|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55525 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
valentinag
mama natura
|
|
|
Miramar
Vesnic nemultumita
|
 Posted 04/10/07 @ 22:39
|
| Olgutzo baga inainte ca le zici bine. Interventia mea a fost neinspirata. Astept si eu cu nerabdare continuarea. |
 |
|
|
mihaela_ce
membru incepator
|
Posted 04/10/07 @ 22:47
|
Doamne ,de mult n-am mai ras asa .La povestea asta te-ai intrecut pe tine.  Si gandeste-te ca gagalicei mele ii ies dintii,mai aveam putin si ma urcam pe pereti,noroc ca te-am citit.Parca viata nu mai e asa grea.
mihaela si ANA MARIA 27.03.2007 |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 05/10/07 @ 10:13
(Edited 05/10/07 @ 10:25)
|
Caseta fermecata
Asta seara, in timp ce ma chinuiam sa-mi invatz prunca o rugaciune- "Inger, ingerashul meu"- si stateam amandoua in genunchi linga patul lui Bleu, ma gandeam-spre rusinea mea- la cele scrise de Miramar, in blogul ei. Si mi-am adus aminte de o "intamplare" din vara lui 2003, cand m-am intors in Romania, dupa mai bine de 21 de ani. Eu una, sincer n-am mai crezut ca voi ajunge in Romania vreodata. Prea multe responsabilitati, probleme, viata de zi cu zi... noroc cu un prieten de-al nostru "Onutz", care ne-a intrebat daca vrem sa-i fim nasi. Eu din Bucale, soatza din Timisoara, Onutz din Fagaras..ce mai..ghiveci. Zis si facut, aveam sa fim nashi.Calatoria in Romania ar fi ea un blog intreg(ajung eu si acolo pina la urma ), dar asta e o paranteza mica.
Dupa nunta, "zama acra", petreceri, paranghelii, ceaune, si alte nebunii, a sosit vremea sa plecam si la Bucale. Soatza avea sa plece la Craiova la alte rude, eu aveam sa "hibernez" in buricul Bucurestiului vreo 10 zile, sa vizitez toate coclaurile prin care crescusem. Bine inteles, asa cum mereu MIGREZ pe unde plec(numai UNUL din geamantane a fost plin de pantofi si gentzi),trebuia eu sa uit ceva. Mi-am uitat "caseta" cu bijuuri, fara de care sint moarta. Tre' sa precizez ca una din bolile mele incurabile(pe linga pantofi, textile, muzica, lumanari, carti si filme) sint "bijuurile". Sint amorezata de argint si aur alb, cel galben l-as da la gaini. Am boala la seturi- cercei, medalion, inel si bratzara, sa fiu "in ton" cu boarfele de pe mine. Cred ca am bagat zeci de mii de parai in asa ceva, si cu toate astea, cand intru in vreun magazin, primul popas tot la bijuterii e .
Oricum, vorbesc cu finu' la telefon, imi propune sa imi trimita caseta prin posta, dar sa imi asum riscul ca nu va ajunge coletul la destinatie. Pai mai bine il las pe Bombonelu amanet, decat sa raman eu fara caseta fermecata. Ma interesez la CFR, mi se spune ca un "belet" e vreo 300,000- nici 10 parai, si uite-asa, precum madam Chiritza, ma decid sa plec in plimbare la Fagaras, insosita de o prietena din copilarie.
Ajunse la Gara de Nord, imbulzeala mare, neamule, de zici ca dadeau carnati pe gratis. Noi, dame fine, mai cu "scuzati", mai cu "pardon" n-o scoteam la cap. Tot la sfarshitul cozii ajungeam. Tot felul de oameni, genti, papornitze, pungi de plastic, mai si cate-o gaina sau o ratza ametzita, mai cate-un copchil obraznic...si noi doua, aranjate, parfumate, gata de "promenada". Prietena mea, Janina- care cantarea 48 kg cu tot cu papornitza-n bratze si bocanci in picioare, si care-mi venea pina la ureche!!!- de 10 ori mai indrazneatza decat mine. Eu ca americanu' prost si rusinos-
"las' ca ajungem noi si la ghiseu, Janina"..
"Cand, soro? Saptamana viitoare? Da-le peste picioare!!!!!"
Am invinetzit noi vreo 3 babe si 2 moshi...am pus piedica si la puradeii care ne ieseau in cale... si cu 10 minute inainte de plecarea trenului, am ajuns la ghiseu. Tanti de acolo, vopsita(bunica ar fi spus BOITA)de parca era de la circul de stat, ne anuntza intzepata ca ea merge la "masa de pranz", si ca ne ajuta "colega". Masa de pranz la ora 9:30 dimineatza? Se pare ca tanti era pe Coasta de Est a Americii, pe cand noi eram pe cea de Vest- deh, 3 ore diferentza. Ne trage oblonul in nas, si dispare. Eu ma uitam dupa "colega", care era putin ocupata. Se certa de zor cu 2 babe si 3 gaste, care doreau sa calatoreasca la clasa 1, cu belete de clasa a 3 a. Buuun..Janina infipta, se baga in fatza. Mare greseala!!! Mi-am vazut moartea cu ochii. Cand s-au pus babele cu gura pe noi, am zis ca fac atac de cord in plina Gara de Nord. De la “nesimtzita” pina la “needucata”, “parvenita”, “parashuta reciclata”, si “tiganca imputzita” pina la “tiritura de pe centura” si “tzaranca nespalata” m-au facut. TOT TACIMUL, de mi-a pierit pofta de caseta, promenada , plimbare cu trenul, avionul sau tricicleta. Ma uitam disperata in jur dupa vreun politzai, sau in cel mai rau caz vreun putz in care sa ma arunc, sa-mi pun capat zilelor . Janina se facea ca nu le aude, si a inceput “tratativele” cu “colega”…
“Doua bilete pina la Fagaras, va rog. Clasa 1”.
“Nu mai sint decat la clasa a 2 a. Puteti incerca din nou peste doua zile la clasa 1.”
“Doamna… cat costa????”
“Biletele sint 290,000…dar ca sa vi le GASESC…420,000”
“De persoana?????”
“Pai doar nu de pereche ”
“Uitati 900,000. Aveti 2 bilete???”
“Cum sa nu, domnitza? POFTITI!  ”
Cand locomotiva o luase din loc, eu si Janina mea ne “aruncam” in ultimul compartiment, cu babele si gastele urland in urma noastra.
Ahhh…clasa 1. ASTA viata, neamule. Ma asteptam la scaune de piele, cola rece cu GHEATZA servita la pahar, si WCuri curate si titirite.
Mda…Banchete de mushama, rupte, arse cu tigara, pline de urina si de mancare invechita, geamuri care nu se deschideau, praful de-un deget peste tot, si un miros de transpiratie care te facea sa uiti cum te cheama cu buletinul in mina.WC-urile- VARZA!!! M-a luat cu ametzeala numai cand am vazut shinele de tren in "closet", asa ca am renuntzat, si mi-am pus "dop" pina la Bucuresti.
Am ajuns la Fagaras, am preluat caseta, am avut timp sa mancam si 5 mici reci si o salata calda, si inapoi la “clasa 1”, spre Bucale.Mai tot trenul era pe “hol”, unde geamurile inca se mai deschideau, toata lumea cu spatele lipit de peretzi, nu cumva sa le usureze careva buzunarele. Vreo 3 compartimente mai jos, intrezaresc si un grup de “straini”, o trupa alcatuita din 4 nemti si 2 italience, care se chinuiau sa comunice in engleza de balta . In compartiment cu noi, un “domn” sifonat, shtrampirat, dar zambaretz rau. Se uita la “condurii” mei, si-mi spune cu un ton ingaduitor si putin mai mult plin de zeflemea ” dumneavoastra nu sinteti de pe aici- astia-s pantofi de la KAUFMANN’S ”. Sa pic de pe bancheta de mushama, si altceva nimic. De unde stie nenea de magazinele din Ohio??? Si incepe omu’- fara sa-l intreb- sa-mi spuna povestea vietii lui. Cum ca a fost nascut in America, chiar in Akron, Ohio la mai putin de 40 de minute de unde-mi fac eu veacul, ca a terminat 2 facultati, e titrat, educat, parfumat, stilat si prelucrat in stil American- am fost tare tentata sa il intreb daca si pe tron sta tot in stil american. In fine…si “cum CA”….dupa revolutie, a realizat el ca din viata lui lipsea “aventura”. Ca lui ii place mancarea “spicy”..adica ashe..nitzel mai condimentata, si ca…a realizat el la frageda virsta de 41 de ani ca mancarea- precum si viata- e mai "condimentata si mai gustoasa” in Romania. Si uite-asa s-a intors flacaul in tara parintilor lui, unde locuia de mai bine de 12 ani, unde lucra pt o companie de milioane,si unde-i placeau TOATE CELE. Praful, mizeria, lipsurile, certurile, bataile in plina piata, pina si micii reci si salatele calde. TOTUL. Cica asa simtea si el ca traieste viata din plin. Eu mai rusinoasa, i-am explicat ca daca vreau viata mai condimentata, adaug o tzira de piper si de boia la mancare…dar el nu m-a crezut. Si cum stateam noi asa si ne “hexplicam”, cu coada ochiului, vaz cum mi-o ia papornitza din loc, pe dushumeaua compartimentului… Aveam un cosh de umar facut din paie, bengos rau, cumparat in “sale”, si eram tare mandra de el, in special ca era plin de biscuitiadusi din America si fructe aduse de la Bucale(unica frica cu care traiesc este frica FOAMEI!). Si cand ma uit mai bine, vaz cum iese un soarece din papornitza mea bengoasa, inarmat cu unul din biscuitii mei americani . Ce racnete de fiara au iesit din bojocii mei, numai eu, vecinii de compartiment, si controlorul stiu( si satenii din comuna prin care treceam la ora aceea). Janina isi trage frumusel condurii din calea inamicului, americanul shifonat se pune pe un ris odios, iar eu –urland!!!- ma catzar- cu tot cu papornitza- pe banchete, pe etajerele de fier de deasupra capului, si incerc sa o imit cat pot de bine pe Cheetah, cea din serialul Tarzan .
Soarecele- baiat fin- o ia tacticos pe la geam, si dispare cu tot cu biscuite American in spatele unei banchete.
“Stati linistita, domnitza ca “MICKEY”( ) nu va face NIMIC. Ia si el sarmanul masa in oras. Oricum, va asigur ca nu mai e in compartimentul nostru. De asta sint SIGUR!”.
“Dar de unde stiti , domnule? V-a dat o copie dupa programul lui, azi dimineatza?”
“Asteptati, aveti rabdare”.
Si cum stateam eu agatzata de bara de deasupra, aud niste tipete de mi s-a ridicat parul in cap. Italiencele facusera cunostintza cu “Mickey”.
“Eh…ce v-am spus eu ca a plecat??? Va puteti relaxa. Si…dati-va jos de-acolo, ca daca pun astia o frina, va luam de pe linia trenului”
Asta are glume in program.
Restul calatoriei pina la Bucuresti, l-am petrecut pe hol…cu papornitza agatzata de gat si cu tigara in coltzul gurii, tremurind ca varga. Fumam ca de frica mortii, si ma rugam la toti sfintii sa ajung mai repede la destinatie. 2 ore am ascultat “vecinii” de “palier” care la randul lor l-au discutat pe faimosul Mickey pina am intrat in Gara de Nord. Se pare ca dansul era cunoscut de multa lume, ca toata lumea il intalnea, si ca cei care faceau naveta, il vedeau tur-retur. Lumea-sufletista- il hranea pe unde il gasea, si el – baiat subtire- nu refuza pe nimeni. Devenise un fel de mascota a liniei “albastre”- daca nu ma insel, asa se numea( ma cam lasa memoria la ora asta), si toti erau mandri de el.
La Bucale mai mult ca m-am aruncat din tren, Janina alergand disperata dupa mine,lasand in spate americanul shifonat razand de mine satisfacut, si italiencele -pe jumatate lesinate- mai mult duse pe brate decat mergand, de catre nemtzii galantzi.
Sint 4 ani de-atunci, si nici acum nu ma uit la desenele animate cu Mickey Mouse. Papornitza mea bengoasa am donat-o, iar biscuiti nu mai mananc.
Dar piper si boia adaug din belsug la toate mancarurile care-mi ies in cale.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 05/10/07 @ 10:24
|
Lora, mami de IUSTINA
|
|
|
|
Miramar
Vesnic nemultumita
|
Posted 05/10/07 @ 11:51
|
Olgutza mor, s-au mai imbunatatit lucrurile dar nu cu mult...
Anyhow - sa stii ca si eu patesc la fel. Barbati-miu spune ca eu traiesc intr-un glob de cristal nu in lumea reala a Bucurestilor/Romaniei.
Cateodata insa mai cobor din sferele mele inalte si...dau cu capul destul de rau. |
|
|
|
miereamara
Gator Mom
|
Posted 05/10/07 @ 16:44
|
Olguta, tu ai prins vremuri bune cu trenul...ultima oara cand am calatorit cu intercity, pe ruta Bucuresti- Constanta (acum doi ani), niste nenorociti beti si cu chef de scandal, au violat o fata in toaleta WC-ului. Sa iti mai spun ca nici un barbat nu a iesit din compartiment sa o ajute pe biata fata, desi se auzeau clar tipete. Au anuntat controlorul, idiotii au fost prinsi in gara la Ciulnita, unde a venit politia, dar ce folos...fata era violata si nenorocita...am ramas cu un gust amar....unul dintre zecile de motive care s-au adaugat la hotararea de a pleca..
“Vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.”
Martin Luther King Jr.
http://forum.desprecopii.com/forum//photo_album_cat.asp?numeX=miereamara
www.eklipsse.net/gallery/main.php" target="_blank">Fine Art Photography
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 05/10/07 @ 21:06
|
uta_ciun- Raluca-
Mii de scuze, dar nu am reusit sa gasesc site-ul de unde poti cumpara tricouri si multe alte nebunii pt romanii care-s departe de casa( am dus tratative serioase cu amica care mi-a comandat tricoul pt Galushca, dar fara rezultate)Asa ca... am gasit altceva, asemanator- si mult mai bun .
Iaca linkul-
http://www.cafepress.com/buy/Romanian/-/cfpt2_/x_25/cfpt_/source_searchBox/copt_/y_17
Oricum, site-ul este www.cafepress.com , si la SEARCH bagi ROMANIAN- si gasesti de toate pt toti.
Sper sa-ti fie de ajutor.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
josefine
*superwoman*
|
Posted 05/10/07 @ 23:49
|
| povestirile sunt tare spumoase! pot sa imi imaginez cum povestesti in realitate:) |
|
|
|
alba
membru matur
|
Posted 06/10/07 @ 00:37
(Edited 06/10/07 @ 00:39)
|
Olgutzaaa,zau ca esti de belea....Doamne cite amintiri mi-ai stirnit...si eu as avea tare multe de povestit,doar daca imi imprumutzi nitzel talentul tau ?
Chestia cu Mickey,m-a amuzat cel mai tare eu am o fobie de soareci de mor,numa cit ma gindesc...
Si ca sa afli ca se poate si mai rau,asculta la mine.
Aveam vreo 11 ani si eram cu prietena mea cea mai buna Antonina la Sulina,ea fiind lipoveanca avea pe acolo o gramada de rubedenii. Intr-o vacantza de vara,ne-am dus la Sulina,sa ne petrecem vacantza mare-n Delta Dunarii. Intr-o dupa-amiza plictisitoare hop si noi la un film la unicul cinema din acel satuc adormit...cind ne era mai bine si filmul era mai palpitant,ne trezim fiecare cu cite un shobolanoi pe picioare.Si dai si tipa,si tipa de era sa ne ridice cu targa de-acolo 
Anul asta am facut 30 de ani...e mult de-atunci, dar aceasta amintire e prea vie, ca sa fie adevarata:-)))
Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
