Pro sau contra chirie

kariguld spune:

nu mai repet ceea ce deja s-a spus, eu as vinde si as lua-o de la zero. mie cel putin nu-mi este frica de noi inceputuri.
dar as mai sublinia un aspect.
acest inceput trebuie sa aiba cat de cat o garantie la mai bine. bine, e stiut ca nimik nu-i sigur si garantat, totusi cat de cat acolo... apoi, invatat din greseli si luptat sa nu se mai ajunga la repetarea lor.

pe de alta parte, copii cresc si in cativa ani, numai cativa, credeti-ma, vor vrea sa plece de la parinti. asa ca ptr cine sa luptam sa ne mentinem la suprafata acuma? ptr un viitor nestiut de nimeni?
mai e un aspect, mare si nesigur. sanatatea. cine ne garanteaza ca vom fi sanatosi pana la adanci batraneti si (ne) vom alerga prin parc cu bastonul? asta e cel putin punctul meu de vedere, al unui om deja bolnav.
alt aspect este garantia locului de munca. de acum si pana se achita rata la banca. adica peste cel putin 20 de ani, daca nu mai mult. si sa nu uitam ca cei mai multi dintre noi se indreapta vertiginos spre 40, daca nu deja sunt chiar acolo.


parintii mei au avut casa in buricul capitalei. de care au tinut cu dintii, ca e casa unde am crescut noi. asa, si? pana au realizat ca niciunul din copii nu va ramane langa ei, ba chiar au plecat fiecare in departari. au vandut-o pana la urma si s-au mutat si ei departe de buricul capitalei.


Mickyy, eu as incerca sa ofer acuma stabilitate si bunastare copiilor. ei nu inteleg ca noi trebuie sa ne sacrificam si nici nu e bine sa punem pe umerii lor poverile noastre. si poate sa incercati sa va suplimantati veniturile. in Romania e greu sa ai inca un minijob pe langa serviciul ce deja iti mananca 90% din timp. dar merita sa incerci sa mai faci ceva.

LoraG76 spune:

Mickyyy, eu as vinde tot si as lua-o de la 0, fie asta chirie, fie alt oras/tara...conteaza prezentul. Degeaba aveti casa daca grijile zilei de azi va impovareaza si va indeparteaza de voi, de copii, de prieteni...ganditi-va la psihicul vostru, in primul rand - daca voi nu sunteti multumiti si fericiti, nici copiii nu vor creste fericiti. Decat 2 parinti mereu impovarati de griji, stresati si tristi, mai bine voi cu zambetul pe buze si in chirie. Cred ca, oricum, in viitor nu veti mai face aceleasi greseli si ziua de maine va fi mai buna pentru voi! Curaj!

Bedrosmart spune:

Inainte sa iau o hotarare, eu m-as interesa la cateva agentii imobiliare sau poate chiar as da anunt in ziar ca sa-mi dau seama DACA se poate vinde apartamentul, cam in cat timp s-ar vinde si cu CE PRET. Este o perioada in care e tare greu sa vinzi o proprietate imobiliara, daca pretul nu e mic sau foarte mic (cumparatorii cauta chilipiruri). Abia pe urma mi-as face toate socotelile, sa vad ce bani iau, ce datorii achit si cu ce mai raman.

N-am citit tot topicul, asa ca poate ti-a mai sugerat si altcineva asta, dar eu nu inteleg de ce tineti mortis sa va mutati intr-un complex rezidential, cu o chirie enorma de 600 euro. Mi se pare ca acuma locuiti intr-un bloc din asta mai vechi, nu-i asa? Cred ca ai putea gasi ceva mai mult decat onorabil la un pret mult mai mic decat atat. pe de alta parte, de ce 600 de euro? Eu stau intr-un complex rezidential de lux (as putea spune) si platesc 300 euro la 2 camere, la 400 de euro ar fi chiria la 3 camere. Si crede-ma, conditiile sunt super ok (dar, atentie, intretinerea e mult mai mare decat la blocurile vechi - cu avantajele de rigoare: parcare, parc, paza non-stop, curatenie fara pata etc.). Pai la o diferenta de 200 de euro pe luna, cate n-ati putea face... Chiar si sa strangeti bani pentru aconto la o noua proprietate, dupa ce trec cei 7 ani in biroul de credite... Oricum, inbtre momentul in care veti gasi cumparatori pentru apartament si mutarea efectiva cu chirie vor trece 2-3 luni, chiar mai mult, asa ca veti avea timp sa gasiti ceea ce va doriti, in zona in care va doriti, ca sunt destule proprietati de inchiriat in Bucuresti.

Zicea cineva de eventuale probleme cu proprietarii, atunci cand inchiriezi un apartament. Eu zic dimpotriva, probleme au de obicei proprietarii cu chiriasii... Daca gasesti pe cineva care inchiriaza pe termen lung, eventual platesti anticipat pe cateva luni-1 an, poti negocia destul de mult chiria. Proprietarul e interesat sa aiba chiriasi cat mai stabili, pe termen cat mai lung, nicidecum sa-si dea chiriasii afara din casa (decat daca ii fac cine stie ce probleme, ori nu cred ca e cazul).

Am mai citit si ca ai in apartament toata mobila facuta de comanda. Eu zic nici sa nu te gandesti s-o lasi acolo. Ma indoiesc ca nu poate fi relocata cu succes (macar o parte din ea) in alt apartament. De ce sa faci o alta chetuiala asa de mare, din moment ce scopul vostru este sa obtineti cat mai multi bani intr-un timp cat mai scurt? Mai mult, chiria la un apartament nemobilat sau partial mobilat este mult mai mica decat la unul mobilat complet. Daca iti doresti neaparat schimbare, simti nevoia de schimbare, schimba accesoriile (perdele, covoare, husa canapea, eventual lampi), care pot fi foarte ieftine, dar de efect.

Romanii sunt foarte foarte atasati de ideea de proprietate, dar chiria are mereu un avantaj enorm: cand nu-ti mai convine ceva (zona, vecinii, dimensiunile sau impartirea casei, scoala copiilor etc.) te poti muta imediat. Daca esti proprietar, te muti, dar mult, mult mai greu, ca sa nu zic cat de greu este sa scapi de o proprietate cu probleme.

Si ca sa inchei: in viata, in afara de sanatate, pentru tine si familie, cel mai important e sa ai bani in buzunar. Ca daca n-ai bani, nu poti face nimic. Aici ma refer la banii care sa-ti acopere nevoile esentiale (dar si pe cele mai putin esentiale, in functie de dorintele si cerintele fiecaruia). Iar comentariile unuia sau altuia putin conteaza, ca rareori socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ. Vorba lui fi-miu: in viata mai si pierzi, nu doar castigi. Important e sa ai taria sa o iei de la capat. Iar la 36 de ani... e USOR .

B.

Mickyyy spune:

Vad ca toti ati ramas fixati e 600 eur chirie . Era un apartament, atat si nimic mai mult, care nici macar nu era 600 ci 400+tva negociabil.
Nu inseamna ca maine dau fuga si ma mut acolo, mai vad inca 20 inainte sa ma decid, daca chiar o voi face. Nu's nebuna sa dau cu 200 eur mai mult daca poot gasi ceva ok la bani mai putini. Totul e sa gasesc un proprietar ok, care sa fie interesat de o chirie pe termen lung. Tinand cont ca vand si ca oricat de prost as vinde, imi vor ramane bani dupa ce inchid creditul pentru casa, imi pot organiza banii in asa fel incat sa platesc chirie in avans pe o perioada mai lunga si sa ramana o alta datorie s-o achit din salariu in perioada respectiva, si astfel sa beneficiez de o chirie mai buna.

Am spus ca pot duce o chirie cam de 500 eur, si ca la banii astia pot gasi chestii mai mult decat ok, unde sa-mi faca placere sa stau. Ba mai mult, m-am uitat de curiozitate pe net si gasesc inclusiv case de inchiriat in banii astia.

Si e clar ca trebuie sa studiez piata, sa fac toate calculele inainte de-a decide intr-un sens sau altul, la nivel teoretic suna frumos, dar practic, nici nu vreau sa ma gandesc cat imi va lua sa fac o asemenea mutare, cu siguranta cateva luni pe putin.

blackgirl0 spune:

Mai este loc si de pareri contra?

Mickyyy, sa nu crezi ca am ceva personal cu tine, dar din punctul meu de vedere eu va vad ca pe niste inconstienti. Tu ca tu, dar sotul tau, mai ales ca este mai in varsta, chiar nu inteleg ce si cum gandeste. Eu sper ca nu veti sta in chirie o viata intreaga, insa ma gandesc ca nici intre voi, adultii, nu stau lucrurile tocmai cum trebuie. Sau cel putin imi amintesc ca era o perioada cand te gandeai chiar si la divort. Sper sa fi depasit pb, dar daca nu? Ce faci? Stai in chirie, singura, cu 3 copii?

Si sunt curioasa care sunt bucuriile acelea mari de care nu au parte fetele tale pe urmatorii 4 ani, dc ar fi sa strangi cureaua. Ca totusi vb de 4 ani, nu de intreaga lor copilarie/adolescenta. Nu iti planific eu bugetul, esti economist, mai mult lucrezi la banca, deci stii chestiile acestea si cu ochii inchisi. Insa dc va permiteti o chirie si de 400-500 euro (care, ma repet, pt mine inseamna o suma imensa aruncata aiurea altuia in buzunar), clar este o chestie de organizat bugete/folosit resurse din absolut toate partile (chit ca asta inseamna ca-ti trimite mama/socrela mancare gatita pe autobuz, ca nu-i o rusine), ca o aduci pe mama 2-3 saptamani sa te ajute cu fetele si mai economisesti banii de after/bona. Nu cred ca mama nu vrea sa se ocupe de nepoate, doar este bunica, nu-mi vine sa cred altceva. Doar dc este vb de orgolii sau alte povesti nespuse pe aici...

Si da, uneori si banii din mostenire/peretii lasati de parinti pot ajuta copiii in viitor, la nevoie! Mie mi-au picat la fix banii ramasi dupa tata (m-au ajutat la cumparat praxisul, deci locul de munca), iar cu banii din vanzarea garsonierei dupa bunica mi-am acoperit datoria facuta la cumpararea apartamentului.

Edit: eu ma raportez strict la veniturile noastre: sot cca 440 euro, eu 450, rata la apartament 330.

Bedrosmart spune:

Scuze, am crezut ca erati hotarati cu chiria aia, dar n-am citit chiar tot ce s-a scris. Proprietar hotarat gasesti sigur, ca sunt multi care au cumparat ca investitie apartamente (mai ales in blocuri noi) inainte de criza si acuma le inchiriaza, ca nu le convine sa vanda la pretul actual. Si interesul lor este sa aiba mereu chiriasi, sa-si mai scoata din paguba (de exemplu, unde locuiesc eu, un apart. de 2 camere a costat 170000 de euro in 2007, acuma se vinde cu max 65000).

Eu nu inteleg de ce unii considera chiria ca fiind o dovada de inconstienta. Si daca faci credit imobiliar pe 30 de ani esti mai sigur pe ziua de maine? Ca daca nu platesti rata la banca (din diverse motive total NEPREVAZUTE, somaj, boala, moarte, ca nimeni nu stie ce-l asteapta), zbori din casa "proprietate" (cu ghilimele, ca esti proprietar peste 30 de ani, acuma e proprietara banca) la fel de repede cum zbori si din cea "chirie". Ma rog, si eu asa vrea sa le las ceva copiilor, da n-am inventat eu capitalismul salbatic si economia de piata si nici criza finanaciara, asa ca asta e, sanatosi sa fim...

B.

Mickyyy spune:

blackgirl0, intotdeauna e loc de pareri contra, mai ales cand sunt si argumentate .

Din punctul meu de vedere e exact invers, suntem inconstienti ca am tinut atat timp cu dintii de casa, si-am adunat datorii peste datorii.
Intre noi adultii lucrurile sunt ok, au fost ceva probleme acum 5 ani, cand am ramas eu gravida cu cea mica, si el nu era de acord, dar am trecut de mult peste astea. Ca au fost 3 ani in care el mai mult n-a lucrat si a fost o perioada stresanta, asta-i altceva, insa de aici pana la divort, e cale lunga, si nu, nu s-a pus atunci vreodata problema divortului.

Zici de bucurii pentru fete: pai sa-ncepem cu hainele, 80% din ele sunt "primite" de la verisori, fini, prieteni (ca sa nu mai zic ca sunt "reciclate" de la una la alta). Nu ca as avea o problema la modul general cu asta, dar m-as bucura sa le pot oferi macar o parte din haine noi. (de noi adultii nu mai zic, ca nu ne-am cumparat haine din 1900 toamna)
Au tabere, excursii, concursuri la scoala. Ieri de exemplu au venit amandoua cu listutele pentru concursurile din semestrul asta, sub 20 de lei nu e niciunul. N-o sa le pot trimite nici macar la un sfert din ele!
As vrea sa le pot da la un sport, la inot sau la un alt gen de activitate optionala dupa scoala. Nu imi permit
As vrea ca macar o data pe an sa pot sa le ofer un concediu normal, la mare sau munte.
As vrea ca in week-end sa pot merge cu ele la teatru, la film, la patinaj, la muzee, la zoo, la un restaurant, al un loc de joaca, iesiri care nu mi le permit
As vrea sa le pot oferi fiecareia un coltisor al ei, sa nu mai stea 3 copii ingramaditi intr-o camera de 10mp sau cat o avea, sa avem vesnicele certuri legate de "coabitare", ca una face curat si alta una, ca una vrea sa doarma si alta sa citeasca, etc.

Si in afara faptului ca sunt vesnic stresata si nervoasa acum din cauza finantelor, mai e si celalat aspect al problemei. STIU ca le pot oferi toate lucrurile astea, poate si ceva in plus daca n-as tine cu dintii de casa. Tie ti se par enorm 500 eur pentru chirie, pai acum platesc dublu la rate si tot nu pot sa le scot la liman.
Cand am luat casa a costat 52,000 EUR, in 25 de ani eu o sa dau la banca inca pe-atat. Aia nu sunt bani aruncati pe fereastra? Zici ca nu, ca ramai cu o casa, care de fapt te-a costat dublu. Care-i diferenta ca arunci banii pe fereastra la o chirie sau dobanzi la o banca? Ca ramai cu o casa peste 25 de ani?

blackgirl0 spune:

Bedrosmart, de ce? Pai cand peste 5-10-20 de ani ajung sa nu-mi mai permit rata, vand si ma mut in altceva al meu, mai mic si mai ieftin. Cum sa fac acest lucru fiind in chirie? Ma mut ca tiganu' cu satra?

Si daca nu platesti rata la banca, nu, nu zbori la fel de repede ca in chirie! Conceptie gresita. Dureaza o gramada de timp pana sa te dea banca afara din casa(uneori si ani), pe cand spui Bogdaproste daca te lasa proprietarul o saptamana pt mutat. Stiu ce vb, am avut la dispozitie 3 zile (prima oara) si o saptamana (a doua oara), in conditiile in care aveam mobila/electrocasnice si copil mic.

Zala spune:

Mickyyy, n-am citit decat pana la pagina 6 - mentionez asta pentru cazul in care n-am luat in seama alte informatii sau s-a mai spus ce zic si eu.

Eu as alege varianta chiriei, dar o varianta 'cu cap', ca sa zic asa. Asta am si ales din 2011, cand mi-am vandut apartamentul si m-am mutat cu chirie intr-un bloc nou. Apartamentul meu era complet achitat, n-aveam nicio datorie, n-am vandut din motive de stramtorare financiara. A fost una dintre cele mai bune decizii, vad acum cand culeg roadele. Am nimerit din 'greseala', cum se zice, un loc in care ma simt mai acasa decat m-am simtit vreodata pana acum (eu am fost mereu proprietara, pana in 2011). Asta mi-a dat o liniste si-o pace la care nu mai visam. Am contract de comodat incheiat cu proprietarii. Probabil o sa fac contract de inchiriere si-o sa suport eu impozitul din vara din motive personale, care nu tin de nesiguranta in relatiile cu proprietarii. Eu am fost primul chirias, cautam un apartament nemobilat si, de preferinta, intr-un bloc nou. Proprietarii nu reuseau sa-l inchirieze fiindca dadeau numai peste oameni care voiau locuinte mobilate, iar ei nu mai aveau bani de mobilat. Eu ma dadeam de ceasul mortii ca nu gaseam nemobilat. A tunat si ne-a adunat :) De ce spun c-a fost o miscare pe care sunt fericita c-am facut-o:

1. Cum am spus la inceput, ma simt extraordinar de bine aici. Sunt fericita sa ma intorc acasa in fiecare zi, chiar si acum, dupa un an jumate, cand se presupune c-ar trebui sa fiu mai putin entuziasmata, c-a trecut elementul de noutate. Am si investit ceva bani in el, nu multi, si am facut-o cu dragul si interesul pe care l-as fi avut daca ar fi fost casa mea. Daca e sa ma mut maine, sa zicem, nu mi-ar parea rau deloc de bani, m-as bucura c-am facut un cadou casutei asteia, care mi-a dat atata echilibru.
2. Starea de armonie pe care-am capatat-o aici mi-a dat forta sa incep o viata noua si profesional si emotional vorbind. Daca ma sperie ceva de cand a inceput anul asta, e ca toate merg atat de bine ca mi se pare ireal. Iar una dintre explicatii e faptul ca am o stare de confort maxim acasa.
3. Cu banii ramasi vreau sa-mi fac/iau o casa pe pamant anul asta. Inca nu m-am hotarat ce varianta ar fi mai buna si nici unde anume. E o chestie pe care inc-o dezbat cu mine insami. Dar, chiar daca imi fac casa pe pamant, ma gandesc sa pastrez apartamentul ca birou, asa de mult imi place aici.

Ti-am scris experienta mea. Evident ca nu-i o regula care sa fie valabila pentru toata lumea. Ce-as face eu ar fi sa gasesc un apartament pe nevoile mele, as incheia contract cu proprietarul/dezvoltatorul la notariat (inregistrarea contractului la Adm Fin) e obligatia proprietarului, nu a ta), iar cu banii eventual ramasi dupa vanzare si achitarea datoriilor si cu ce-as mai strange pe parcurs, as cumpara fie o bucata de pamant, fie un apartament foarte ieftin in afara Bucurestiului - se poate, cunosc foarte bine piata si preturile au scazut dramatic in unele zone, poti chiar cumpara in rate absolut rezonabile de la proprietar (miscarea asta as face-o pentru a sti ca am ceva unde ma pot duce cu trei copii daca se-ntampla ceva).

Iti doresc sa iei cea mai potrivita hotarare pentru tine.

ina.click spune:

eu stau cu chirie. n-as sta, daca as putea face credit imobiliar, dar nu ma incadrez inca (alte datorii)
Dezavantaje:
- tambalau la inscris copil la gradinite, scoli, crese. La cresa au acceptat contractul de inchiriere + act de la munca (noroc ca lucrez in acelasi cartier in care stau). La scoli cica se cer si actele pe casa, pentru a demonstra ca nu e o mutatie facuta "pe naspa" pt a baga copilul la o anumita scoala. Nu stiu ce proprietar iti lasa actele pe mana.
- nu pot modifica aproape nimic
As vrea parchet, nu gresie. As vrea alta mobila, dar unde sa pun proprietarul sa o duca pe asta? Nu sunt absurda. Patul e naspa, canapeaua si mai si. E kitchos tavanul fals. noroc cu astia cu reabilitarea ca au venit de au pus termopane.
- nesiguranta
mi-a ajuns inima in gat cand am auzit de nepotul proprietarei ca a revenit din Japonia. s-a decis sa stea cu mama sa, dar putea sa decida ca doreste sa stea aici.
am contract semnat pe 3 ani, uite ca imi expira astia 3 ani la anul. As prefera sa raman aici dar nu e dupa mine. In plus, proprietara are 83 de ani. Ii urez multi inainte dar...you know? Eu stiu cat de multi inainte o mai avea?
- la orice rahat, asociatie, contracte, etc, ma impiedic de statutul de chirias.
- banii se duc in buzunarul proprietarei. Nu am ce lasa lui Alex, nu am ce vinde sau subinchiria daca plec din tara.

Avantaje:
Eu vad un singur avantaj, anume ca pot sa ma mut oriunde. Atata timp cat am banii aia de 1 luna avans, 1 garantie. Daca nu mi-ar mai conveni zona, vecinii, etc, pa.
Insa incepe sa devina un avantaj cam palid comparativ cu suita de dezavantaje.
Stau in chirie de la 18 ani. E naspa. Nu vinde, Mickyyy. O fi fain in chirie in Australia, Germania, Suedia. In Romania e de rahat. Stai sa vezi cand incerci sa faci un act, sa obtii o adeverinta, sa platesti un impozit, sa inscrii la o scoala. Legile sunt foarte iobagessc compuse, de pe vremea lui Ceasca, pe cand unde te nasteai apai acolo crapai. Contractele se semneaza greu si se ignora. Proprietarii sunt destul de multi dezinteresati.
Eu as zice nu chiriei, dupa 12 ani de chirie.

De cate ori deschid fereastra...