Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. Luciala
7. mamitzica
8. mama42
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 118154
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 56038
3. Bilantz olguta12 49982
4. J D E monica70 40335
5. A murit Laura! craciunitza 30561
6. Un nou inceput...(2) danangie 29281
7. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 27740
8. scrisoare catre mama Picasso 23065
9. Curiozitate! Ana68 22665
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20991

post an entry in your weblog   Jurnalul lui olguta12  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
olguta12
Declaratie tarzie de amor ghebos
Acest mesaj a fost trimis de olguta12 pe data de 07/04/2008 la 11:16 .:. 11392  vizionari .. Exista 43 raspunsuri la acest anunt
Nu mi-a scris niciodata vreun baiat scrisori de "amor". Nici versuri. Mi-a compus un ametzit, odata de mult, un cantecel penibil, in care ma compara cu un "coshuletz cu capsunele".Apleca-ti-s-ar de la capsuni sa ti se aplece, Charlie. Numai cu un kilogram de fructe nu fusesem comparata. Bine ca nu s-a gandit la patlagele cand a facut pe compozitorul- ca atunci sigur o bagam pe maneca.
Tre sa recunosc ca la capitolul "amor ghebos" am fost un adevarat esec.
Oricum, cariera mea de "sex symbol", de "femme fatale" n-a luat fiintza decat pe la vreo 25-26..ok..28 de ani,cand l-am cunoscut pe Bombonelu. Atunci a fost prima data in viata cand m-am simtit iubita,apreciata, si admirata cu adevarat.
Si cand ma dadeam jos din pat dimineatza, ma ondulam toata, si eram mai mult salcie decat una bucata femeie. Mult timp am avut senzatia ca fac parte dinr-o trupa de trapezisti de la Cirque de Soleil. Circareasa in devenire, deh. Si mai spun gurile rele ca dragostea nu poate muta munti. tz tz tz...
Mereu am incercat sa aflu unde gresesc, de baietii ma "ocoleau" cand era vorba despre dragoste, iubire, sau lipsa de. Sigur n-avea de-a face cu faptul ca EU ii tineam la distantza cand era vorba de "gagicareala".
Daca stau sa ma gandesc bine, de la prima incercare a unui baiat sa ma sarute, viitorul meu in ale problemelor de amor a fost blestemat. Deloc. Si faptul ca i-am dat branci in jos pe scari...poate si asta a avut ceva de-a face cu esecul total pe care urma sa-l am ani de zile.
Mereu am preferat prietenia- in adevaratul sens al cuvantului- decat sa am "gagic" doua saptamani, si apoi sa ne ciomagim, sa ne jignim si sa ne dispretuim. Prefer un prieten pe viata decat un gagic de "scurt metraj". In generala ca si in liceu- n-am avut niciodata problemele pe care celelalte fete le-au avut. Zilele mele erau pline de "distractie" la greu. Mai intai joaca copilareasca, apoi mai tarziu, in Hollywood, iesiri in oras, la film, plimbari in parc, intalniri "adhoc" cu o armata intreaga de baieti, fara complicatiile si situatiile penibile care se nasc dintr-o "idila" adolescentina de o saptamana, doua.
Daca e sa fiu sincera cu mine, poate, POATE si faptul ca semanam cu un pui de cimpanzeu durduliu cu o singura spranceana, a avut mare influentza asupra flacailor cu care imi petreceam timpul. Eram vorbareatza( una din poreclele pe care le aveam era PUPU- pt ca imi turuia gura toata ziua, exact ca o pupaza), dar stiam sa si tac, sa si ascult "interlocutorul", si sa-l povatuiesc "de bine". Sportul mi-a placut intotdeauna; de la hochei si arte martiale,pina la volei,alpinism, si traforaj viteza- ORICE. Nu ma dadeam batuta cu una cu doua, de catzarat in copaci sau pe stalpi ma catzaram, escaladam garduri, si nu imi era frica de "ei"- mici, mari, fiorosi sau blanzi, pt mine toti erau o apa si-un pamant.
Aveam impresia ca sint imuna in ceea ce priveste baietii.
Prima data cand l-am cunoscut, l-am auzit, nu l-am vazut. In curtea unei scoli, in inima Holywoodului, in Octombri 1982, am auzit un "*&%^ gura ma'tii de cioban" foarte hotarit si manios. "Da-mi ba, prostule biletele de masa. &^%$*#& %&^$&%...$^%#*&^"...s.a.m.d
Un pustulica, putin shifonat, cu un ciuf in crestetul capului, ochi mari caprui, un nasuc prea "carn" pt un baiat, si o pereche de evazati pe el, de-ar fi putut trece Dunarea fara barca sau shalupa. "Smecheru' " se certa cu o trupa intreaga de asiatici pe niste cupoane de masa. El pe limba lui, ei pe limba lor.
Imi aducea aminte de baietii de la "noi" din cartier, din Pantelimon. Imi aducea aminte de "acasa"...

revin...

olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE


POVESTEA DREI PISHCOT


Amintiri de alta data...

Trimite reactia ta
Previous page
# /5  

luxe
membru incepator

Posted 11/05/08 @ 17:20 Reply with Quote
Iar eu sunt curioasa de revederea voastra !!!! De-abia astept sa ne povestesti !!!!!

www.flickr.com/photos/9734044@N08/" target="_blank">Jessica lui mami
Back to top

olguta12
Voi invinge!

Posted 15/05/08 @ 11:31 Visit olguta12's Homepage Reply with Quote
Am senzatia ca-s intr-un vortex... sau intr-o masina de spalat, pe "rinse cycle". Centrifuga mamei ei de viata.
Bunica mereu spunea ca orice relatie- fie ea de prietenie, familie, sau amor ghebos, tre' sa fie ca o partida de tenis. Iti trebuiesc DOI nebuni, nu unul, ca sa dea mingea peste fileu... daca joci de unul singur la perete, te plictisesti, si-ti iei lumea-n cap, te lipsesti si de mama tenisului.
Multi ani am avut impresia ca in relatia mea cu Gabi, nu numai ca jucam singura la perete, dar ca exista o relatie intre noi doar atunci cand puneam mana pe minge, si-i ardeam una in moalele capului, sa-i aduc aminte de existentza mea.
Azi m-a sunat la servici, si am stat la taifas mai bine de o ora jumatate. Nu-l mai hartzuiesc cu telefoanele, cu mesajele. Amicitia noastra e de sine statatoare. Acum, cand spune ca ma suna "maiine, poimaine"..chiar o face. Una din Mimoze m-a intrebat de ce relatia noastra n-a "progresat" niciodata. Si raspunsul meu a fost acelasi- pt ca el nu m-a placut niciodata decat ca amica. Ca prietena, ca "sora". Dar daca stau bine sa ma gandesc, in ceea ce ma priveste pe mine, nu as fi putut face niciodata pasul. De ce? Pt ca nu aveam incredere in el, nu il cunosteam destul de bine. Daca imi spunea "te sun eu maine", stiam ca ma va suna peste o saptamana... peste o luna. Iar eu aveam sa imi petrec luna aia calare pe telefon, controland receptorul si firul de cel putin 1000 de ori, sa fiu sigura ca totul functioneaza asa cum trebuie. El era mereu pe primul loc pt mine, iar eu eram pe undeva pe locul 100 in topul prioritatilor pt el. El era mereu sigur de mine. Eu niciodata nu ma puteam baza pe el, pe cele spuse de el. Sau cel putin asta simt.
Atunci cand ai prieteni, ii cunosti. Le stii preferintele... culoarea favorita, filmul favorit, mancarea ce le place, ceea ce le displace.Formatia favorita. Dupa aproape 26 de ani de prietenie, eu nu stiu niciunul din raspunsurile astea. Poate le-am stiut odata, de mult, dar le-am uitat. Si cu toate astea, sintem amici. Prieteni. La telefon, ii recunosc vocea dintr-o mie. Luni m-a sunat la servici, si cu un accent de mexican, a inceput cu "ello, may I speak to Jose?" De la "ello", am stiut ca e el. De la "hello" stiu daca e obosit, suparat, abatut sau linistit. Stiu- fara sa-mi spuna- ca e nefericit. Si nelinistit, nemultumit de cum trec anii, fara ca nimic sa se schimbe. Munceste enorm de mult. Il cred atunci cand imi spune ca propriul lui organism nu mai stie cand trebuie sa se odihneasca sau cand trebuie sa reziste. Si poate realizeaza si el- dar nu recunoaste- ca munca pt el a devenit o evadare- un mod de a se ascunde de viata, de realitate, de experientele dureroase pe care le-a trait, de dezamagirile pe care n-a reusit sa le uite, chiar daca a trecut peste ele.
Si cu toate ca sint "femeie in toata firea","matura", "cu capul pe umeri", de multe ori pustoaica aia de 15 ani reapare pe nepusa masa. Primul instinct e sa incerc sa-l ajut, sa-i rezolv eu problemele, chiar daca pur si simplu este imposibil. Nu numai din cauza distantei si a trecerii timpului. Dar si din cauza faptului ca vietile noastre au decurs total diferit.

Acum cateva saptamani i-am trimis linkul la blogul asta. Nici pina azi n-a pomenit de el. Si chiar nu cred ca o sa pomeneasca vreodata. Dar e ok. Faptul ca mi-am asternut gandurile si amintirile aici, mi-am facut "ordine" in ganduri. Si am mai uitat de problemele cotidiene. Si asta m-a ajutat mult de tot. Si poate asa cum amintirile de acum 100 de ani, in care el a fost "protagonistul", ma ajuta pe mine sa trec printr-o perioada mai grea din viata mea, poate asa si comversatiile noastre il ajuta pe el. Poate. Nu pot decat sa sper.
Daca nu, inca mai am tzinta destul de buna. O minge de tenis in scafarlie cred ca nu e exclusa

olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE


POVESTEA DREI PISHCOT


Amintiri de alta data...
Back to top

luxe
membru incepator

Posted 15/05/08 @ 12:46 Reply with Quote
Frumos....!!! Imi pare rau de el....dar sunt sigura ca singura lui salvare este gasirea dragostei !!! O va gasi,mai repede sau mai tarziu !!!

www.flickr.com/photos/9734044@N08/" target="_blank">Jessica lui mami
Back to top
# /5  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Previous page