|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55524 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
alexiaaa23
nou venit
|
 Posted 03/10/07 @ 01:46
|
Draga Olguta,am citit povestea ta si am ramas cu gura cascata,intr-adevar ar trebui sa scrii o carte!Ai reusit sa ma lasi cu sufletul la gura si citeam neintrerupt povestea ta precum am urmarit serialul Prison Break.
Astept cu nerabdare sa continui articolul si in multe privinte referitoare la romani ai dreptate si mie imi este uneori scarba de ce aud.
Nu dati cu rosii insa intr-adevar foarte multi romani ne-au facut tara de rusine.
Alexandra |
 |
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 04/10/07 @ 08:09
|
Decolarea
Nu prea stiu cum impacheteaza altii, dar NOI, in "neamul" nostru niciodata nu plecam intr-o "vacanta", intr-o "calatorie". Noi migram, vere. Cand plecam de-acas- chiar si pt doua zile- vorba americanului"we pack EVERYTHING BUT THE KITCHEN SINK". Impachetam TOTUL, numai chiuveta de la bucatarie o mai lasam. Si cum plecam "definitiv", "babacii"( mamitza, papa si bunica) , s-au hotarit sa incerce sa ia cat mai multe acarete peste ocean. Cautara geamantane "serioase" cam 3 luni de zile, si daca vazura ei ca n-au noroc, s-au hotarit sa faca ceva "de comanda". Geamantane nu erau. Genti nici atit. Aduceau mai mult a papornitze pe steroizi. Niste imensitatzi oribile, de care-mi era frica sa ma si apropii. Maro cu portocaliu cica sa le gasim usor prin aeroport), intr-o singura nenorocire de-asta intram si eu, si Bleu, chiuveta de la bucatarie, o plapuma, si pisicile vecinei de la 4.Cu toate ca neam de neamul nostru nu avusesem sange de oltean in noi, mi ne inchipuiam pe post de "Nea Marin, Veta, Coana Mare, Suca I si Suca II" prin "tarile calde". Numai "lubenitzele" mai lipseau din papornitze, ca-n rest eram o trupa de olteni plecati la tirg .
Babacii au umplut cele 4 papornitze gigantice cu toate "avuturile", plus alte 4 geamantane cu tot felul de "cioburi"( a se citi "bibelouri"), vesela Rosenthal, carti, muzica si orice altceva ce le-a iesit in cale.
Pe vremea aceea se "facea vama" cu ceva timp inaintea plecarii, asa ca mamitza si papa au plecat dis de dimineatza la distractie. S-au intors 10 ore mai tarziu cu o papornitza si 2 geamantane pline, cu toate boarfele care fusesera refuzate. Tin sa precizez ca din Romania n-am plecat decat cu 2 carti primite de Bleu de la Metaforel, si alea ascunse intr-o plapuma. Nici macar cerceii de aur pe care-i aveam in urechi nu ne-a fost permis sa-i luam. Babacii au avut voie cu verighetele, iar noi cu cate un inel de argint. Atit...
Ai nostri s-au hotarit sa "adune" neamurile, si sa dea din casa tot ce aveau sa lase in Romania. Si de unde de ani de zile nu ne mai visitasera "rudele", intr-o zi de primavara ne-am trezit cu o casa plina de "rude de sange". Daca ar fi fost licitatie, parca ar mai fi fost ceva. Dar asa... a devenit un veritabil razboi civil. Peste 40 de persoane care la inceput au discutat bunurile obstesti "sifilizat", pina la sfarsitul dupa-amiezii au ajuns sa se paruiasca, si sa arunce cu mirodenii si cu perne unii in altii. Trageau de asternuturile de pat, de vesela, au ajuns sa caute si in dulapurile din bucatarie si din debara, doar doar or gasi vreo comoara ascunsa. Cand s-a ajuns la capitolul "mobila", a inceput circul. Au dat cu banul, au dat cu palma, ba si cu un picior de masa, au dat cu ORICE doar sa se aleaga cu mobila. Un var de-al mamei de gradul 27, a fost mai "curajos", si a intrebat-o daca ar fi de acord sa-i plateasca si taxiul ca sa o scape de mobila ei de dormitor. Eh...se supara "Veta" , neamule. S-a shucarit mamitza, a inceput sa faca clabuci la gura, a dat o fuga pina la vecinu' de la 9, si s-a intors inarmata cu o "drujba"-cum ii place soatzei sa spuna. S-a intors inapoi cu un topor in dinti, oameni buni!!!! Sincera sa fiu, nu prea am stiut daca toporul este pt rude , sau pt altceva . Eh, si s-a pus mamitza mea pe treaba serioasa, si toata mobila care i-a iesit in cale, a facut-o...lemne de foc . Pina cand a terminat "treaba", eu,Bleu,bunica si Papa rideam in hohote, iar rudele se uitau la noi ingroziti. S-au imprashtiat ca potarnichiile, si nici pina in ziua de azi nu i-am mai vazut si nu am mai primit vesti de la ei. HALAL rude..Fricoase..ntz,ntz,ntz..
A sosit si momentul sa predam casa, sa lichidam totul, iar ultimele zile petrecute in Bucuresti le-am petrecut la niste fini de-ai babacilor.
10 Mai 1982. Ziua plecarii a sosit si ea, dar prea repede-dupa gusturile mele. Ma luase tremuriciul, incepusem sa ma gandesc ce-ar fi sa dispar precum magarul in ceatza, sa-i fac pe-ai mei sa piarda avionul. SIGUR ar fi apreciat gestul meu, de mi-ar fi reusit planul  . La vama nu rezolvasera ai mei mare lucru, asa ca, inspaimantati de faptul ca nu aveam destule boarfe la noi, babacii au gasit o solutie( deh, ca tot romanul care se trezeste intr-un impasse). “Puneti pe voi cat mai multe haine- ca doar nu ne-or cauta in nadragi”- vorbe de femeie inteleapta- deh, bunica. Si-uite-asa plecaram noi spre aeroportul Otopeni cu cate 3 perechi de chilotzi tetra pe noi, cate 2 perechi de "shtrampi", 2 fuste si 4 bluze.. PLUS cate un “plovarash” mai subtirel, ca sa nu ne fie cald . Curgeau apele pe noi de zici ca stateam in cuptor, dar deh…eram americani in devenire. Ce nu face omul pt libertate si capitalism
La aeroport doar o mina de prieteni si amici( rudele erau déjà date disparute), plansete, bocituri, imbratisari, cuvinte siropoase si pline de duiosie ”sa nu uiti de mine, Nicole! stii ce masura port la pantaloni!trimite-mi si mie 2-3 perechi de blugi Levi’s de indata ce ajungi”; “Pulpache, sa ne trimiti si noua o sticla, doua de Johnny Walker si niste ciocolate si guma de mestecat la copii, BA…sa avem cu ce sa ne dam si noi rotunzi prin cartier”… Deja nu-mi mai era dor de Romania…
Sus in avion, Coana Mare, copchii, Veta si Nea Marin. All aboard!!! . Tot avionul astepta cu sufletul la gura sa decoleze avionul, sa scape de “comunisti”, noi asteptam cu sufletul la gura sa scapam de chiloti . Vis-à-vis de noi, niste nene prost imbracati, cu niste costume luate de la Eva acum 100 de ani, cu ziarele lipite de ochi. Ma uitam sa vaz daca nu cumva au si ziarele gaurite , sa ne vaza mai bine. Bunica- dama mai fina, deh- “ete-ai dreq pitigoi- nici aici nu scapam de ei- alege-s-ar prafu’ de ei sa se aleaga…etc.etc.” Pesemne ii dibuise si dinsa ca erau securisti, ca prea constipati erau  . Nu-mi aduc aminte prea multe detalii despre zborul de la Bucuresti la Roma, doar ca toti 5 am facut gaura in podea intre locurile noastre si WC. Mergeam “agale” pina acolo, mai scoateam o bluza… inapoi la loc…mai stateam 10 minute, iar faceam cale intoarsa. Deh…sa nu bata la ochi  . Pina am ajuns la Roma, eram dezbracati TOTI,facuseram si cate o “baitza” cu hartia igienica gasita in WC (cati ne-or fi injurat ca i-am lasat fara hartie pt. tron..pfoaaaaa), si pina cand am aterizat eram FRESH.
Nu stiu cati ati trecut prin aeroportul din Roma… dar sa ne fie cu iertare, aeroportul nostru INTERNATIONAL de la Bucale este OLEACA mai mare decat unul din WC-urile italienilor. Cand ne-am vazut noi cu papornitzele in plin aeroport “capitalist”, a intrat frica-n noi. Am reusit pina la urma sa urcam muntele de geamantane si genti pe 2 carucioare… dar incotro sa o luam? Coana mare- fata de preot, deh- mai neinfricata , a inshfacat unul din carucioare, si a luat-o la sanatoasa. Ne-am invartit noi de 2 ori, ne-am intors, ne-am holbat... si cand colo…IOC Coana Mare!!!!!!!!!! Valeeeeeeeeeeu… unde-i baba???? Tata…si el om cu scaun la cap  , s-a catzarat pe maldarul de geamantane, si in plin aeroport a inceput sa urle ca din gura de sarpe: “BREEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!! UNDE ESTI????? COANA MAAAAAREEEEEEEEE” Pesemne era o singura “BRE” in tot aeroportul din Roma . Bleu statea cocotzata pe geamantane precum bomboana pe coliva si citea, Mamitza fuma tacticoS o tigara, si eu mai sa fac atac de cord. Si tata urla . Intr-un bun sfarsit, a intrezarit-o pe coana mare in multimea de oameni, si a luat-o in pas alergator dupa ea. A recuperat si baba si papornitzele, si s-a intors cu ea, mai tragand-o de-o ureche. “Unde pleci, domnule????” “In America, tantalaule,unde sa plec??? Ca doar nu ma duceam inapoi in Romania!!! Auzi la el!!! UNDE PLEC!!!! HMMPH!”. In dorintza ei de-a deveni americanca “originala”, coana mare uitase ca mai intai trebuia sa stam cateva zile sau chiar saptamani, in “lagar” in Italia...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 04/10/07 @ 08:22
|
Olguto, esti o comoara la casa omului!   Mi-ai facut ziua buna...!
Lora, mami de IUSTINA
|
|
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 04/10/07 @ 09:12
|
Olguta, si noi am avut papornite la comanda. La Roma am plecat cu trenul, via Belgrad - unde am stat o zi. Prima mea iesire din tara, mi-am cumparat revista Bravo, banane in ciocolata si Coca-Cola, desigur!
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
Miramar
Vesnic nemultumita
|
Posted 04/10/07 @ 11:45
|
Olgutza. Ma plec in fata ta si-mi dau seama ca a fost greu si ai razbit si e o mare realizare. TOtusi ce rost are sa vorbim acum de ce era acum 20sde ani pe vremea lui Ceasca. Ceea ce am vrut eu sa surprind in mesajul meu era mitocania romanului ...restul avem de toate inclusiv apa Borsec ...de mitocania asta insa incep sa nu mai sper ca vom scapa vreodata. Eu asta am vrut sa surprind in mesajul meu. |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 04/10/07 @ 14:55
|
Miramar, stai linistita, nu tre sa te pleci in fatza nimanui.
Eu mi-am propus acum cateva saptamani ca am sa pun pe "coala de calculator" toate amintirile pe care le am de la plecarea din Romania, si pina in prezent. Am 1001 de patzanii pe care le-am trait aici, printre romani, americani, si alte natzii. Am inteles perfect mesajul tau, si-ti multumesc, dar eu scriu mai departe. Cum am mai spus, nu incerc sa jignesc sau sa pun jos pe nimeni. Sint pur si simplu amintirile mele(chiar si alea de acum 25 de ani!), si o iau in ordine cronologica. Cat despre mitocanie, cred ca toate natiunile au "exemplare" mai putin placute. Padure fara uscaturi nu exista. Din pacate, "padurea romaneasca" mi se pare uneori ca e mai mult uscata.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
hannen
not sayin` much!Shh!
|
Posted 04/10/07 @ 15:53
|
Olgutza,mooor!Ma doare la inima maica,riz colea cu lacrimi!!!
Baga partea a treia rapid!
Hannen  mamica de trei printzese Amira Israa Inas
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici |
|
|
|
ocebine
Mildly Irritant?
|
Posted 04/10/07 @ 16:23
|
Noi am plecat cu avionul tot prin Belgrad (intr-un jaf de avionel care scirtiia din toate incheieturile ...Prima cumparatura (cu "valuta") a fost propriul borcan de Nutella
M-am amuzat teribil la faza cu hainele...la noi situatia a fost de asa natura ca mama a venit prima si am urmat eu cu tata...la aeroport eram incotosmanata copil fiind cu haina de blana a mamei (trebuia sa aducem zestrea)...innotam in ea dar mi-a prins bine ca am asteptat ore intregi la aeroport intr-o incapere cu geamuri sparte (intrau si ieseau vrabiile prin ochiurile geamului) intr-un frig crincen de decembrie...
Olgutza Astept continuarea cu nerabdare
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
|
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 04/10/07 @ 16:36
|
Foarte frumos povestesti Olguta!Parca te-as cunoaste de o viata...
Multa putere si sa ne mai incinti cu darul pe care il ai!
Nu trebuie sa fii mihnita{desi probabil ca de atitia ani a devenit deja obisnuinta]pt lipsa de caracter a romanilor intilniti acolo.Nu numai in America sint asa,ci in toate tarile in care au emigrat.Si eu am avut citeva dezamagiri amare...acum nu mi-a ramas decit ignoranta pt astfel de oameni.
Multa putere cum spuneam si multi pupicei fetitei tale dulci.
Cu drag
picasso ,mamica de pui zapacit |
|
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 04/10/07 @ 17:10
|
Da, mi-a placut faza cu hainele. Noi am venit cu haine de vara (crezind ca ne mutam in sud) si dupa doua saptamini am ajuns in nord, zapada era pina la genunchi si noi eram in sandale.
Aveam putini bani (ii dadusem sponsorului, el nu ni i-a inapoiat niciodata - probabil i-a tinut drept recompensa pentru serviciul prestat) - long story!
Olguta imi place si uite ca ne trezesti niste amintiri.
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
