idei, sugestii, trucuri

Kraken spune:

pe fiu nu=l cheama Kevin, cumva?

XIO spune:

Cam atat fu cu psihologia
Unii parinti au o relatie sanatoasa in care umorul are un loc important.

sorana spune:

Viviana esti modelul meu in viata . Cand ma fac mare vreau sa fiu tu . Si sunt pe drumul cel bun. A mea are 9 ani 1/2 si inca mai avem ciocniri, inca n-a ajuns sa ia ciorapi de la tac-su DAR .... spre asta ne indreptam cu pasi repezi. Cand nu isi gaseste pijama () ia o bluza de la taica-su deci ...
Pana acum 1 an aveam fiecare sertarul lui cu ciorapi. Acum eu si fi-mea ii avem "la comun". E mult mai simplu asa, n-are niciun rost sa fie separati.
Dezordinea e la ea acasa, nici noi nu suntem prea ordonati, asta e. Ne straduim cat de cat cu sufrageria si bucataria, in rest fie ce-o fi .

viviana spune:

Ieri am aruncat o privire la ea in sifonier.
Mai bine nu o faceam.

Ce m-a deranjat cel mai tare a fost faptul, ca in ciuda recomandarilor mele, a uitat usile deschise.
Ce nu vezi nu exista.
Acusica abia astept sa plece in excursie sa fac ordine.

Iar la pijamale are o obsesie. Le schimba la 2 zile ca cica s-a plictisit de ele.
Aiurea! Dimineata le lasa pe jos in baie, sau in cada, si seara se mira ca sunt cam umede si mototolite.

Asa ca atenteaza la camasile mele. Le innoada bretelele ca, deh, ii sunt cam mari.
La pijamalele lu' ta-su n-a ajuns inca. Da, nici mult nu mai are.

Acum vreo 3 zile am fost cumparaturi.
Toate bune si frumoase. Stiam ca poarta dresurile mele (se subtiase simtitor gramajoara) de aceea cand am vazut-o ca se tot foieste si tot isi baga mana pe sub fusta (pe la betelie) tragand mi-am zis ca ii cad aia de pe ea.
Apoi miscarea a devenit mai complexa, tragea cu intermitente de fusta si bluza in acelasi timp oftand.

Asa ca-i zisei si io:
"Chiar asa mari iti sunt dresurile mele, ca nu te poti abtine?"
"Ah, dresurile sunt bune, chilotii imi sunt mari"



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pisigri spune:

Mama mea este maniaca in privinta ordinii si curateniei. Ne-a scos peri albi, mie si sora-mii... si tot degeaba. Amindoua suntem cit de dezordonate se poate.

Totusi, nu pot sa nu remarc ca toate metodele de remediere a acestui "prost obicei" sunt...umilitoare pt un adolescent! Adica vorbim despre palma la pampers ca despre un abuz, dar nu mai este nimic exagerat in a scoate usa din titini, a arunca pe lustra chilotii, ghiozdanul la ghena etc. Adica pt ca noi suntem mari si tari, pt ca adolescentul sta la noi in casa ,maninca pe banii nostri si are ghiozdan tot datorita veniturilor noastre, noi putem sa dispunem de el si de obiectele sale personale asa cum e vine pe chelie.
Avem dreptul sa ii murdarim bunurile, sa il umilim in fata prietenilor, sa ii facem sicane. Oare de ce se fac filme americane proaste despre bully-ing in scoli si despre farse de neam prost in tabere, cind se pare ca apoape toti adolescentii din ziua de azi convietuiesc cu parinti pliiini de idei si de simt al umorului, gata sa "se dedea" la glumitze oh, atit de amuzante...?

Deci, chestia cu AP-ul tre sa tina pina..cind? 5 ani? 7 ani? 10 ani? mai am mult de indurat pina sa pot sa imi ridiculizez copilul?



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

viviana spune:

Ehe, Pisigri!
Adevarul este ca uneori ajungi la exasperare. Nu stii ce sa mai faci si ai impresia ca toata stradania s-a dus pe apa sambetei. Si atunci faci greseli.
Nu intelegi de la inceput ca unor lucruri pur si simplu le trebuie timp pentru a fi invatate - mult timp - si ca daca educatia e solida nu ai de ce sa te temi. Ca pana la urma totul se aranjeaza de la sine.

Asta-i tot. Se mai intampla sa dai rateuri.
Insa daca inveti din asta e Ok. Trist e sa nu inveti.

Asa am invatat si asa am devenit eu relaxata si fac, cateodata, haz de necaz.

E o mare diferenta in a arunca un ghiozadan la ghena si alta e in a-l scoate in fata ghenei. Nu ca greseala ar fi mai mica, dar nici nu imi place sa-mi fie cuvintele intelese aiurea si folosite pentru a sustine un anume punct de vedere.

Si apoi n-am inteles treaba cu AP si ridiculizarea celor care au gresit.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anca_nicolae spune:

Buna Viviana!

Am citit intamplator azi aici si nu intentionam sa raspund, totusi, pt ca te-am regasit aici, vreau sa iti zic 2 chestii:

1. sa ne gandim, dupa vacanta, cand ne plimbam la licee [finally, s-a facut frumos afara]

2. pun aici copy-paste din parerea mea despre "dezordine" scrisa la odiseea mea. :)

***

Eu sunt destul de ordonata [probabil nu foarte], de prin clasa 4-5, dar nu sunt deloc adepta caselor muzeu.

Sunt ordonata NU pt ca fac ordine, nu, ci doar pt ca mama-mare de la Gorj avea o vorba: cand termini cu un lucru/obiect, NU PREGETA sa-l pui la locul lui CHIAR atunci, pentru ca, mai tarziu, te va costa cand nu-l vei gasi si vei fi grabita.

Asa ca, doar si doar pentru avantajul meu exclusiv, de mica aplic des [nu chiar mereu] chestia asta, si am constatat cat de mult m-a ajutat ca pun lucurile in aceleasi locuri. Deci nu atat ordinea privita ca frumusete, ci ordinea privita ca o constantza a locurilor.

Am gasit destul de REALA, VERIDICA si in acelasi timp in continua invatare a cresterii nivelului de armonie, pe Viviana. Sincer, eu am inteles tot ce a scris ea acolo, si etapele prin care a trecut/trece, si cand s-a enervat, si cand a acceptat mai relaxat.

Mie mi se pare ffffff ne-real, ne-veridic ca cineva [oricine dintre noi chiar] sa nu fi trecut cel putin 1 data prin situatie urgenta in care sa fi fost grav ca nu s-au gasit niste acte/bilete/sau alte obiecte. Din acest motiv unii parinti sunt exasperati de "dezordinea" din camerele copiilor, nu pt ca nu arata frumos/estetic, nuuuu, ci doar pt ca tot ei, acei copii, se ciocnesc de astfel de situatii naspha.

Si, din pacate, cand un elev/adolescent tre sa plece urgent la scoala/excurise/tabara/autocar/petrecere si nu gaseste ceva important [pt care poate ia 4, sau absenta] nu va recunoaste niciodata ca a fost strict vina lui, ci tot la parinte striga si tipa sa ii gaseacsa obiectul! AICI era de fapt problema din cele 4 pagini...

Cand copiii sunt mici, majoritatea lucrurilor nu sunt asa de urgente, nu-i nici un bai dc se pleaca la plimbare in parc cu 15 minute intarziere, dar la scoala e altceva.

Iar, la 14 ani, un "copil" STIE cat de cat ce ar trebui sa faca, pt intereseul lui, nu al altuia, asa ca daca nu face, inseamna ca ALEGE sa nu faca, nu e ca un ghiocel de 3 ani, care nu realizeaza exact o anume fapta/consecinta.

La mine s-a intamplat ca vero sa nu-si gaseacsa cheile, astfel incat nu putea pleca la scoala, pana la urma i-am zis la telefon sa plece asa, sa lase usa neincuiata... dar credeti ca e ok sa CONTINUE indiferenta, si sa nu faca un minim de efort sa-si puna cheile intr-un acelasi loc? Nu mai vorbesc de mancare lasata pe afara, cand vin eu seara credeti ca e ok sa vad vreo sunca deja palidata spre mov, lasata pe masa, doar pt ca v+t au refuzat sa bage la loc in frigider? Nu mai amintesc de x care nu-si gasea de curand, cheile de la masina... acum e mic copilul, si in mod cert nu a amestecat cheile cu buna stiinta, dar cand va avea 14 ani, credeti ca e ok sa incurce toata familia sa plece undeva [poate urgent] doar asa, ca ii "place" [ipotetic vorbesc] sa fie dezordonat si vrea sa nu fie agasat de parinti?

Eu cred ca un parinte trebuie sa isi faca un fel de prioritati [am mai scris eu] astfel incat, pt ceea ce nu este mandatory, sa nu se MAI enerveze, iar pt ceea ce este mandatory, acolo... trebuie totusi facut ceva. Nu vom fi mereu in spatele copiilor nostri [cand vor fi adolecenti] si deci, ii ajutam mai mult aratandu-le cum sa se ajute singuri... Nu cu bataia sau umilinta, dar nici cu atitudinea de "lasa mama, poti sa arunci orice oriunde, ca si eu am fost dezordonat".

Eu am tot incercat cu v+t sa le inspir acest "egoism util", adica sa realizeze ca pentru usurarea vietii lor e util si FF SIMPLU de pus la locul lui un obiect [obiectele importante], imediat cum ai terminat cu el. Tudor mai aplica, vero mai putin, dar ceva ceva tot se vede din ce le-am explicat eu. Daca insa nu le-as fi zis niciodata ca "dezordinea" le va pune piedici in momente urgente, atunci sigur nu ar fi facut nici cat fac in prezent.

Eu ma dau exemplu pe mine, le zic, ee, asta las-o acolo, nu-i bai, dar astalalta acum, dar acum o pun la loc ca uite ce bine mi-a folosit ca am gasit-o imediat in momentul x...

Normal, fiecare parinte va accepta cat va dori el. Dar si daca un parinte se destainuie ca al sau copil are probleme din cutare motiv, nu e ok sa punem la zid pe parinte, ca vai, nu e suficient de AP, si nu intelege nevoile copilului... Strict la exemplul cu dezordinea = negasirea propriilor obiecte, nu cred ca este o "nevoie a copilului", ci este doar o lene. Si eu, anca, sunt de ff multe ori lenoasa, dar imi suport SINGURA consecintele, daca de rev nu am avut chef sa fac curatenia clasica de rev, ok, nu am facut-o, dar nici nu am tipat la altii ca de ce nu e luna in casa. De aceea parintii incearca sa explice copiilor: ai in camera ta cum vrei, e ok, DAR te descurci singur! Acum, cat se prinde de fiecare, tzine de gena... De cate ori, aproape zilnic, nu aud eu dimineata, unde e ghiozdanul, unde e referatul, unde e geaca, unde este .... fiinta mea? Si eu.. cu ochii pe ceas, raspund unde este. Cand inchid usa in urma copiilor, rasuflu usurata, ca dupa vreo ora de fitness, si zic lui bb3: hai ca SI azi au reusit sa plece la scoala!






Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

viviana spune:

Anca_nicolae, 3 si 2

Cam asa e.

Chiar dimineata m-am gandit la tine. Am fost cu fii-mea si am vazut liceul Neculce pe dinafara. S-a jenat sa intre.
Asa ca poate daca suntem impreuna o sa prinda aripi.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

sorana spune:

Pisigri sper sa nu te superi pe mine dar tu inca nu auzi chestii de gen "sunt prietenii mei, ce eu iti zic tie ceva de prietenii tai?" si "e camera mea, ti-am mutat eu lucrurile in camera ta?" inclusiv "sa nu mai intri in camera, sa nu-mi mai cauti prin lucruri!" uneori iti vine sa te razbuni cand ti se ofera ocazia.
Cu alte cuvinte nu-i umblu in camera, bat la usa de cate ori intru (nu numai cand e cu prietenele ci si cand e singura - are jurnal si doamne-fereste sa stiu unde si-l tine) dar in acelasi timp este obligatia mea sa stiu unde este (sau daca mai este) hartia glasata care ii trebuie maine la scoala - si e deja 10 seara cand a constatat ca-i lipseste
De cele mai multe ori ma simt eu persecutata si "pusa la colt" pentru chestii pe care mi le reproseaza si zau ca nu le consider a fi vina mea.
De exemplu acum e in vacanta de o saptamana cu taica-su, nu are internet acolo, si mi-a lasat o lista de ce trebuie sa fac pe contul ei de facebook (sa intru in niste jocuri) - imi ia zilnic cam o ora chestia asta (deja mi-a zis la tel ca nu intelege de ce-mi ia atata, in maxim 20 de min trebuia sa fac tot ) si sunt deja stresata ca vine acasa si cine stie ce prostie am facut si ma va certa - suficient de ap?
Eu nu sunt ca gen de om buna de profesor / educator. Totdeauna am incercat sa am cu fi-mea o relatie de prietenie, de comunicare. Probabil am gresit de multe ori considerand-o mai matura decat este.
Ma gandesc ca mai am putini ani pana o sa fie matura cu adevarat si sper ca atunci o sa ma inteleaga si pe mine, poate o sa mai lase si ea de la ea, ca deocamdata am sentimentul ca doar eu las ....

sorana spune:

Cum va descurcati cu PMS?
Nu al vostru, ci al fetitelor.
Si cum se manifesta?
Pentru mine e o chestie foarte noua, pana cum vreo 3 luni nu am avut "nervozitati" aiurea din partea fiica-mii, acum nu stiu cum sa ma port .....