experiente mistice
Raspunsuri - Pagina 12
armonie82 spune:
Rugaciunea este de mai multe feluri si intenstati: rugaciune rostita, mentala si meditatia care duce in final la contopirea cu fiinta Divina , cu Dumnezeu.Rugaciunea cea mai profunda este facuta cand ne ridicam deasupra planului mental si fizic , cand nu mai cerem nimic pentru noi insine ci ne abandonam total vointei lui Dumnezeu.
BellaDonna spune:
3x3,
am urmarit-o pe youtube pe Caroline Myss, nu a zis nimic nou de ce ne invata si credinta ortodoxa, numai ca ea comunica intro maniera mai diferita mai personal, din punct de vedere mistic inclin spre ortodoxie. si nu am inteles cum anume se roagasau practica rugaciunea??!!
despre chakre am intrat aici http://www.energie-vitala.com/chakre.html
e greu de inteles pt mine mai greu decat chineza
cum iti dai seama simti o anumita vibratie ??cum sti unde ai un blocaj...
3x3 spune:
nikole, visul descris de tine a fost in esenta purtator benefic de mesaj! in final, mesajul a fost insa si o "mustrare" spirituala!
fiecare nivel energetic are o amprenta "individuala" de constiinta. cand se face o legatura intre toate nivelele prin vointa, atunci apare decizia in vis! adica iti poti controla actiunile in vis. decizia de a pastra constiinta in favoarea spiritului si sufletului, este, bineinteles, o dezicie de gust si evolutie spirituala pentru fiecare.
revenind la visul soacrei tale, moartea in cer este nastere pe pamant. imaginea de spital si persoane in halat alb, sugereaza ca a primit ajutor energetic pe toate nivelele, dincolo de vointa ei. incarcarea energetica i-a activat si constiinta in vis. decizia de a "suna" a necesitat un consum energetic care de fapt era "investitia" de gratie divina pentru sufletul respectiv, ce urma sa fie folosita in mod co-creator de purtator. de aceea nu "era voie" sa sune din planul subtil in planul ego-ului! pentru a nu face risipa de energie vitala. ea, de fapt, in vis si-a alimentat grijile cu pretioasa energie vitala. nu este de mirare, ca s-a trezit cu sentiment de frica, proaspat hranit cu energie vitala prin propie decizie! uite un exemplu foarte clar de risipire de gratie divina pe...maruntisurile fara sfarsit ale ego-ului! in loc ca dupa vis, sa multumeasca sufletului pentru ajutor, suport adus in planul ei energetic (lucratorii de lumina, persoanele in halat alb).
in vis, i s-a dat, de exemplu 10 bile de energie vitala, si 6 bile deja le-a epuizat pe decizii luate pripit inca din forma lor subtila! in loc sa simta vitalitatea dupa inteventia din vis, a simtit frica! ce isi face omul cu mana lui...
cele 6 numere sugereaza activarea constiintei pe fiecare centru energetic, de la nivelul spiritual, 6, pana la nivelul 1, iar efectul acelei interventii a iesit in circuitul cauza efect, pentru ca in ultima instanta corpul fizic sa beneficieze de suportul dat! chakra 8 este foarte importanta, in "monitorizarea" evolutiei spirituale a omului. simbolul sarpelui care isi musca propia coada!
inceputul actului de creatie(capul sarpelui), sfarsitul actului de creatie(coada sarpelui), si feed-back-ul actului de creatie(actul de muscare a cozii, ce genereaza un alt inceput , atat in planul transcedental cat si in planul personal)! de aceea se spune ca orice act intra in rezonanta cu universul! iar legea atractiei, de care se vorbeste in "the secret" nu este decat aceasta! vorba romaneasca mai spune, "cine se aseamana, se aduna"! care , in final, este un alt fel de a spune acelasi lucru!
nikole spune:
Multumesc frumos pentru raspuns...l-am tradus in portugheza si l-am trimis.
Nikole, mami lui Albastrel(4.08.2007) si fericita 
18+cu...Albastrica
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
3x3 spune:
rugaciunea, din experienta mea, este un act deplin de comunicare cu Dumnezeu! este renuntarea la ego, ingenunchierea si dialogul interior cu divinitatea.
iata cum am invatat sa practic rugaciunea. prima data, spuneam ragaciunile pe care le-am invatat de la bunici. si le spuneam cand aveam nevoie, sau cand imi aduceam aminte. apoi, am realizat ca asta este o abordare egoista a dialogului cu divinitatea. si a venit aceasta atitudine din imaginea preluata prin educatie ortodoxa, ca Dumnezeu este acolo, sa ne sustina de cate ori avem nevoie. in timpul acela, divinul era o realitate mistica in afara mea!
apoi, viata, m-a pus in situatii destul de dificile. pentru a nu lasa emotionalul sa declanseze o furtuna mentala, am inceput sa spun rugaciunea care mi-a venit in inima si minte in mod repetat.exact ca o mantra! cand am citit acel blestem, de exemplu, am facut rugaciunea inimii mai bine de 2 ore, in mod repetat, de cate ori mentalul era tentat sa raspunda si declanseze reactii emotionale negative. am realizat, deci, in rugaciunile repetate pe o periada de timp mai indelungata, ca ajungeam nu numai sa calmezmentalul, dar obtineam si o pace interioara ce era atat de evidenta si reala. mai mult, imi dadeam seama ca nu mai existau resurse interioare care sa sustina un act de raspuns pe masura mesajului primit. asadar, a fost benefic.
dupa ce am practicat rugaciunea repetata, ca si o mantra, am realizat ca dialogul meu interior nu mai urmarea o formulare specifica, si mi-am dat seama ca inima imi vorbea cu sufletul.si simteam ca sufletul este parte din divin. a fost perioada in care am facut intuitiv reprezentarea si conexiunea divinitatii cu sufletul. deci, un pas in coborarea divinitatii in universul interior al fiintei mele.
si odata incepand formularea libera a rugaciunii, am realizat ca s-a deteriorat si imaginea preconceputa de Dumnezeu care este acolo(in exterior) sa aibe grija de tot. adica, rugaciunile mele au inceput sa fie mai putin egoiste. sa coboare in inima si sa multumeasca. pentru tot ce viata imi oferea.
asa, in timp, CREATORUL, a patruns in inima fiintei mele. si am trait realitatea divinitatii in TRUP! cu un preaplin de Dumnezeu in inima, am stiut pentru prima data cum sa ma rog pentru altcineva! iar cand faceam rugaciunea pentru mine, cuvintele imi dispareau. si am practicat ragaciunea prin TACERE! stiam insa, ca Dumnezeu imi citea in suflet, in inima, in rana, in dorinta, in tot!
din tacere, ulterior, am trecut in rugaciunea prin contemplatie! treceam usor dintro stare de ascultare interioara, intr-o stare de adoratie a creatorului si creatiei LUI. in uniunea cea mai intima a fiintei cu divinitatea, am trait cele mai impresionante experiente mistice. experiente de viata simple, care erau incarcate de inteles mistic. vedeam viata si din perspectiva sufletului! am lasat sufletul sa fie alaturi de ego! si cand sufletul a inceut sa vorbeasca in dialogul interior ego-ului am realizat importanta vitala, covarsitoare a cuvantului in creatie! si am avut o mare revelatie: MESAJUL ADANC AL RUGACIUNII TATAL NOSTRU!
Am fost, pentru ani de zile, intr-o reforma totala a mentalului. incercam din rasputeri sa refac valorile interioare care ma defineau la nivelul ego-ului. am realizat ca faceam multe, fantastic de multe greseli! si gestul de rugaciune era o strigare disperata de ajutor in munca aceea interioara.
ca o incununare a efortului meu interior, de a fi in armonia tuturor planurilor (fizic, personal, spiritual si transcedental), rugaciunea era din ce in ce mai mult o unire mistica! si uite asa, eu, muncind in planul fizic, si dufletul, turnand gratie divina in inima si gand, pentru a recladi pas cu pas templul! asa am regasit metafora recladirii de catre Isus a templului distrus in metafora recladirii interioare! si este o munca de zi cu zi, de ani de zile!
in imaginea noua a perceptiei planului personal, rugaciunea a luat forme mult schimbate! realitatea divina, fiind o prezenta permanenta in fiinta, rugaciunea a inceput sa se extinda ca si dialog simplu intre mine si Dumnezeu. daca in acel dialog, se facea proiectia mentala a unei realitati ce era in necesara ca evolutie, acea realitate, fara sa o cer in rugaciune, se materializa! cand ceream ceva in rugaciune, primeam raspunsul in vis! daca nu imediat, in urmatoarele zile!
cu cat rugaciunea o faceam un dialog interior zilnic cu Dumnezeu, cu atat cuvintele erau mai serioase, iar provocarile celor ce trebuiau indreptate in mine erau mai serioase!
tot travaliul acesta al practicii rugaciunii a luat ani de zile, zeci de ani de zile! insa am ajuns la o realitate mistica de mare profunzime, ca Dumnezeu exista in fiinta permanent, CA TRUPUL NOSTRU ESTE SACRU! CUVANTUL ESTE CREATOR! PAMANTUL PE CARE IL CALCAM IN FIECARE CLIPA ESTE SACRU!
si iar, imi vine in minte, o vorba din popor, "omul sfinteste locul"! cat adevar poate sa cuprinda!
rugaciunea daca este rostita (mental sau /si vocalizata) este clara. libera! cer simplu gratia divina!
dupa rugaciune, vine tacerea si ascultarea!
cand am inceput rugaciunea, ca dorinta de a sti, ce se intampla, cum, am studiat astrologie, tarot, chiromantie, pendulul, ansa, etc,si alte practici divinatorii. toate erau o incercare de dialog cu ceea ce era al meu, dar nu aveam acces prin mental! abordarea sufletului si informatiei din chakra8, de exemplu (unde ai karma, planul cauza efect,si deci timpul in trecut, prezent si viitor) se face individual prin rugaciune! nu am stiut asta pana nu am patruns in adancul fiintei mele rugaciunea si realitatea ei mistica! apoi, prin deschiderea in rugaciune, am atins din ce in ce mai rar cartile de tarot, astrologia, sau alte practici, pentru simplu motiv ca prin mesajel simbolice aveam raspunsul aproape instantaneu! in acelasi timp cu practica rugaciunii am format si limbajul interior, al sufletului! ca sa comnunic cu sufletul aveam nevoie de limbajul pe care acesta il vorbeste. de la el catre mine prin simbol intuitie, vis, de la mine catre el, prin rugaciune!
nikole spune:
3x3, foarte frumos acest ultim mesaj al tau.
Complex prin simplitatea-i, si chiar educativ as spune eu.
Legat de blestem, port inca(si n-ar trebui) in suflet o amintire care m-a marcat.
Eram ,intr-o duminica, impreuna cu bunicul meu la biserica, asistam la slujba de dimineata, cand , la un moment dat, in timpul slujbei, o doamna de langa mine, a tipat efectiv in gura mare...un blestem, adresat fiilor ei, din cate am dedus eu.
Nu stiu de ce, dar m-a marcat...cuvintele au fost extrem de dure, eram chiar langa ea, am privit-o...niciodata nu am vazut atata ura in ochii unui om...s-a facut liniste in biserica, efectiv preotii s-au oprit, toata lumea si-a intors privirea catre ea...dupa cateva secunde , slujba a reanceput, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Atunci am auzit ptr prima oara un blestem...avea sa-mi dea ceva mai tarziu, bunicul meu, explicatia cuvintelor rostite de femeie.
Recent insa...am avut neplacerea sa aud , sa-mi fie adresat un blestem...de catre cineva din familia sotului chiar.
Nu am habar, daca am facut legatura cu ce s-a intamplat cu ani in urma(unora li se poate parea lucru usor, insa ptr mine la acea varsta, in acel moment, a fost extrem de socant, trist, sa aud asa ceva, mai ales in biserica, loc sacru ptr mine...)
Ei si aici e aici...de regula , din principiu , educatie...nu las polite neplatite, conversatii neterminate...asadar mi-am deschis sufletul in fata persoanei care m-a blestemat, si i-am spus ...din pacate intr-un mod violent(diplomatia nu ma caracterizeaza in momente de maxim stress)absolut tot ce cred despre ea, in fata familiei dansei.
Si...uite ca acum, eu una nu pot trece peste blestem.Si..mai mult, viata si siguranta ei este in pericol daca nu o ajut,...tot eu, aia blestemata...ptr a 7 miliarda oara...o situatie extrem de dificila, pe care si-a creeat-o cu propriile maini si propria=i minte, insa...
Rugaciunea...traiesc in ea, insa poate nu stiu eu cum sa ma rog.
Ptr ca stii ce se intampla...cu cat ma rog, ptr iertare in primul rand, cu atat "imi dau mai multa dreptate"...si rugaciunea, nu ma ajuta deloc.
Staruiesc, staruiesc, sunt constienta ca oricat de mult mi-ar fi gresit, nu am dreptul sa ridic piatra, ma rog si...ma inraiesc mai mult
.
Ptr cateva minute doar cred ca am simtit pacea de care vb tu in urma rostirii rugaciunii inimii, non stop pret de minute bune, poate chiar ore...
si apoi...mental incep din nou cearta...din nou argumente, etc...
unde gresesc?
sau poate timpul le rezolva pe toate?
Ce m-a calmat cu adevarat a fost o atenta analiza a propriilor sentimente, m-am interogat mai rau ca la ...psiholog..de ce am reactionat asa?de ce m-a atins intr-atat?de ce? de ce?
Si am descoperit...nu e placut sa recunosc, insa am realizat de ce mi-am scos coltii atat de violent,desi indreptatita am fost...este poate egoism, faptul ca pun intimitatea, siguranta, comfortul ptr care am muncit foarte mult, ptr care m-am sacrificat in ultimii ani, pe primul plan, si nu vreau sa renunt si pace la ce am obtinut...nu e mult, dar e meritul meu...si nu vreau sa rup din el ptr o persoana(fie ea mama, tata, sora frate)a carui maxima placere in viata este SOMNUL si comfortul oferit de altii, din mila, obligatie morala, datorie, etc
Poate ptr faptul ca nu ii gasesc , logic vorbind, motive atenuante, nu reusesc sa-mi las sufletul sa ierte...si totusi dincolo de astea, ma intreb...daca mor maine cu atata ura si "dreptate"in suflet...unde ajung...brrrr
Recunosc insa ca mi-as dori sa cunosc pacea aceea profunda despre care vorbesti ca ai obtinut-o...prin[ruga ]!
Teoretic, am inteles perfect, cap-coada
,"mesajul"tau...mi-as dori sa traiesc si practic...poate dureaza, poate intr-adevar e un razboi zilnic contra eu-lui, poate linistea si pacea in suflet nu se obtin peste noapte..., ma bucur sa te citesc
Nikole, mami lui Albastrel(4.08.2007) si fericita 18+cu...Albastrica
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
armonie82 spune:
3x3, si eu ma bucur sa te citesc
As fi vrut sa dicut cu tine ceva mai personal, dar nu te pot contacta pe PM...
Oricum e o placere sa cunosc o persoana ca tine!
Draga nikole, eu personal cred ca mai usor imi e sa iert ce a facut o alta persoana, decat pe mine insumi,insa pentru a obtine liniste sufleteasca trebuie sa invatam sa ne iertam si pe noi si pe cei care consideram ca ne-au gresit, si mai mult decat atat, sa uitam ca ne-au gresit. Desigur, nu este usor, deoarece capcana mintii nu e usor de evitat.Doar prin rugaciune si prin contemplarea Divintatii, asa cum spunea 3x3, poti ajunge la acea pace pe care o cautam cu totii. Atunci realizam ca ceea ce credem ca facem noi bine poate in cel mai bun caz sa ne ajute sa ne curatam karma grosiera, insa faptul ca noi credem ca avem merite intr-o directie sau alta nu face decat sa ne creasca orgoliul,indepartandu-ne de adevaratul nostru sine si de pacea pe care o cautam cu totii. Noi trebuie sa fim constienti ca nimic din aceasta lume nu ne apartine, fie lucru material, dar si corpul si mintea noastra, ci ele ne-au fost incredintate temporar de Dumnezeu si mai devreme sau mai tarziu ne vor fi luate. Singurul care ne apartine e sufletul, pe care avem datoria sa-l trezim si sa-l ajutam sa devina colaborator constient al planului Divin.
nikole spune:
Of Doamne....in ast' moment nu-mi vine decat sa pana nu mai am lacrimi....
de maine, cumnata mea, nu mai are unde sta, este in strada, fara nici un ban.... gravida...am sa o sun , eventual poate accepta sa ne intalnim, si voi incerca sa repar lucrurile.
Este vinovata, ani de zile noi am tot ajutat-o, financiar, moral, cu tot ce e posibil omeneste...am ajuns la o limita.
Niciodata nu a muncit, am tot intretinut-o...la 27 de ani...nu e normal...situatia este extrem de grava, desi stiu ca nu am scuza...
Nu ne este nici noua f bine...si am rabufnit...insa stiu ca vorbele mele i-au cauzat durere, si faptul asta din inca primele clipe dupa ce s-a terminat cearta...m-a durut, nu mi-a placut...si drept urmare si eu sufar destul.
Revin maine...multumesc 3x3...ptr raspuns, ptr tot./..am ales sa fac publica aceasta situatie f intima ptr mine, ptr ca am stiut ca raspunsul tau va veni in ajutorul multora...de aceea nu ti-am trimis mail, si am scris aici...
Nikole, mami lui Albastrel(4.08.2007) si fericita 18+cu...Albastrica
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
3x3 spune:
am sters mesajul, pentru ca am simtit ca nu este oportun tonul pe care l-am folosit. imi cer scuze. am sa folosesc un mod mai general si impersonal de a scrie despre acest subiect, care este foarte delicat ca informatie!
apreciez faptul ca Nikole este deschisa, generoasa! este o calitate de admirat!
azi noapte am avut o experienta unica, uimitoare!
m-am culcat devreme. de fapt am adormit langa ingerasul meu. si pe la ora 3 dimineata, m-am trezit, odihnita. insa nu am vrut sa ma trezesc, pentru ca inca mai erau cateva ore foarte bune de dormit. asa am decis sa ma stradui sa adorm. ingerasul meu dormea! si m-am foit, pe stanga, pe dreapta. eram plina de energie! apoi am intrat in dialog cu sufletul meu. am simtit la un moment dat, corpul meu energetic ca incepe sa se miste in corpul fizic. senzatia era de miscare a unui fluid greu. am lasat sa se intample. la un moment dat, am auzit un glas, care a spus foarte clar,"come with me!". vocea era metalica, foarte clara. nu am auzit o astfel de voce la om pana acum. era parca spusa de foarte departe, chiar daca a fost foarte aproape! si am simtit cum ies din corp, insotita.din momentul cand am iesit, pana cand m-am ridicat la nivelul tavanului,m-am gandit imediat, cine are grija de ingerasul meu, daca eu plec. am facut o rugaciune, ca Doamne Doamne, sa o pazeasca; dupa rugaciune, am decis sa stau. si m-am intors in corp.
am ramas in asteptare. nu vroiam ca experienta mea cu ghidul meu spiritual sa fie atat de scurta. si atunci, dialogand in gand, i-am cerut macar sa mi se arate. si in fata ochilor mintii a inceput sa se formeze imaginea unui chip, din ce in ce mai clara, de la zona buzelor, pana s-a definti tot chipul. era de o frumusete care inspira blandete si bunatate fara masura!era chip de femeie! m-am simtit foarte bine privind acel chip. a disparut rapid!
m-am rugat sa mai vina.
ingerasul s-a trezit, si a cerut piept! am adormit la loc, alaturi de ingerasul meu de pe pamant!
de cateva zile, de cand Nikole mi-a raspuns cu acel mesaj, ma rog pentru ghidare! vreau ca mesajul scris sa fie cat mai clar, cat mai semnificativ! si stiu ca ceea ce s-a intamplat azinoapte, a fost rezultatul rugaciunilor mele!
raman datoare cu reeditarea raspunsului pe tema blestemului!
nikole spune:
3x3...raspunsul tau, a fost ca si un dus rece pentru mine.
Nu mi se pare ca ai folosit nici un ton inoportun sau agresiv...sincer, imi pare rau ca l-ai sters, noroc ca am memorie buna, si retin esentialul
Sper sincer sa revii asupra subiectului...cu mana pe inima iti spun, ca...desi chiar si in timpul discutiei aprinse cu persoana in cauza am realizata greutatea vorbelor pe care le arunc, umilinta si durerea pe care i-o provoc...poate daca citeam un raspuns , un mesaj similar cu cel pe care l-ai stres, imi infranam pornirile, imi cenzuram cuvintele...poate gaseam inca un dram de rabdare si toleranta in sufletul meu...desi omeneste vorbind, nu stiu cat, si daca e posibil sa mai tot tolerez...
in fata acestor experiente , ca si ultima pe care ai descris-o, nu-mi ramane decat sa raman muta de uimire...
te "invidiez" sa stii
Am avut onoarea sa lucrez timp de 2 ani cu o persoana absolut deosebita, care printre altele experimenta des iesirile din corp , fara voia sa, nefiind deci induse de nici o practica(yoga, meditatie, etc).
Daca nu as fi fost familiarizata cat de cat cu astfel de..."realitati", mi-ar fi incredibil de greu sa cred, de aceea , pe undeva inteleg reticenta catorva cititori...
sper sa nu devieze discutiile, si sa scrii in continuare...si eu apreciez faptul ca esti deschisa,si..curajoasa, sa poti vorbi despre aceste experiente
Nikole, mami lui Albastrel(4.08.2007) si fericita 18+cu...Albastrica
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec