Daca e sa fiu sincera cu mine, poate, POATE si faptul ca semanam cu un pui de cimpanzeu durduliu cu o singura spranceana, a avut mare influentza asupra flacailor cu care imi petreceam timpul. Eram vorbareatza( una din poreclele pe care le aveam era PUPU- pt ca imi turuia gura toata ziua, exact ca o pupaza), dar stiam sa si tac, sa si ascult "interlocutorul", si sa-l povatuiesc "de bine". Sportul mi-a placut intotdeauna; de la hochei si arte martiale,pina la volei,alpinism, si traforaj viteza- ORICE. Nu ma dadeam batuta cu una cu doua, de catzarat in copaci sau pe stalpi ma catzaram, escaladam garduri, si nu imi era frica de "ei"- mici, mari, fiorosi sau blanzi, pt mine toti erau o apa si-un pamant .
Aveam impresia ca sint imuna in ceea ce priveste baietii.
Prima data cand l-am cunoscut, l-am auzit, nu l-am vazut. In curtea unei scoli, in inima Holywoodului, in Octombri 1982, am auzit un "*&%^ gura ma'tii de cioban" foarte hotarit si manios. "Da-mi ba, prostule biletele de masa. &^%$*#& %&^$&%...$^%#*&^"...s.a.m.d
Un pustulica, putin shifonat, cu un ciuf in crestetul capului, ochi mari caprui, un nasuc prea "carn" pt un baiat, si o pereche de evazati pe el, de-ar fi putut trece Dunarea fara barca sau shalupa. "Smecheru' " se certa cu o trupa intreaga de asiatici pe niste cupoane de masa. El pe limba lui, ei pe limba lor.
Imi aducea aminte de baietii de la "noi" din cartier, din Pantelimon. Imi aducea aminte de "acasa"...
revin...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
maru
Are we there yet?
|
 Posted 16/04/08 @ 06:33
|
sper sa nu ploua, ca eu stau cu gura cascata si astept urmarea...ca tot zicea o dasteapta ca sunt proasta, hi hi
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/ |
 |
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 16/04/08 @ 09:37
|
De mai bine de jumatate de ora, stau si ma uit la monitor ca mitza-n calendar, si tot nu stiu ce si cum sa scriu.
Am senzatia ca "I'm beating a dead horse"- ca "bat un cal mort". Ma incurc in ganduri, si cu toate ca a trecut o viata de atunci, tot mai strang din dinti cand ma gandesc la vremurile "de odinioara". Fiecare din noi are amintiri si placute si dureroase din adolescentza. Nu-sh cum naiba fac de mi le aduc aminte doar pe cele mai putin placute...sau pe cele extrem de dureroase.
Anii de liceu sint o harababura marcata doar de scrisorile lui Metaforel pt Bleu , si scrisorile lui Bubu pt mine. Telefoanele in Romania-caer erau sarbatoare la noi in casa;iesirile la film pe Hollywood Blvd. cu Bleu; zilele de Craciun petrecute la plaja sau in parc, la gratar, cu bradul de plastic plin de globuri ieftine, din apartamentul din Kenmore Ave. Si vesnica sperantza ca Gabi o sa intre din nou in viata mea. La scoala n-aveam probleme. A pe linie, de parca nu stiam ce-i aia o nota mediocra. Toata lumea ma vedea deja ziarista pe la New York, mare sefa si plina de gologani. Profa de engleza ma batea la cap sa ma pregatesc pt facultate, sa depun aplicatie la o scoala de jurnalistica din New York, unde n-avea nici cea mai mica indoiala ca voi fi acceptata.
Eram in clasa a 11 a deja, cand a inceput sfarsitul. Bleu era deja la facultate de un an- la vreo 100 de km de Los Angeles, si pt prima data in viata mea, eram absolut singura.
In seara de Thanksgiving m-am certat cu bunica rau de tot. Imi interzicea sa ma intalnesc cu doi colegi de clasa a doua zi, doar pt simplul fapt ca nu erau albi. Ii cunostea pe amandoi, stia ca sint copii buni, insa ii era frica de "gura lumii"- ce aveau sa spuna babele din cartier cand aveau sa o vada pe nepoata-sa stand de vorba cu doi "americani bronzati". Ne-am certat strasnic. I-am spus lucruri urite, am fost obraznica, am plans, am urlat. Bunica, deja necajita din cauza pisicului nostru(care cu 2 zile inainte fusese omorit de un vecin- si lasat in fata casei), s-a amarit si mai mult...
A doua zi, a facut o comotie cerebrala din care nu si-a mai revenit niciodata total...
Bleu a trebuit sa mearga inapoi la facultate, tata era plecat pe truck cu saptamanile, asa ca am ramas doar eu cu mama sa avem grija de bunica. Eu stateam ziua cu ea in spital, mama noaptea. Temele mi le trimiteau profesorii acasa, prin posta.
Toata schimbarea asta de "program" s-a intamplat in Noiembrie. Dupa mai bine de o luna de stat in spital cu bunica, m-am hotarit sa ma intorc la liceul din cartier, la Hollywood High School, sa fiu mai aproape de casa. Mi-am facut transferul, si m-am pregatit sufleteste de "jungla" in care aveam sa ma avint din nou. Dintr-un liceu cu 200 de elevi, aveam sa intru intr-unul cu 3000.
In prima zi la Hollywood HS, am lasat-o pe bunica acasa cu mama, si am plecat abatuta inspre scoala... Intrand in "counseling office", neatenta, m-am izbit de un "zid". Gabi. Nici in filme nu mai vezi asa ceva. El bucuros nevoie mare, zambaretz, se fofila tot :"vai, Pisu!! TU esti???" "Nu, buey- soacra-ta deghizata. DA, EU SINT! ".
Si am luat-o de la capat. Exact ca in clasa a VIIa . Numai ca acum nu mai juca flacaul baschet. Fuma tacticos. Avea masina sport, tragea de fiare, avea gologani in buzunar. Eu eram paduche comunal. Imi dadeau mama sau tata cate 10-15 parai pe saptamana, sa am cu ce trece strada. Pe el aproape ca-l obliga tatal vitreg sa mearga la servici. Mie imi interziceau parintii sa ma gandesc la asa ceva.
Avea "ceata" lui de prieteni smecheri, toti americani, era "cool", flegmatic. Eu... vai soarele meu. De-abia imi caram sacul cu carti dupa mine. Nu faceam parte din nici un "grup"...eram singurica... A majority of ONE.
Eram mai sigura pe mine. Ba nu. Eram mai NEPASATOARE. Aveam altele ce ma macinau. In special bunica, care pe zi ce trecea, se stingea din viata din ce in ce mai mult, iar eu nu aveam cum sa o ajut. Gabi termina orele cu o ora inaintea mea, si avea timp de "pierdut" pina cand pleca la servici. Atunci am inceput sa "chiulesc" de la ultima ora, doar ca sa pot petrece timp cu el. Idiot copil mai eram.
Il asteptam in parcarea scolii, si ma simteam ca o printesa de baltacand imi deschidea usa, si ma urcam in "caleasca". Ne plimbam pe strazi, aiurea, fara destinatie, tzinta, sau busola. M-ar fi putut duce si la abator- pt mine tot ca la Opera ar fi fost...ca doar eram cu EL. Cred ca orele acelea, petrecute impreuna in masina lui, ascultand muzica "zurlie"(el mi-a facut cunostintza cu muzica reggae ), sint cele mai dulci-amarui amintiri pe care le am din adolescentza mea. Sa fi atit de aproape de omul care inseamna totul pt tine.-fizic vorbind- si in acelasi timp, sa fi atit de departe, incat ai senzatia ca te lupti cu morile de vant. Gabi intodeauna a avut un zid in jurul lui. Nu stiu cand, cum, si cand l-a construit... dar dupa 25 de ani, inca este imposibil de escaladat. Nici o armata de vikingi n-ar reusi sa-l darime. Poate si de aceea nu s-a casatorit niciodata... nu stiu...
Oricum, am petrecut luni bune impreuna, m-a ascultat cand mi-am spus of-ul, m-a sfatuit... ne-am trezit amici din nou.
Apoi...a murit bunica...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 16/04/08 @ 21:56
|
Astept si continuarea, imi pare rau ca ai trecut prin greutatzi cu bunica,inteleg ca am fost intr-o situatie f.asemantoare.
A si imi place mult "subtitlul" de sub Olgutza.Pup!
Denisa  'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
emag
membru incepator
|
Posted 17/04/08 @ 22:08
(Edited 17/04/08 @ 22:11)
|
Ma simt de parca as fi inceput sa citesc o carte care nu-i a mea, pe care nu o pot obtine in nici un fel... si ma tot duc in vizita la "propretaru`" cartii, doar, doar o fi acolo, pe vreo noptiera cartea si reusesc sa mai "fur" macar o pagina doua...
M-as muta in mintea ta, in sufletul tau, pentru o vreme, macar. Ca-i cald si bine si frumos acolo, chiar si atunci cand sunt si amintiri dureroase...
Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
|
|
|
|
maru
Are we there yet?
|
Posted 19/04/08 @ 02:01
|
un pupic pe suflet
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/ |
|
|
|
CORNELIAP33
membru junior
|
Posted 20/04/08 @ 18:49
|
Lasa-l incolo de serviciu! ... si scrie aici... ca nu mai poci sa astept...
Te-am descoperit in Bilantz absolut intamplator cautand cu totul altceva si de atunci dau de 2 ori pe saptamana cautare dupa numele tau sorbind fiec are cuvant.
Sunt fan declarat!
Cornelia si taurasul Rares Costin (nascut in 22.04.2002)
Fotografii
www.help-ema.puls-il.ro/" target="_blank">Ajutati-o pe Ema!
______________________
"Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu."
|
|
|
|
miercuri
nou venit
|
Posted 24/04/08 @ 13:43
|
Prezent ! ...doar e...miercuri :p...
si, ca sa luam lucrurile pe rand : sa-mi traiasca si sa traim :) !
daca-l "trimiti" (pe 'Bitza') din cand in cand, e buuun asa ...ma gadeam asa, simplu : daca toata lumea stie, e fair ca primul sa afle..cel in cauza :)..parerea mea...de-asta intrebam, intr-o doara...
cat despre mijloacele alea de transport, bata-le cucu', ti-i clar c-o sa pice tot ce vrei din si in ele, exact cand ti-e lumea mai draga :p...asa ca nu ma astept sa se rezolve broblemele amintite si de mata, caci prea ar fi totu' bine si frumos in lumea asta :)
oricum, tre' sa fii dus rau cu pluta sa citesti DC in tren, noaptea, cu o conexiune mobila...ha ?
respecte, doamne !
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 01/05/08 @ 07:27
|
Care din noi isi aduce aminte de prima data cand s-a “sacrificat” pt “amor”?
Ca eu una tin minte. Si cred ca si el amaritul, n-o sa uite in veci prin ce a trecut.
Ma trag din neam de “bucatarese desavarshite”. Femei care intrand in bucatarie, stiu ce sa faca, si merindele care le ies din maini sint DELICIOASE. Si eu stiu ce sa fac. De cele mai multe ori dau foc la ceva. Prima data cand am dat foc la bucatarie, aveam vreo 11 ani, sorela vreo 13. Am cazut de acord ca ar trebui sa-i surprindem pe babaci si pe coana mare cu o salata de fructe(!!!!). Da, de fructe. Dar am gasit si o sticla de whiskey (Johnny Walker), si ne-am hotarit sa facem “salata de fructe FLAMBATA. Vazusem odata, niste smecheri intr-un film american, care cantau si fredonau niste melodii tare “saltaretze” in timp ce turnau whiskey cu sticla(!!!) pe niste platouri, flacarile urcau pina in tavan(fara sa-i “defrisheze” pe smecherasi!), si toata lumea ii aplauda si-i admira. Pai sa ne admire si pe noi, nu? Ne-am baricadat in bucatarie, si cand am terminat, babacii aveau nevoie de bucatarie noua- de la pereti, dulapuri, si pina la podea si perdele noi; iar noi aveam nevoie de un vraci bun. Ca n-am putut sta pe scaun vreo 4 zile.
De la 11 ani pina pe la vreo 17, n-am mai “gatit” nimic nesupravegheata, dar eram prezenta ca "aghiotant" mai mereu cand bunica si mama gateau.
La 17 ani, imbarbatata de amorul ce i-l purtam lui Gabitza, m-am decis sa-l dau pe brazda, si sa-l "chiaunesc" cu talentele mele culinare.
Dupa moartea bunicii, realizez ca am luat-o razna rau de tot. Nu cu tigari, droguri sau bautura. Nu. Dar fugeam de la scoala. Imi era aproape imposibil sa stau in banca, sa ma concentrez, sa stau sa ascult la toate "nimicurile" ce ni le predau profesorii. De multe ori "evadam" in biblioteca unei facultati din apropierea casei, unde ma ascundeam printre rafturi, alegeam o carte, si o citeam in ziua respectiva. Luni- Jane Eyre, Marti- rebecca, Miercuri- Planeta Maimutzelor, etc etc. Romane de dragoste, science fiction, piese de teatru, poezii...tot ce-mi pica in mana. Asa uitam de tot si toate, de realitatea pe care o uram. De unde casa noastra fusese mereu plina de viata si voie buna, acum nu mai era nimic. Tata pe drum, mama la servici, Bleu plecata la facultate, bunica plecata... nu mai era nimeni acasa. Dispretuiam apartamentul ala, care acum mi se parea rece si imi dadea senzatia unui "castel" parasit.
Dar erau unele zile cand devenea din nou un "camin". Zilele cand evadam cu Gabi de la liceu, veneam acasa, dadeam drumul la televizor, puneam muzica de tremurau peretii, si stateam de vorba ca doua babe. bine, el vorbea, si eu il ascultam muta, si ma uitam la el ca la o icoana.
Intr-una din acele zile, m-am hotarit sa-l "farmec" pe Gabitza cu "merinde aburinde", sa-i arat ce femeie strasnica eram eu. Cum nu puteam face mai nimic in bucatarie fara sa darim cosmelia pina la temelie, m-am hotarit sa fac cartofi prajiti si oua ochiuri. Un pranz rapid, nepericulos, si gustos.
El tolanit pe canapea ca un pasha, cu telecomanda si un pepsi in mana . eu, in bucatarie, alergand ca o gaza beata, speriata si tremurand ca varga, mai sa ma injunghii singura cu cutzitul cu care curatzam cartofii.
Sincer, nu-sh ce am facut acolo. Tin minte doar ca am aruncat juma de castron de cartofi taiati- si aia vai de capul lor- in tigaia chinezeasca, in care turnasem aproape o sticla de ulei Cartofi ii aruncasem direct din castronul cu apa in care ii scaldasem, asa ca apa... imbinata cu uleiul incins... eh, m-am scapat de gene si sprancene vreo 3 luni, plus ca nu m-am mai plans nici de parul de pe bratze. M-am defrishat TOATA.Mi-am umplut si bluza si nadragii de ulei, dar cel putin GATEAM. Am dat buzna in baie sa imi pun niste alifie pe fatza, sa caut o sapca, si sa imi schimb macar bluza. Cartofii bine inteles ca i-am lasat pe foc- ca sa nu pierd timpul degeaba. El, Casanova- la televizor, habar nu avea ce se intampla in spatele lui...si pesemne nici ca-i pasa. Femeia ii gatea. Chiar daca nu era "femeia" ce-l interesa .
Cand m-am intors in bucatarie, juma din cartofi erau parlitzi bine, iar cealalta jumatate erau deja carbuni. Nu-i bai, ii amestec cu urmatoarea tigaie, si n-o sa stie NIMIC. N-o sa bage de seama.
A mai urma o tigaie, aia doar parlitzi bine.
L-am intrebat- foarte serioasa si "oficiala"- cum ii plac ouale ochiuri. Mi-a spus ca nu foarte USCATE. Bun. Cand am scos si ouale, erau mai mult crude. Dar cel putin nu erau "uscate".
Vesela, servetele, condimente si gogsari pusi la borcan de bunica- toate servite pe tava, la canapea, alaturi de cartofii arsi si ouale clocite.
Nu stiu exact la ce se uita la televizor. Stiu doar ca a mancat tot din farfurie-oua, cartofi, plus ca s-a indopat cu paine si gogosari. Oare chiar atit de mult sa-i fi placut painea si muraturile?
Acum fac cei mai buni cartofi prajiti din toate damele pe care le stiu. Si mama ma roaga de multe ori sa prajesc eu cartofii. Nu-s nici prea cruzi, nici prea moi, nici prea inabusiti, nici prea crocantzi. Mereu imi ies perfecti, ca la restaurant. Taiati corect, de zici ca-s facuti la presa, nu mai sare nici uleiul din tigaie, nici sprancenele nu mi le mai decupez, "textilele" imi raman curate si nepatate.
Dar nimeni nu mananca cu pofta, asa cum a mancat si a "savurat" Gabi primii mei cartofi prajiti...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
Anuska
una bruna, una blonda...
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 11/05/08 @ 17:12
|
In curand o sa plec la drum.
Merg sa-l vizitez pe Gabi.
In ultimele saptamani, am vorbit cu el mai mult decat am vorbit in ultimii 12 ani. Imi scrie emailuri, ma suna. Vineri mi-a trimis 3 bilete de avion, sa pot merge si cu Bombo si Galushca. Chiar ne asteapta diliul  !!!Si eu de-abia astept sa-l vad. Si mi-a promis solemn ca si el ne va vizita in curand. Am sa-l terorizez pina se va tine de cuvant .
S-au schimbat multe, dar pt mine el tot Gabi ramane. El e adolescenta mea. Ma bucur ca am ramas prieteni- acum poate mai apropiati si mai "legati" decat am fost vreodata.
Fiul lui, Ian, e nascut cu cateva zile inaintea mea. E un copil frumos- putin spus- un flacau chipes cum putini poti intalni, si cu toate ca il cunosc doar din poze si din spusele tatalui sau, ii citesc darzenia si inteligentza pe chip. Implineste 15 ani anul acesta, si ma gandesc ca Gabi are multe motive sa fie mandru de el. Ma bucur ca se au unul pe celalalt. Amandoi merita sa fie fericiti, dar Gabi merita sa-si gaseasca jumatatea; sufletul pereche. Asa cum si eu mi-am gasit-o. Nu stiu cum as reactiona daca m-ar suna intr-o zi sa-mi spuna ca se casatoreste. Poate ceva, ceva s-ar frange in sufletul meu. Dar mai mult ca orice, as fi fericita pt el, pt ca si-ar gasi fericirea si linistea sufleteasca de care are multa nevoie. Ii e tare greu sa aiba incredere in femei. Poate datorita clipelor de iad prin care a trecut cu mama lui Ian- minciunile, inselaciunea, tradarea pe care nu le-a meritat. Nu stiu exact.
Cu toate ca nu-s religioasa, ma rog pt el. Si il port cu mine- in suflet si in gand- mereu.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
*********************************