Comunismul - o idee buna?!

ellej spune:

Ce convenabil... zi-ne te rog si care au fost 'partile bune' ale nazismului. Ca precis exista oameni de rand care au trait bine si atunci, care poate n-aveau nevoie sa exprime cine stie ce si drept urmare nu se simteau oprimati.

capcaunul spune:

Nazismul promoveaza inrobirea si chiar eliminarea unor oameni.
Comunismul nu propavaduieste nicaieri inrobirea sau eliminarea unor oameni.

ellej spune:

Nu, lichidarea dusmanului de clasa era doar vorba-n vant. Uite, aici (http://www.scanteiaasociatie.ro/) vei gasi cu siguranta argumente ideologice de nadejde.

ladyJ spune:

Cred ca Capcaunul se refea la faptul ca nazistii exterminau un om din cauza ca..pur si simplu s-a nascut intr-un anume fel.Fara drept de apel.

Comunistii exterminau dusmanii de clasa, adica cei care aveau teoretic o alegere, aceea de a accepta clasa. Pe cand in primul exemplu, oamenii aia n-aveau nicio alegere.

Daca am inteles gresit, scuze.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

mimitete spune:

Comunismul este o utopie, nu e o problema numai cu punerea in practica. Oamenii nu se vor egali, se vor diferiti, nu vrem sa fim toti imbracati la fel, in aceleasi case, etc. Nu ne nastem egali (nu ca drepturi), venim pe lume cu un bagaj genetic diferit la care se adauga mediul in care esti crescut care te ajuta enorm sau iti este potrivnic, puterea de a invata, puterea de munca, ambitia si nu in ultimul rind sansa.

Care sint motivele pt care unii considera ca le era mai bine inainte (excludem securistii sau altii care aveau clar avantaje) ? Ca daca nu le ajung banii azi probabil ca stau in frig si neajunsuri materiale ca si atunci numai ca acum altii au, inainte eram mai toti in aceeasi oala. Cineva sustinea ca aceste neajunsuri materiale nu erau suferinta ci disconfort, nu filozofez pe ce inseamna suferinta ca nu mai terminam dar pe aceeasi teorie si azi tot disconfort e numai ca nu mai e pt toti.
Lumea avea servici nu pt ca era de lucru ci pt ca economia nu avea nimic de a face cu cererea si oferta, se taia frunza la greu prin birouri si nu numai. Dafeusele (coronita pt cine stie cine sint ele) isi faceau unghiile la centrul de calcul unde imi faceam eu practica in facultate. Putilni lucrau cu adevarat in cercetare dar in functie de incadrare erau toti platiti la fel, nu trebuia sa dovedesti ca esti bun ca tot nu-ti folosea la nimic. Acesti oameni s-au gasit parasutati pe piata muncii libere socati ca lumea nu e impresionata de titlurile lor.
Este foarte greu sa te recalifici, extrem de greu si cere o introspectie profunda. Nu reuseste la toata lumea.

Eu tot sint socata de rezultatele sondajului, nu de cei care regreta vremea impuscatului ca pot sa inteleg ca atunci cind omul da de greu isi aduce aminte cu nostalgie de o vreme cind ii era "asigurat" un trai sarac dar sigur, pe mine ma socheaza cei care considera ca nu au avut de suferit pe vremea comunismului. Am senzatia ca am trait in lumi paralele sau am eu o imagine deformata a ceea ce a fost.

vikinga spune:

Asta stii cum e? Ca atunci cind ies unii de prin puscarie, dau brusc de lumninite, vinzoleala si zapaceala libertatii de afara. Viata reala e la picioare, dar isi zic la un rachiu, ca mai bine le era la racoare, aveau mesele zilnice , la orar fix, cam frig poate dar aveau camarazi adevarati, o mai luau si pe sub coaste dar numai cine era pampalau, da' daca te stiai cu cine trebuia chiar era o viata de vis! Ce atita libertate. Toti la fel, paturile de fier la fel, hainele vargate la aceeasi dunga, gardienii aveau grija lor, erau in siguranta, cineva avea grija lor.Cel putin prin vest multi romani intrau de drag in puscariile de pe aici, am vazut la tv. Dar dupa 95, cam asa, n-a mai tinut figura cu puscariile de lux ca s-au pus astia pe repatrieri.Dar cam la fel ziceau, n-aveau libertate insa un trai sigur, careu pt miscarea zilnica, sali de forta, invatau o limba straina, functie de tara gazda, aveau programe multe la tv, camarazi, povesti, prietenii adevarate. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

Grace spune:

Tot incerc sa te inteleg, daca nu esti nostalgic dupa regimul comunist, atunci cel putin simpatizezi cu ideologia comunismului. Sincer nu inteleg, ori te lasi purtat de idei socialiste incurajat de o utopie proprie personala si inchizi ochii la aspectele negative ale acesteia ori refuzi sa vezi si negi pur si simplu tot ceea ce aduce comunismul cu sine. Este incredibil sa crezi in mileniul 21 ca oamenii pot trai decent in comunism. Si pina la urma nici de decenta nu este vorba, este vorba despre libertatea omului de a decide cum vrea sa traiasca: decent sau indecent. Cine alege indecenta intr-un procent mare de decenti, se va pacali, va fi marginalizat, iar atunci va interveni libertatea omului de a alege: de a exista printre decenti sau sa traiasca marginalizat. Decizia va fi personala si omul va trai cel putin multumit ca a ales el insusi cum sa traiasca. Ceea ce in comunism ar fi imposibil, nivelarea nevoilor si spiritului ar fi obligatorie la cerintele celorlalti, ceea ce inseamna degradarea propriei individualitati si anularea valorilor personale. Nu poti tesi niciodata o multime de suflete si vei avea intotdeauna mai mult succes in planurile tale, daca lasi fiecaruia libertatea de a exista, neconstrinsi in vreun fel.

capcaunul spune:

Incercare sortita esecului. Eu nu mi-am prezentat, cu atat mai mult sustinut, nicaieri optiunea personala. Tot ceea ce am scris a fost pentru a arata ca exista si nuante atunci cand unii sau altii au venit cu schite alb-negru.

capcaunul spune:

Exact. Acesta este motivul pentru care nazismul este un atentat la drepturile fundamentale ale omului si este blamat ca un rau absolut, in timp ce comunismul nu poate fi pus in aceasta categorie.

In treacat fie spus, orice doctrina militara, din orice tara, recurge la lichidarea inamicului atunci cand nu are mijloace de a-l supune.

ellej spune:

Ma conving de asta pe zi ce trece. Dupa nenumarate discutii cu colegii mei (varste apropiate, provenind cam din acelasi mediu) imi dau seama ca toti am trait aceleasi vremuri, dar nu toti le-am perceput la fel. Eu stiam de ce bunica asculta radio Europa Libera cu urechea lipita de difuzor, pe cand altii nici nu auzisera de postul asta. Nu ne raportam la acelesi repere.
Dar trebuie sa continuam sa ne amintim si sa vorbim - cum bine spunea cineva inainte, poate toate vorbele astea vor servi cuiva, candva.