Diabet zaharat la copii (5)

Adrianaa spune:

Sigur nu esti!

Eu i-am facut corectie cu insulina numai dupa ce am trecut pe NR, adica dupa vreo 4 ani, poate si mai mult de la debut. Nu stiam decat metoda de a lua din HC, iar corectie cu Actrapid e cam dificil de facut, pt. ca are o actiune mai lunga decat NR.

Anina_n spune:

Mirela, toate sunt nume foarte frumoase, pt. bb2 !
Eu intru in concediu pt. 2 sapt., peste 1 sapt. si abia astept. Imi dau seama cat astepti si tu un concediu, mai ales, insarcinata fiind.
Fructoza are indice glicemic foarte mic, 20. Se poate vedea si in www.doctor.info.ro/html/indice_glicemic.html" target="_blank"> tabelul cu indicele glicemic al unor alimente. Nu degeaba e inlocuit zaharul cu fructoza in ciocolatile dietetice si alte produse dietetice dulci. Se doreste o absortie lenta a produselor dietetice, ca doar sunt pentru diabetici.
Daca e un diabet bine echilibrat, fructoza sub 30% nu se ia in calcul, numai ce depaseste aceasta valoare. Asta ni s-a spus la Buzias, la lectiile de dieta.
Adriana, noi am prins o dieteticiana buna, in primul an la Buzias. De atunci, sunt doar dieteticinei cu ceva cursuri de dieta, cred. Nu sunt atat de bine informati, ca si acea prima dieteticina(Mihaela).
Se recomanda piramida alimentara mediteraneana pt. oricine, pana la urma, nu doar pt. diabetici.
Dar la copii e mai greu cu dieta, ca trebuie sa te orientezi si dupa ceea ce ii place, nu doar ceea ce este sanatos, in conditiile in care el trebuie sa-si consume neaparat HC din ceva, pana la urma.
Daca te iei dupa ceea ce pun ei pe masa, acolo, e ok, doar ca e prea multa paine. Insa astea le sunt si lor, fondurile.
Gata, alerg la intalnire cu Cristina, sa faca miscare.
O zi faina in continuare !

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)

Copilasi din 2002
Minunatele Scorpiute

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Fie-ti ingerii aproape, Emma, licurici scump !

Teo_H spune:

Buna seara dragelor!

Azi am avut cam multa treaba la serviciu si nu am putut sa va scriu.
Mirela, cine stie, l-o fi suparat ceva pe Iustin in perioada aia de timp...e totul atat de complicat incat nu cred ca o sa ajungem sa intelegem vreodata cum functioneaza organismul uman.
Tudor a inceput gradinita anul trecut, in octombrie – cand deja avea diabet de 2 luni. L-am inscris la aceeasi gradinita (de stat) unde a fost si Tamara, la aceeasi educatoare (de fapt asta a fost si telul meu intrucat dna educatoare este de mare exceptie, bun pedagog, dedicata profesiei, autoritara atunci cand este cazul ). A inteles situatia si ne-a ajutat cat de mult a putut. Gradinita este cu program prelungit insa il iau la pranz (la ora 13:00, dupa ce se serveste pranzul la gradinita). Dna educatoare a insistat sa-l las sa manance pranzul acolo, cu ceilalti copii, pentru a nu il 'rupe' de colectiv. M-a rugat sa le aduc un cantar astfel incat ele ii cantaresc HC in clasa (pe baza unui tabel pe care l-am facut eu – cu alimentele de baza ce trebuie cantarite: paine, cartofi, orez, paste etc..stiti voi). Am fost reticenta la inceput, intrucat nu aveam controlul nici la gustarea de la 10 si nici la ora 13. La ora 10 gradinita serveste un fruct astfel incat ii pun la pachetel restul de HC pe care trebuie sa-i consume (doamnele au grija ca el sa-si manance gustarea – mai ales ca la 10 actiunea insulinei rapide este maxima deci riscul de hipo este mare).
Cu timpul am vazut ca functioneaza acest aranjament – singurul meu disconfort este faptul ca nu stiu cat are glicemia la 10 si 13 in timpul saptamanii (i-o mai luam pe la 14:30 si in general e ok). Nu imi vine sa las un glucometru la gradinita ca sa i se ia glicemia acolo intrucat mi-e frica sa nu-l 'chinuie' - inca mi se pare ca nimeni nu ii ia glicemia la fel de bine ca mine – rapid, fara ezitari, comentarii in plus, cu f putin sange, cu degetelele prin rotatie, inclusiv la picioruse. Astept sa fie el in stare sa-si ia glicemia singur – probabil in 1-2 ani. Situatia cred ca o sa se complice cand o sa trecem pe mai multe prize de insulina pe zi – atunci probabil ca nu o sa-l mai las sa manance pranzul la gradi. (sper sa fie cat mai indepartat momentul asta)
Dpdv al "bonelor" pot spune ca am noroc. Am un alt aranjament complicat. Tudor este preluat de la gradinita de catre mama (prietena si ajutorul meu de nadejde – nu stiu ce m-as face fara ea) sau de catre matusa mea (care a fost bona Tamarei si a lui Tudor). In ecuatie intra si Tamara, care si ea trebuie luata de la scoala. Deci una dintre ele (mama sau matusa-bona) sta cu ei pana vine unul dintre noi de la serviciu.
In vacanta de vara, dupa cum spuneam mai devreme, ai mei copii sunt detasati la tara (aproape de Bucuresti, aprox 50 km – deci la o adica ajungem imediat acolo) cu parintii mei (care sunt la pensie). E un du-te/vino constant; de duminica seara pana marti seara la Bucuresti, de miercuri pana duminica la pranz la tara). E cam obositor dar macar nu ne plictisim .

Ar trebui sa va hotarati cu numele lui bebe2...mie imi place Teodor dar imi plac si Rares si Victor in egala masura .


Asa cum spunea si Nina mai devreme in ceea ce priveste fructoza (care este un monozaharid, ca si glucoza), poliolii (maltitol, sorbitol, etc) eu ii iau in calcul ca si HC rapizi (nu foarte rapizi dar totusi rapizi , daca pot spune asa – asta nu inseamna ca ii dau ca si corectie in caz de urgenta). Am intrebat-o pe dna doctor Barna, la Buzias, cum sa ii consider de exemplu o napolitana diet care are sa zicem 10,5 HC din care 5,5 fructoza. Mi-a spus ca cei foarte bine echilibrati glicemic pot sa nu considere fructoza (sau alti indulcitori) ca HC insa eu ii consider pt ca am observat ca au efect maricel asupra glicemiei. Am observat ca si siropurile de raceala (gen Panadol, Nurofen) chiar daca sunt cu polioli tot fac sa creasca glicemia....sau gumele Mentos cu umplutura (sugar free dar cu polioli) daca abuzezi de ele .

Glicemiile fff mari le-am scazut cu Actrapid (dar f rare au fost cazurile) – peste insulina premixata nu este indicat sa vii cu corectii de rapida insa nu am gresit pana acum (cred ca putin studiu asociat cu bun simt si o buna cunoastere a copilului dau cele mai bune rezultate). In rest am facut asa:
- daca dormea la ora 16:00 si avea glicemia maricica (peste 200) atunci il lasam sa doarma si in general la 19 era f bine (chiar spre mica). Eventual cand se trezea ii mai dadeam 50-70 g mar.
- in general el isi revendica cu tarie gustarea de la 16:00 deci nu prea putem sari peste asta astfel incat ori facem o jumatate de ora de miscare intensa dupa care servim gustarea ori, daca nu mai poate de foame, ii dau pe moment o felie de sunculita, sau cascaval sau piept pui cu ardei sau morcov sau altceva (deci ceva fara HC, sau f f putini) urmand ca in jur de 17 sa ii mai dau vreo 5-7 HC lenti.


Nina, ai dreptate cu Buzias, si acolo este foarte bine cu toate ca Tudor a fost mai mult in hipo zilele acelea. Sala de sport si fugareala cu copiii aveau efectul asta .
Ii mai dau si eu Milka normala sau Kinder dar f rar (atunci cand n-am incotro), mi-e cam frica de surprize nedorite. Am observat ca indiferente ca o linie de Milka are sa zicem 6 hc, ii creste glicemia cam mult – ii suspectez ca nu declara tot .
Am incercat de 2 ori un croissant diet de la raionul de dietetice – declarat pe ambalaj ca avand 21 HC/bucata. I-am dat la gustarea de la 10 (cand avea 30 HC) si a venit la ora cu 13 cu glicemie mare, peste 200 (de obicei la 13:00 are in jur de 80-100). Nu o sa ii mai iau, dar poate o sa incerc 7 days – sa mai experimentam si altceva. Cereale de porumb ii dau numai de la Nestle, din aceia simpli, fara miere (au cam 8% zahar), si musli clasic. Actimel ii dau si eu mai ales ca acum au aparut cele Light, cu fructe de padure sau cu ananas care au unul 3.7 hc si unul 4 si un pic.
Tami trece in clasa a III-a, am dat-o de la 6 ani la scoala pentru ca a declarat ca nu are ce sa mai invete la gradinita. Si bine am facut . Oricum, creste prea repede, acum ii iau haine de 10-12 ani si are tot felul de preocupari de adolescenta . Bine ca in preocuparile ei intra si scoala altfel nu cred ca toleram toate fitele gen mp3 player, mobil si alte chestii de genul asta . Fiecare are slabiciunile lui !


Adriana, nu imi e permis sa imi activez contul de album. Trebuie sa le castig increderea . O sa incerc sa fac asa cum mi-a sugerat Nina, cu webshots (Nina, nu ma prea pricep, dar in cazul asta nu ar trebui sa aveti si voi cont acolo ?) Eu am cont pe facebook, si am cateva poze acolo. Ne putem face “friends” si acolo daca aveti cont.
Mie chiar mi-e teama de momentul cand Tudor va creste si va iesi de sub “aripa mea protectoare” ; critica mi se pare perioada de trecere de la copilarie la adolescenta. Dar ce putem face mai mult decat sa le fim prieteni, sa comunicam cu ei foarte bine, sa le insuflam un mod de viata cat mai sanatos, sa-i crestem curat, sa-i indrumam in ceea ce priveste anturajul dar intr-un mod diplomatic, nu prea “pushy” – astfel incat sa nu se simta amenintati din partea noastra ? Eu cred ca daca reusim asta inseamna ca ne-am facut datoria, restul tine de ei. Cred oricum ca ei se maturizeaza mult mai repede decat ceilalti, se vor responsabiliza mult mai repede si vor fi foarte interesati de sanatatea lor astfel incat vor actiona in consecinta (Tudor da semne chiar de acum).
Bineinteles ca exista si cealalta categorie, de tineri bolnavi de diabet care pur si simplu mi se par inconstienti atat de nepasatori sau ignoranti sunt in ceea ce priveste boala lor (i-am cunoscut la Buzias, erau tineri care veneau acolo doar pentru vacanta, venisera de f multe ori si copiau rezultatele de la testul final de la mine !?! – unul a facut poza cu mobilul la problema rezolvata de mine – incercau sa pacaleasca doctorii cand de fapt se pacaleau pe ei).
Cum priveste Alex boala lui? Dar prietenii? A intampinat probleme de-a lungul timpului din pricina asta? Intreb pt ca vreau sa stiu ce ma asteapta, sa fiu pregatita pentru orice situatie pe viitor (am auzit tot felul de povesti urate).

Adriana, nici nu stiu ce sa-ti spun despre recomandari dpdv alimentatie, cred ca ai putea sa ne spui tu noua .
La Buzias se pare ca a revenit Mihaela, ca dietetician. Ea era in luna aprilie (sau cel putin tot asa o chema) si ne-a spus ca a lucrat inainte la Centru dupa care a incercat altceva (intr-o farmacie parca dar nu sunt sigura) iar acum a revenit. Asa cum spunea si Nina recomandau alimentatia mediteraneana, sau spuneau ca mesele sa fie compuse aproape in totalitate din HC lenti. Cand am plecat din spital, in august 2008, am plecat cu convingerea ca o masa trebuie sa fie formata din 2/3 HC lenti si 1/3 HC rapizi MUSAI. Nici prin gand nu-mi trecea sa-i dau numai lenti la o masa (ma apuca rasul cand ma gandesc ce naiva eram si cum nu stiam eu nimic ). Intre timp m-am dumirit ca rapizii sunt ‘facultativi’ si de preferat sa vina din fructe.


Trebuie sa inchei acum, maine ne trezim de dimineata, trebuie sa fiu la 7:30 la spital. Sa ne tineti pumnii.

V-am pupat!

mirela.d spune:

Buna dimineata!
Teo, ti-am tinut si inca iti tin pumnii sa terminati repede si fara prea mult stres ziua de azi. De fapt, partea in care faceti analizele. Tudor plange cand i se ia sange? Sau a inceput sa se obisnuiasca?
In ce cartier stati voi in Bucuresti? Ma intereseaza pentru gradinita pentru ca de la anul as vrea sa incepem si noi. Trebuie sa ne integram in societate. Noi avem gradinita chiar langa casa si am una si in curtea serviciului. Dar mi-e un pic teama. Nu prea am incredere in nimeni. Sunt o persoana destul de rigida din punctul asta de vedere.
Va pup pe toate si pe dulcinei si va doresc o zi buna!

Adrianaa spune:

Draga Teo, la o prima vedere poate ca asa par acei tineri. Daca i-am privi din alt unghi, am vedea mult mai multe lucruri. Despre ignoranta si nepasare putem vorbi si la adulti. Tinerii de acolo chiar vin numai pentru vacanta intr-un loc unde se pot intalni cu cei ca ei. Am fost 2 zile la Buzias si i-am vazut, i-am auzit, am mers cu ei in tren. Nu difera f. mult ca fel de a fi fata de ceilalti adolescenti, glumeti, plini de energie. Uneori mi s-au parut exagerat de veseli cu glume in care minimalizau cat se poate anumite lucruri ce tin de diabet, dar asta nu mi-a sugerat decat faptul ca, intr-un fel, sunt impacati cu greul ce-l duc zi de zi. In spatele a ce se vede la prima vedere, apasa o mare greutate pe sufletul lor, o mare lupta pe care trebuie sa o duca zilnic. Sa le privesti atenta ochii si restul ai sa intelegi ce este dincolo de veselia aceea si aparenta nepasare.

Pe de alta parte, sunt multi copii care vin din familii carora le este f. greu sa inteleaga complexitatea acestei afectiuni.

In ce priveste lupta asta de fiecare zi a lor, fara pauza, si nu numai cu injectiile si mesele , ci cu mult prea multe ce tin de diabetul asta, Alex imi spunea ca eu stiu multe despre el, ca-l simt, dar nu stiu chiar TOT, nu simt chiar TOT ce simte el... Este si mai greu decat ne putem noi imagina...

Toti copilasii cu diabet sunt f. maturi. Alex a fost asa de la 8 ani si jumatate. Am observat la adolescenta ca el se copilareste insa mai mult decat ceilalti, tocmai pt. ca s-a maturizat prea devreme. :( :( :(

Au fost situatii :( cand eu am minimalizat voit anumite trairi ale lui, tocmai pt. a-l imbarbata si nu a-si plange de mila, pt. ca tot n-ajuta la nimic... Dar am observat ca uneori au nevoie sa se vaite intr-un fel, sa fie chiar compatimiti, daca nu gasesc acasa, cauta in alta parte.

Nick Jonas (sa cititi si comentariile)
http://www.youtube.com/watch?v=o_k8sZwnJS0&feature=PlayList&p=CBBCA84C87C72E3B&index=14

Teo, noi trebuie sa ii intelegem cel mai mult pe acei tineri, sa privim mai mult, altfel cum sa-i inteleaga societatea?
Lucrul asta imi aduce aminte de un reportaj facut acum cativa ani de Cristian Tabara. Reportajul a fost facut chiar la Buzias, o prezentare a locului, destinatiei lui si a copiilor de acolo. A luat un interviu si unor adolescenti, iar intrebarile mi s-au parut total nedocumentate si mai mult decat jenante. Intrebari care nu-si aveau nici locul, nici timpul. Una dintre intrebari a fost - ce spun copiii ceilalti despre ei, ca isi fac injectii, o alta, daca se vor casatori, daca vor avea copii, daca stiu ca nu e bine sa aiba copii, intrebari cam de genul asta pe care a insista chiar prea mult. Nu pot sa va descriu cat de jenati au fost acei adolescenti de intrebarile puse. Au ezitat, iar altii au avut lacrimi in ochi...


De multe ori, de prea multe ori tinerii nu sunt luati in serios... Oricand as fi o voce pentru ei, in mod special pentru acesti tineri. Cineva trebuie sa-i sprijine in societatea asta, hai sa le fim sprijin, incepand prin a-i intelege.

Anina_n spune:

Teo, sper sa fii scapat usor cu Tudor, azi, la analize !
Jos palaria, in fata doamnelor de la gradinita unde merge Tudor !
Cu gradinita, noi am avut probleme. La 3 ani si 7 luni(aug. 2005), cand a debutat diabetul Cristinei, ea avea deja 1 an de gradinita, la program normal, pana la ora 16.
In sept. am incercat sa nu schimbam gradinita, ea fiind o fire mai timida si mai retrasa, dar sa o lasam doar pana la pranz, acolo cu gustarea de acasa, ca sa nu fie probleme. Si raspunsul a fost, nu, din partea directoarei gradinitei si asistentei medicale, care nu au vrut sa-si asume raspunderea de a avea un copilas cu diabet si au zis ca fiind mica, se va adapta usor la alta gradinita, in alta grupa. Sa va mai spun ca in grupa Cristinei, una din ingrijitoare era cu diabet din copilarie.
Norocul nostru a fost ca, chiar peste drum de noi, intre blocuri, era o gradinita cu program scurt, la care am intalnit o d-na. directoare foarte sufletista, care imediat a primit-o pe Cristina cu mama mea cu tot, in grupa, pt. ca mititica nu vroia sa stea in grupa fara buni.
Debutul diabetului a dat-o mult inapoi la capitolul socializare.
Dar, altfel, avand in preajma multi copii si pe acasa, nu i-a fost greu sa-si faca glicemia si insulina in fata cui se nimerea. Mai ales ca noi o tot laudam ce curajoasa este.
Si acum, pe unde mergem, suntem cu glucometru, insulina si cantarul dupa noi, daca stim ca se lungeste vizita sau plimbarea, cand lasam cantarul si luam mancarea dupa noi.
Mult succes sa gasiti o gradinita cu doamne cu suflet mare, Mirela !
Si la scoala avem noroc, ca doamna stia de diabetul Cristinei, de la nepotica mea mai mare, careia i-a fost invatatoare, inaintea Cristinei.
Cand au fost probleme cu glicemiile, i-am dat d-nei. inv. glucometrul, iar la ora 10, Cristina isi facea glicemia si ma suna sa-mi spuna cat are. La fel si cand au stat la scoala pana la ora 13, pt. repetitii la serbare.
Iar daca a fost ceva organizat pt. copii, am mers si eu, cu glucometrul, cantarul si insulina dupa mine, cum a fost de 1 iunie cu mersul la pizzerie.
Despre corectiile cu Actrapid, sunt in doze mici si le fac, doar daca vrea sa-si serveasca si gustarea Cristinei. Iar la ora 19 iau in calcul si doza mica ramasa de la corectia de la ora 16.
Adriana, uite ca, si eu, corectiile le fac dupa 4 ani de diabet.
Cand am revenit de la Buzias(in luna mai), am vazut ca desi sarea peste gustare de la ora 16, glicemia de la ora 19 era tot la 200. Si asa am inceput sa-i corectez glicemia cu insulina la ora 16, daca este cazul.
Si noaptea, daca la ora 03 are glicemia peste 200, ei nu-i mai scade si ii fac o corectie cu Actrapid, ca asta e insulina rapida ce o avem.
Nu suport sa stiu ca sta ore in sir pe glicemie de peste 200.
Am prins la Buzias intr-un an, cum se face corectia peste noapte si de atunci o practicam si noi, cand e cazul.
Azi-noapte, de ex. a pornit cu 200 la ora 22. Gustarea a luat-o dupa 30 de min. si a fost de 20 HC, in loc de 25HC. La ora 01 avea 182, iar inainte de ora 7, avea 208.
Alta data, de la ora 01 ii mai scadea glicemia de la 180, dar lipsa de miscare, dupa cina, si-a spus cuvantul, cred.
Si mi-e ciuda ca a stat toata noaptea, atatea ore, undeva in jur la 200. Si uite, asa se incarca celula de sange cu glucoza si apare acea HbA1c ceva mai mare.
Teo, am vazut ca tot Mihaela o chema si pe dieteticiana de acum la Buzias, dar nu e aceeasi Mihaela, din 2006.
Despre HC rapizi si lenti, stiam ca 10% pot fi rapizi la fiecare masa.
O glicemie mare poate fi data si de glucidele cu absortie lenta, care se absorb exact spre sfarsitul perioadei de actiune al insulinei, cand aceasta nu mai are efect.
Fructele nu sunt chiar rapide, mai degraba medii, din cauza cojii sau a pielitei ce le inveleste, care incetinesc absortia. La fel si banana, din cauza amidonului.
Ar fi multe de discutat despre dieta si despre alimente, dar lipsesc specialistii in aceste domenii. Cel putin in spitale si in cabinetele medicale. La noi, in M-Ciuc, nici nu exista dietetician, la spitalul judetean.
Ma opresc aici, ca prea ma lungesc cu mesajele. M-am molipsit de la Teo, probabil.
O zi faina in continuare si glicemii dintre cele mai bune !
Cristina s-a apucat de flotari, genoflexiuni si abdomene, ca tot trebuie sa faca miscare si sa ingrijim zonele de administrare a insulinei.

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)

Copilasi din 2002
Minunatele Scorpiute

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Fie-ti ingerii aproape, Emma, licurici scump !

Anina_n spune:

Adriana, asa e, desi suntem mamici de dulcinei, nu stim chiar tot ce simt ei(doar daca am fi si noi la fel de dulci, ca ei).
Cristina imi spune deja, ca eu nu stiu ce simte ea, cand are hipo, de ex., cand e prea mica glicemia. Cum a patit la Buzias, in primavara, cand abia a reusit sa mearga la asistenta sa-i ceara zahar, cand eu eram la lectii.
Si eu am tendinta sa minimalizez ce se intampla, pt. a nu fi prea cocolosita, Cristina, pt. a o imbarbata si pt. a nu-si plange de mila. Insa, cateodata imi dau seama ca prea am exagerat in privinta asta si uitam ca ea are diabet, ca are dreptul sa se planga si sa fie cateodata in dispozitii pe neplacul celor din jur.
Apoi, nici mie nu-mi place sa aud ca nu se ingrijesc tinerii cu diabet. Dar majoritatea sunt cu ani multi de diabet in spate si atunci ma gandesc, ce greu trebuie sa le fi fost sa fii crescut asa, mai ales ca inainte era greu sa controlezi diabetul, fara glucometru, teste si fara prea multe informatii legate de nutritie, despre alimente. Plus lupta ce o duc zi de zi, cu aceasta boala, cu visurile sfarmate...
De anul trecut mi-au cazut in mana diverse versuri sau ganduri scrise de copii si tineri cu diabet, care trec pe acolo, pe la Buzias si am vazut ca in spatele fatetei ce o afiseaza, se ascund suflete suferinde.
N-am vazut reportajul cu Cristian Tabara, dar din afara, e normal ca multi isi pun asemena intrebari.
Si eu, ma gandesc, daca Cristina, cand va deveni adult, va alege sa-si intemeieze o familie, sa aiba copii. Sper din tot sufletul sa intalneasca pe cineva care sa o pretuiasca, sa-i fie tot timpul alaturi si care sa-i insufle increderea ca va fi bine si sa-si doreasca intemeierea unui camin, alaturi de acea persoana.

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)

Copilasi din 2002
Minunatele Scorpiute

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Fie-ti ingerii aproape, Emma, licurici scump !

Teo_H spune:

Am trecut si peste ziua aceasta relativ usor as putea spune. La trezire (6:45) Tudor avea glicemia 67 (ca in fiecare dimineata aproape) si am fugit repede la spital ca sa-i ia sange mai repede si sa-i dau sa manance, astfel incat la 7:30 deja terminasem cu analizele si i-am dat sa manance. Cand i-au luat glicemia la spital avea 59. In general este destul de rezistent la hipoglicemii, nu am avut decat o criza mai severa (eram la Buzias in parculetul de pe deal si cand coboram treptele am vazut ca nu prea mai avea echilibru, avea o paloare foarte puternica, si incepuse sa planga.) M-am speriat destul de tare, mama insa era panicata de tot.
Dna doctor nu auzise de Omnipod, i-am explicat ce si cum, insa m-a linistit explicandu-mi ca este f greu ca o pompa sa intre pe piata noastra actuala, in sistemul de asigurari (Casa de asigurari considerand nejustificat sa suporte o parte din costul ridicat al consumabilelor pt pompe cand cu acei bani poate asigura dublu consumabile din cele, sa le zicem, “traditionale”) Au si ei dreptatea lor . Vom trai si vom vedea!
Mirela, Tudor nu plange niciodata la doctor, zici ca este Robocop, si mai mult decat atat vrea neaparat sa vada cum se scurge sangele in eprubeta !!! Iti dai seama cum il laud de cat de super erou este insa simt ca undeva adanc, in sufletelul lui, sufera (chiar daca incearca sa braveze). De fapt nu a plans de mic, la nici un vaccin si nici cand am mers la spital, cand si-a spart capul (de 2 ori consecutiv la interval de 2 saptamani !!! ) si a trebuit sa-l coasa (bine, a plans nitel cand l-au cusut efectiv insa eu credeam ca o sa se crizeze de tot, mai ales cand am mers a doua oara).
Noi stam in Drumul Taberei si Tudor merge la gradinita 273. Si noi stateam exact langa gradinita, cand era Tamara la gradi (de pe geam vedeam curtea gradinitei) Dar de un an si ceva ne-am mutat putin mai departe, la vreo 3 km. Este mare lucru sa ai gradinita aproape insa si mai mare lucru sa gasesti o educatoare (si chiar si ingrijitoare) buna (poate nu esti inca familiarizata cu termenul ingrijitoare, ingrijitoarea este cea care le serveste mancarea copiilor, sta cu ei la masa si ii mai are in grija cand lipseste educatoarea; si bineinteles face curat dupa ce pleaca copiii). Asa cum spunea si Nina, te poti astepta la surprize foarte neplacute din partea lor, mai ales in situatia asta delicata, cu copii cu diabet. Nu toti isi asuma asa responsabilitate, le este frica sau sunt comozi. Noroc ca mai sunt si oameni cu suflet insa trebuie gasiti :). Cand o sa fie vremea sa mearga Iusti la gradinita (sau chiar mai devreme, de prin iarna) ar trebui safi aflat deja ce educatoare (de la cele 2 gradinite pe care le ai in vedere) ar fi cea mai potrivita. Asta afli prin recomandari de la alte mamici, sondaje prin gradinita...o sa vezi. (Oricum la inceput nici una nu o sa ti se para potrivita, asta este sigur , asa sunt toate mamicile).

Adriana, ai dreptate, cred ca sunt mult prea la inceput si tind sa privesc lucrurile doar in alb sau negru – si mai mult decat atat, numai din perspectiva mea, nu si din cealalta parte a baricadei. Dar o sa ma corectez, promit .
De multe ori i-am spus lui Tudor ca daca as putea sa-i iau eu diabetul sau sa imi fabric unul mie as face-o fara ezitare, pentru a simti ce simte si el si pentru a sti sa actionez cat mai bine. Tudor este inca mic, nu ma ajuta prea mult cu informatii despre el, ma chinui sa il fac sa imi spuna cand se simte “mai ciudat” (ii descriu diferite simptome, doar doar recunoaste vreunul si incepe sa imi spuna – asta mai ales ca rezista la glicemii mici si de multe ori vad ca are hipo de 45 si el abia daca spune ca ii e foame).
Nu stiu cum o sa fie cand va creste. Voi afla si voi invata impreuna cu el si cu ceilalti copii/tineri/mamici ce pot face pentru a-i ajuta.
Pana sa i se intample lui Tudor nu aveam nici cea mai mica idee ce inseamna diabetul, ce simptome prezinta, ce inseamna o glicemie mare. Cand m-a sunat dna doctor de familie sa imi spuna ca Tudor are glicemia 229 am intrebat-o “si ce inseamna asta?”. Cand mi-a raspuns ca are diabet am intrebat-o ceva de genul ”ok, si ce putem face? cum se trateaza?”. Raspunsul “insulina, toata viata” a fost devastator.
Lumea nu ii intelege pentru ca f putini stiu ce inseamna aceasta boala. Ma uit la colegii mei, oameni tineri, educati, cu pretentii – habar nu aveau nici ei despre ce inseamna sa ai diabet, sa traiesti cu el zi de zi. Acum stiu foarte multi.

Emotionant momentul cu Nick Jonas, preferatul meu – il urmarim indeaproape, copiii mei si cu mine – Tamara si-a descarcat albumele lor de pe net si acum vrea sa ma interesez daca vor avea concert in Romania sau macar in Europa.
Stiu ca suna aiurea dar cred ca ne-ar trebui si noua un Nick Jonas in Romania, imi place sa cred ca multe s-ar schimba... in bine.
Cand vad progresele din alte tari mi se pare ca traim in epoca de piatra!! Off!

Anina, eu am ajuns la concluzia ca toate se aranjeaza in bine pana la urma (dar totusi diabetul de ce... a aparut??), si cu gradinita, si cu scoala si in general cu toate – daca nu merge intr-un loc pana la urma se gaseste locul potrivit.
Toti copiii cu diabet sunt foarte curajosi. Asa cum ai facut tu cu Cristina, l-am invatat pe Tudor ca nu trebuie sa-i fie rusine sa-si faca glicemia sau insulina in public sa zicem. Daca il intreaba vreun copil, cu ochii cascati de uimire, ce face acolo?, el raspunde “Ei, ce sa fie, imi fac glicemia” pe un ton foarte natural. Sper sa nu dea de copii mai rautaciosi la scoala (dar mai e pana atunci ).
Noi am luat cantar pentru fiecare loc unde mergem mai des – la mama, la tara, la Rasnov (unde sta soacra mea), la gradi + 2 la noi acasa – unul “fix” (mai mare si cu mai multe functii) si unul pentru restaurante.


Ma opresc aici, este foarte tarziu si mi-e cam somn. Noapte buna (sau buna dimineata)!

Teo_H spune:

Buna dimineata

Ieri ne-a recomandat dna doctor sa facem o pauza de insulina in brate intrucat sunt semne usoare de lipodistrofie. Deci avem doua saptamani pauza la maini si trebuie sa ii facem masaj zilnic cu Diclofenac, Fenilbutazon (sau altele de genul asta). Si este important ca zonele unde administram sa fie expuse cat mai mult la soare. Dupa ce terminam cu mainile, incepem pauza + tratament pentru picioare (tot cam 2 saptamani) iar apoi cu fundulet. In burta nu facem injectii deocamdata intrucat absorbtia e prea rapida si nu este un loc indicat in cazul insulinelor premixate.
Lipodistrofia, ca idee, ma speria, insa nu ma gandeam sa apara asa repede, cu atat mai mult cu cat facem doar 2 injectii pe zi. La manute ii faceam doar seara, cand era cantitatea mai mica, 2.5 ui (ma gandeam eu ca si asta ar avea importanta).
Uf, ma enerveaza ca a inceput asa de devreme cu problema asta chiar daca am facut tot ce imi statea in putinta sa aman cat mai mult (asa credeam eu). Zonele le roteam in fiecare zi, cand pe dreapta, cand pe stanga, cand sus, cat jos si alte combinatii; comand de la un magazin on-line german ace cat mai mici si mai subtiri de 5x.0.25 (pt maini) si 6x0.25 (pentru restul); a stat cu zonele expuse la soare toata vara (la tara fiind); ce-i drept nu l-am dat cu creme antiinflamatoare pentru ca nu am stiut ca trebuie sa fac asta.
Cum este cu lipodistofia pentru ca nu stiu decat din carti despre ea? Se reface tesutul intr-adevar? Adica, sa zicem, dupa 2-3 saptamani de pauza+tratament, devine ca nou :)? Cum se descurca cei care au diabet de multi ani si au multe prize de insulina pe zi? Ce se mai poate face sa previi asta (in afara de schimbarea constanta a locului de administrare)? Stiti vreo crema mai buna, special pentru asa ceva?

Pupici

mirela.d spune:

Buna dimineata!
Teo, si noi stam tot in Drumul Taberei. Iar serviciul este in Militari. Ma voi duce din timp sa vad gradinitele vizate de mine si sper sa gasesc niste oameni cu capul pe umeri acolo care sa nu se sperie de diabet. Mie imi este cam teama pentru ca inclusiv mama mea a zis ca ei i-ar fi frica sa stea cu Iusti. M-am simtit efectiv jignita cu atat mai mult cu cat nu i-am cerut sa stea cu Iusti. Dar nu pot sa cred ca un om matur care a crescut trei copii nu poate sta cu copilul meu (nepotul ei) doar pentru ca are diabet. Pana la urma, chiar nu mi se pare cel mai greu lucru in conditiile in care ti se spune efectiv ce sa faci. In fine, asta este o alta discutie.
Ma bucur ca ati trecut cu bine peste ziua de ieri dar ma sperii un pic cu lipodistrofia. Iusti nu accepta sa ii fac injectiile decat in manute. In rest plange si se zbate.

Adriana si eu ii inteleg intr-un fel pe acei tineri dar tot sper ca Iusti sa fie atat de ordonat incat sa-si respecte regimul alimentar foarte strict. Pe de alta parte, ma gandesc ca asta il incorseteaza iar eu vreu sa creasca cu ideea ca este un copil normal care are niste probleme cu pancreasul asa cum eu am ochii albastri. Asta este de la sotul meu citire. Asa m-a imbarbatat el pe mine la inceput cand boceam in fiecare zi.

Anina, vreau sa spun ca Cristina mi se pare o persoana foarte sigura pe ea. Mi se poare ciudat cand zici ca e timida pentru ca din poze pare ca are o foarte mare incredere in ea. Eu de la inceput v-am remarcat cu atat mai mult cu cat a fost si un articol pe prima pagina a site-ului in care vorbeai despre experienta voastra in lupta cu boala.