|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55662 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
piticutz
membru junior
|
 Posted 28/09/07 @ 05:22
|
quote:
Originally posted by miereamara
Olguta, cand vine partea a doua? Dau refresh de cateva ori pe zi
“Vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.”
Martin Luther King Jr.
http://forum.desprecopii.com/forum//photo_album_cat.asp?numeX=miereamara
www.eklipsse.net/gallery/main.php" target="_blank">Fine Art Photography
si eu fac la fel.
chiar asa, cind...?
|
 |
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 28/09/07 @ 07:01
|
Ellej, eu inteleg ce spui tu dar nu e adevarat. Noi am emigrat in anii '80 fara sa avem rude in strainatate. Povestea seamana foarte bine cu cea a Olgutei. Ai mei au fost frumos si au depus actele de emigrare. Am suportat consecintele de rigoare, dar hotarirea a fost luata si asa a ramas indiferent de presiunile facute de Securitate sau cine se ocupa de treburile astea.
Cine vroia neaparat sa plece o putea face si in mod legal. Erau tot felul de mituri despre ce puteai si ce nu puteai face la vremea aia. Citi au incercat sa depuna actele si chiar nu au reusit sa plece?
In final chiar s-au suparat ai mei pe americani, ca aveam pasaportul in buzunar si nu mai primeam viza de la ei.
Si noua ni s-a retras cetatenia si era sa mai platim si anii de scolarizare. Dupa ce am primit pasaportul (dar inainte de a avea viza americana) mama a trebuit sa suporte o interventie chirurgicala. Costul s-a ridicat la peste 30000 lei. Juma' de masina! Taxa de renuntare la cetatenie (obligatorie, cetatenia a fost retrasa fara drept de apel) a fost de 8000 (chiar nu mai stiu daca de persoana sau pentru toti trei).
Ma rog, ai mei nu au purtat ranchiuna pentru toate astea. Pentru niste hoti nu condamni o tara intreaga.
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 28/09/07 @ 07:52
|
Patriotism, solidaritate, mandrie de neam si de Patria Mama.
Frumos, placut...chiar palpitant... dar aproape am senzatia ca-s la un "miting" la Sala Polivalenta, circa 1980-1981.
Sper din tot sufletul ca noi, ca romani, sintem uniti de mai mult decat doar de ura pt/ comunism.
"Cizmarul de la Scornicesti" a fost la putere intre anii 1965 – 1989. Doar 24 de ani, pe cand Romania si poporul ei exista de mai bine de 2000 de ani. Comunismul e doar o mica "paranteza" in istoria noastra.
Eu ma gandeam la ceva putin mai diferit, la scara mai “mica”:
OMENIA... BUNATATEA... CALDURA SUFLETEASCA...GRIJA FATA DE CEI MAI MICI, MAI SLABI SAU MAI NEAJUTORATI DECAT NOI.Doar la atit ma gandeam .
Inca o mica "clarificare". Parintii mei nu poarta ranchiun Romaniei sau oamenilor ce traiesc acolo. Sint doar foarte speriati de ce au lasat in urma, si acum sint si mai shocati de ceea ce vad ca se petrece pe pamantul natal. Nu s-au intors niciodata in tara pt ca nu stiau ce-i asteapta, si pt ca nu au incredere in conducerea tarii si in "organele" de politie. Nimic mai mult. Sant mandri ca sint romani, dar peste ocean se simt mai in sigurantza.
Scuze pt intarziere, dar cu un pui nazdravan si 2 slujbe, cateodata nu-mi mai ajunge timpul nici sa mor . Promit sa ma tin de...."promisiune" . loool
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 28/09/07 @ 08:05
(Edited 28/09/07 @ 08:07)
|
N-am vrut sa dau impresia asta de miting la Sala Polivalenta si nu stiu de unde reiese asta.
Fiecare face cum crede, noi nu am gasit ca sint motive de spaima sa mergem in Romania.
Ma rog, am avut impresia ca mesajul meu e oarecum de solidaritate cu al tau dar ai ales sa-l interpretezi diferit.
Edit sa adaug ca n-am spus nicaieri ceva despre comunism. Tocmai, ca daca vroiai neaparat emigrai si atunci. Fara pile, fara rude sau mai stiu eu ce. Sigur ca baietii vroiau sa "stea de vorba" putin pe tema asta dar in final o lasau si ei balta.
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
desprecopii
Administrator
|
Posted 28/09/07 @ 13:29
|
Olguta - topicul tau e pe prima pagina la DC.
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/ |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 28/09/07 @ 14:43
|
OOPS! Mii de scuze, Ramona!!! Realizez(cam tarziu, ce-i drept)ca nu am precizat cui ma adresam! Am un ghiveci veritabil in capatzina, si de multe ori scriu fara a reusi sa ma fac inteleasa. Comentariul meu a fost adresat mai multor persoane care au scris.
Parintii mei de mult ar fi vrut sa se intoarca “acasa”, macar in vizita, dar cele prin care au trecut in Romania, i-a marcat pe viata.Sint anumite "amanunte" pe care nu le-am scris aici, dar voi incerca sa ma explic.
Nu stiu daca atunci cand ati plecat voi mai era nevoie de "sponsori" din afara, insa pe vremea noastra inca se mai cerea asa ceva. Noi am fost norocosi. Din Statele Unite am avut 6 sponsori, dintre care 3 familii de prieteni-romani stabiliti aici, care la randul lor, au mers mai departe la 2 senatori si un congressman, din respectivele state in care locuiau. Apoi aveai nevoie de sponsorizare de la una din organizatiile internationale. Noi am fost sponsorizati de IRC- International Rescue Committee, si de TOLSTOY, o organizatie care reprezenta numai dizidenti politici. Faptul ca in familia noastra nu era nici un membru de partid, "automat" ne-a bagat in aceasta categorie.
Mama era contabil sef la al doilea hotel din Romania- ca marime si ca faima, si multe luni de zile a fost urmarita, si a suportat "controale" la locul de munca, facute de catre "baietii" de la Securitate( nici nu mai pomenesc de nenumaratele perchezitii de acasa, toate in toiul noptii).
Noaptea, cand se inchideau restaurantul si barul, era datoria mamei sa ia banii cu ea, ca a doua zi sa-i depoziteze la banca( asta cu MULT inainte de a avea “night deposits”- dealtfel, habar nu am daca acum se procedeaza asa sau nu). In fiecare seara, din Centru, pina acasa in Pantelimon, mama lua taxiul. IN vara lui ’81, intr-o seara de vara, a avut ghinion. Tata lucra de noapte, taxiu nu a gasit, asa ca(,,,), cu tashca de gologani in “schinare”, a schimbat doua masini si un tramvai pina in Pantelimon. Sincera sa fiu, poate n-as fi crezut cele intamplate, daca nu as fi fost prezenta . Eu si Bleu o asteptam cu bunica, pe balcon, “cocotzate” la etajul 10. Ajunsa in Pantelimon, s-a dat jos din tramvai chiar vis-à-vis de Electroaparataj. Au aparut 2 masini cu geamuri fumurii, si in plin bulevard, au inceput sa traga de ea, sa incerce sa o bage intr-o masina. Ceea ce a salvat-o au fost urletele de fiara ale bunicii, pe care cred ca le-a auzit jumatate de cartier( 3 blocuri le-a trezit SIGUR!!!!), si tramvaistul si 2 cetateni din tramvai, care i-au sarit in ajutor. A ajuns acasa cu hainele rupte, zgariata toata, si tremurind ca varga. Oricum, s-a luptat cu ei din simpla DISPERARE, avind déjà o prietena trecuta printr-o o experientza asemanatoare. Mama a avut o buna prietena- si colega de servici- al carui sotz fugise in Statele Unite(unde i s-a acordat azil politic), care insarcinata in aproape 7 luni, pur si simplu a disparut in plin Centru. Timp de 6 luni a fost batuta, violata, iar copilul l-a nascut in puscarie. In timpul cat a fost incarcerata, nu i s-a permis nici un contact cu familia, prietenii(nimeni nu a stiut de ea ), nu a fost acuzata “oficial” de nimic, iar dreptul de a fi reprezentata de un avocat, i-a fost refuzat.
Ani de zile nu am vorbit in casa, doar pe balcon, cu magnetofonul sau casetofonul mergand tot timpul in casa. Nenumaratele vizite de la “amicii” noshtri de la compania de telefoane erau ceva normal.Veneau- neinvitati – cu “misiunea” de a ne repara telefonul, fara a face cineva vreo plangere . Cand plecau, mama schimba anumite piese in receptor, si peste 2-3 saptamani iar apareau baietii la usa.
Nu stiu daca ai vazut filmul White Nights cu Gregory Hines si Mikhail Baryshnikov,dar viatza noastra in ultimii ani petrecuti in Romania a avut multe in comun cu el.
Inca o data imi cer scuze pt. neintelegerea si confuzia intre “mesaje”. Oricum, nu vreau sa “atac” pe nimeni. Tot ce fac e sa imi depan amintirile, si sa imi impartasesc parerile si experientele prin care am trecut la vremea aceea, toate vazute si “intelese” cu ochii unui copil de 10-12 ani.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
hannen
not sayin` much!Shh!
|
Posted 28/09/07 @ 14:46
|
quote:
Originally posted by Ramona J
N-am vrut sa dau impresia asta de miting la Sala Polivalenta si nu stiu de unde reiese asta.
Fiecare face cum crede, noi nu am gasit ca sint motive de spaima sa mergem in Romania.
Ma rog, am avut impresia ca mesajul meu e oarecum de solidaritate cu al tau dar ai ales sa-l interpretezi diferit.
Edit sa adaug ca n-am spus nicaieri ceva despre comunism. Tocmai, ca daca vroiai neaparat emigrai si atunci. Fara pile, fara rude sau mai stiu eu ce. Sigur ca baietii vroiau sa "stea de vorba" putin pe tema asta dar in final o lasau si ei balta.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona J,am impresia ca Olgutza nu se referea la tine(mesajul tau)
Nu stiu cum se pleca atunci desi am o matusa care a plecat tot asa ,de mai bine de 30 de ani.Copiii i-au lasat in prima faza,dar cind i-au luat nu aveau mai mult de 8 si 5 ani.
Chiar sunt curioasa acum sa-i aflu povestea.Poate dau un si-o fac sa scrie pe DC
Astept continuarea!!
Hannen  mamica de trei printzese Amira Israa Inas
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 28/09/07 @ 14:59
|
Eu imi amintesc (cred ca aveam vreo 9-10 ani) cum au venit peste noi pentru ca mama refuzase in repetate randuri sa fie membru de partid si au inceput sa ceara chitante si acte si etc.etc. si sa rascoleasca totul...aveam casa proprietate si asta nu prea dadea bine...si saracul bunicul, care fusese tamplar de-o viata si a muncit cu mainile lui pentru casa aia...muncea, vinde, muncea, vindea...toti banii in casa noastra au intrat...ai mei erau genul care nu luau niciun capat de ata de la stat, cu toate ca puteau...si ei au venit si au zis ca trebuie sa ne confiste casa, ca am furat...ca e prea mare pentru noi, ca nu aveam cum sa avem casa pe cai legale...etc.etc....din fericire, mai aveam unele cunostinte si nu au reusit s-o ia...s-a rezolvat...apoi imi amintesc revolutia...ziua aia n-o s-o uit niciodata...cand a fugit ceausescu...calcam rufe si am vazut totul in direct la tv...eram in clasa a 8-a doar, insa ai mei nu mi-au ascuns niciodata adevarul si uram regimul comunist si conducatorii lui...eram atat de fericita ca fusese dat jos...eram toti acasa cand la poarta noastra a inceput sa se adune multa lume...ca sa ne dea foc, pentru ca am fost de-ai lor, cica, de aia avem casa...de aia tata ajunsese cineva cica...incepuse un alt cosmar pentru mine...mai multe nici nu vreau sa-mi amintesc...am trait si am vazut totul cu ochii unui copil atunci... Olguto, te inteleg foarte bine!!! 
Lora, mami de IUSTINA
|
|
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 28/09/07 @ 16:09
(Edited 28/09/07 @ 16:14)
|
Olguta, cred ca am plecat cam in aceeasi perioada, povestile noastre se aseamana destul de mult.
Am fost si noi hartuiti, dar nu-mi amintesc sa fi trait chiar momente de groaza. Poate am avut noroc sau poate de acum imi joaca feste memoria.
Uitasem de baietii care veneau sa repare telefonul sau chiar de telefoanele primite de ai mei cu tot felul de instructiuni. Cred ca ei nu le-au luat in serios la vremea aia.
Noi am avut un sponsor si nu aveam rude aici. Nefiind membri de partid am avut acelasi statut, de dizident.
I-am fost intotdeauna recunoscatoare lui Reagan pentru politica externa a lui din perioada respectiva.
Acum imi dau seama de ce nu m-am speriat de telefoanele si intimplarile din perioada aia. Ai mei au avut de a face cu ei in mod regulat si inainte de a ne depune actele de emigrare. Deci cred ca ma obisnuisem...
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
adriana
1+1= 3
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
