Fulguleti de nov-dec 2006 (160)

dandusa spune:

sa mor daca nu v-am scris un ditamai mesajul,detaliat...,aranjat,parfumat...,da' s-a dus...,net-ul imi pica de-mi vine sa-l pic si eu de tot...,apoi Crinuta m-a calarit non stop,nu-i chip sa tragi un partz fara ea...si uite asa n-am mai reusit sa scriu alt mesaj...
da' stiu ca voi ma intelegeti...
in mare santem bine,mananca f bine,ziua doarme f bine,tz nu cere toata ziulica...,noaptea este la fel ca si inainte...,se vad progresele si asta ma bucura enorm...
eu sant cam gretzoasa...,la propriu si la figurat,nu stiu sa-mi tin hamurile prea bine,mi-au scapat...,sant cam agitata si zau ca ma abtin cat pot...,bine ca imi si iese...,doar cu Crinuta,ca restul si-o iau original...,da' las ca asa le trebuie,daca-mi stau in cale
in rest dragoste,dragoste si iar dragoste



Mamica stralucitoare
6+ + Crinuta 1 Nov 2006

shoshika spune:

Seara buna!
Va citesc, dar nu scriu. Traiesc alaturi de voi tot ceea ce povestiti ca vi se intampla...
M-am gandit sa va arat niste poze ca sa nu ne uitati.
http://picasaweb.google.co.uk/flori.sosoi
Pupici! (sunt pe-aici!)

Dia1609 spune:

quote:

---

Originally posted by iulia-stefy

Fetele, n-o sa va vina sa credeti ce am patit in parc. Aveti grija de copii si nu-i scapati din ochi. Eu nici acum, dupa doua zile nu pot sa-mi revin. Ieri pe la 11 eram cu Stefy in parc. M-a sunat cineva pe mobil. Si ma uitam la Stefy cum fugea cu o fetita la vreo 10 metri de mine. La un moment dat am ramas muta, va rog sa ma credeti, cum o tiganca din aia cu fuste s-a dus si a luat-o de manuta si pe ici ti-e drumul. fara pic de jena. Mai si nu spunea nimeni nimic, iar eu inlemnisem, pur si simplu. Eu sunt o fire foarte iute, da rde data asta.... Pina la urma mi-a revenit si nu am fost in stare decat sa i-o smulg din mana si sa plec cat mai departe de ea. Nu am fost in stare sa scot nici un cuvant sa-i zic ceva sa o iau la intrebari ce face cu copilul meu. Stau si acum si ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu eram cu ochii pe ea. Nici acum cand va scriu nu-mi vine sa cred ca mi s-a intamplat asa ceva.
Aveti mare grija, eu sunt atat de speriata.... ma intreb mai tarziu cand va merge la scoala si va veni singura spre casa ce se va intampla? Ma rog la Dumnezeu sa fie bine.


Poze Stefy
Lacramioara mamica Stefaniei Iulia (05.12.2006)

---

sunt absolut socata.. cred c-o bateam pana nu se mai dezlipea de asfalt

desiree spune:

dianocica, ruxandra, si restul interesatelor de subiect....

iata ca in articolul respectiv eu una m-am regasit in postura mamei care isi stimuleaza fiul sa treaca prin situatiile care ii provoaca cel mai mult teama..nu, nu mi se pare ok, daca are o angoasa, gen aspirator, copii in parc,frica de tobogan..sa-l las si sa imi spun "lasa ca isi revine el cand mai creste"..netratate, angoasele astea zic ca pot face ravagii inclusiv mai tarziu pe alte planuri..parerea mea este ca copilul trebuie ajutat (nu fortat) sa treaca prin situatiile care ii provoaca teama..sa treaca prin ele prin exercitiu, rabdare (din partea mea, si da, dianocica, in asemenea cazuri sunt de acord ca modul cum parintii trateaza problema este definitoriu pentru copil, caci tu esti singura care ii poate explica si in care are incredere 100%), pus de multe ori in situatia de a-si infrunta temerile


...eu nu vorbesc din carti, ci din ceea ce traiesc..octavian este un copil nu prea sociabil, ii este teama de copii, si cu cat copilul de langa el e mai mic cu atat e mai infiorator pentru el..mi-am pus in cap sa rezolv problema asta....sa-l confrunt cu copii, foarte des, mari, mici, de toate culorile...asa ca avem program de mers in parc si unde vad un grup de copii, ma bag si eu....la inceput, statea in bratele mele, se uita la ei cum se jucau..in cateva zile, s-a dat jos din brate si statea pe picioarele lui uitandu-se la ei si tinandu-ma de mana....trecem peste o perioada de acomodare in care rezultatele au fost cat de de cat pozitive..cu fiecare zi mai indraznet....o fetita mai mare a venit si l-a pupat..prima oara a inceput sa urle, a doua oara nu a zis nimic, a treia oara pleca cu ea de manutza... acum am ajuns la faza ca ii accepta pe copii sa stea langa el sa se joace in nisisp, ii urmareste cu interes si ii imita, ba chiar a inceput sa le si zambeasca...

pe toboganul cel mic a invatat singur sa se dea...se urca in 4 labe pe scari, se tinea cu mana de bara si isi dadea drumul...am facut intr-o zi o greseala fatala, vazand un bebelus ca se da pe burta, zic, ia sa-l pun si eu pe burta, ca doar al meu stie sa se dea..l-am pus pe burta si i-am dat drumul...a urlat...2 saptamani nu s-a apropiat de tobogan mai mult de 10 metri...cand mi-am dat seama ce am facut, mi-am tras palme..am mers zilnic acolo, in acelasi loc..ne uitam la copii cum se dau..il trimiteam acolo insistent sa faca ce faceau si ei...il incurajam, ii vorbeam mereu ca nu e normal ca sa stea sa se uite, ca el e un baietel curajos si ca ii place pe tobogan..intr-o zi l-am luat eu de manutza si l-am urcat sus..si-a dat drumul imediat..nu ma asteptam asa repede sa se rezolve problema!

cand se loveste tare, primul lui impuls e sa ridice ochii la mine..daca eu nu reactionez, ceea ce si fac de multe ori, trece peste si isi vede de ale lui..numai daca il doare incepe sa planga..atunci mami il cheama sa "pupe buba, sa treaca"

copiii trebuie ajutati ( nu fortati) sa-si invinga temerile! cand e vorba de angoase dobandite sau innascute, ritmul lor propriu e cam debusolat...caci nu stie incotro sa bata...e important sa le aratam calea!asta e rolul nostru de fapt

---

Alina,mami de Mihnea-Octavian,un anisor si un pic

ruxandra_sb spune:

Neata, haideti la un pahar de suc de mere si-un pumn de alune de padure.


Iulia-stefy, mey tu chiar vorbesti serios?? O lua si pleca cu ea???? De curiozitate.. tiganca era cu puradei dupa ea sau solo?

quote:

---

Originally posted by Ktrinel
..ideea e ca nimeni nu poate traduce orice, numai ca e bun translator, adica cunoaste bine limba. in chestii de specialitate nici in limba ta materna nu poti acoperi totul..

---

Perfecta dreptate.


Dianocica, trimis PM.

Dandusa, ne bucuram ca sunteti bine si ca love is in the air. Pare rau pt greturile.. de la propriu si la figurat. la ochioasa mica.

Shoshika mie-mi place rata.. cum? de unde? face ceva?

Desiree, si zici ca Octavian se da singur pe topogan.. bre, da ne complexati rau, bre . Bravo baiatului curajos.


Are mama doi flacai.. Matei (6) si Grigore (1)

lizzy spune:

un w-end minunat pt toata lumea!

salutam si pupam in special pe fetele din umbra si pe cele care citesc des dar scriu rar (deci uite asa m-am pupat si pe mine )



Marc 1+ si Ianis 3+

---

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=113084" target="_blank">Nasterea lui Marc

---

Mananc deci slabesc

dianocica spune:

quote:

---

Originally posted by dianocica

quote:

---

Originally posted by ruxandra_sb

Dianocica nu te-ai dezmintit nici de data asta.. Tu ai inteles din text (care apropo nu este articol, ci doar cateva pasaje din acea carte, din capitolul "Temperamentul nu este predestinat") ce-ai vrut tu sa intelegi, interpretandu-l astfel ca sa oferi greutate ideilor si conceptiilor tale. Nu e totul alb sau negru si nu tb sa mergem mereu spre extreme.. cateodata nuantele sunt extrem de subtile.. cu diferente greu de sesizat.

---

eu nu inteleg. sincer acum. deci cum adica interpretez ca sa ofer greutate conceptiilor mele? deci chiar nu inteleg, nu pricep ce vrei sa spui cu asta.

---

cred ca pana la urma am inteles. eu am comentat doar pasajele care m-au zgariat pe urechi. revin cu continuarea ca altfel se vede scris mic si ma enerveaza.

---

diana si david 03.12.06

dianocica spune:

acuma..cred ca totusi merita discutata o problema la care se face referire si in articol in mod indirect. adica pe care eu o vad altfel. cata incredere ii acorzi. ma refer la acele momente cand tie ti se pare ca e un lucru pe care nu il poate face , sa zicem e prea mic sa urce pe topogan singur. deci nu il lasi. dar poate ar fi mai bine sa ai incredere in el, si daca se duce acolo sa il lasi sa incerce cat si cum vrea el, pt ca s-ar putea sa ai surpriza sa se poata si singur. poate nu din prima, poate nu din a doua, dar poate din a 3a ii reuseste. si placerea reusitei e mult mai mare atunci cand e ceva ce 'ii iese' lui.

daca incearca si se enerveaza si te cheama, evident te duci. dar daca nu, nu.

am vazut o faza in kiseleff cand am fost sapt trecuta. era un topogan mic (partea de sus era la max 1m, deci chiar mic ) la care ca sa ajungi sus trebuia sa 'escaladezi' un perete din ala cu prinderi, ca pt catarare. peretele si el f mic, doar vreo 5-6 prinderi, deci se putea ajunge f usor. si erau o gramada de copii care se urcau singuri, cred ca si mai mici de 2 ani. in 2 pasi ajungeau. la un mom dat a venit un baietel cu mama, avea vreo 3-4 ani, si mama l-a urcat ea. el statea ca pt mers in 4labe si dadea din picioare in gol, imita mersul de-a busilea. nu avea nici o legatura cu prinderile alea, tot conceptul ii era strain, nici macar nu incerca cumva sa se lege de ele. atunci mi-am pus problema. oare e bine ca eu il urc pe d? nu pe ala, acolo nu mai fusesem, iar unde mergem noi sunt chestii pt copii de peste 3 ani. dar mi-am dat seama ca, inainte de il pune eu acolo sus, ar trebui sa il las sa incerce sa ajunga singur.

si mi-am amintit de un mom in care el era interesat de o scara dar mi-a fost (mie, nu lui) frica sa il las.

asta e ceva la care eu simt ca trebuie sa mai lucrez. la a imi face mie curaj sa am incredere in el si sa profit de interesul lui. imi dau seama acum si de greseala pe care am facut-o la diversificare. cand i-am ignorat semnalele, atunci cand era interesat de mancare, ca nah, mai aveam o sapt pana la diversificare. si in acea sapt interesul lui a scazut. probabil ca daca faceam in ritmul lui, si nu al 'copilului model/standard/'normal' ...probabil era mai bine.

---

diana si david 03.12.06

dianocica spune:

referitor la frica de diverse la care se face referire in bucata cu pricina, si eu cred ca trebuie aleasa calea de mijloc. care de fapt e cea ceruta si de copil. daca ii e frica de pisici, nu vad nimic rau in a-l lua in brate cand se apropie una. dar cred ca trebuie sa ii explici care e faza cu pisica, ca e de treaba :)) , ca are si ea mama/tata/bb/nas/ochi/mustati...ceva familiar, ceva pe care il stie, de care nu se teme. dar ceea ce mi se pare total in neregula (si am vazt de ataaaaaatea ori..:((( ) e sa zici hai draga, e doar o pisica. ce te sperii atata! eventual sa i-o pui direct in brate. si nu, nu exagerez, vad cel putin o data la doua zile o faza din asta.

daca aveti timp si chef de citit, aici e un articol foarte interesant. e destul de greu de citit, mai ales la inceput, dar merita.

si mai am una, ca tot mi-am amintit de articolul asta: ma enerveaza teribil parintii care nu isi asculta copilul ex: i se cumpara o bicla noua. il pun in ea si copilul nu vrea, plange, se sperie. reactia adultului: hai mama ca e frumos, am dat o gramada de bani, trebuie sa-ti placa . ceea ce imi aminteste de vanzatoarea de la miniblu cand am luat scaunul de masina lasati-l sa planga, ca daca il luati acum din scaun n-o sa mai stea niciodata.

e nevoie doar de putina intelegere si un strop de rabdare, sa te pui in locul lui, sa il intelegi ca ii e frica de necunoscut si sa 'pierzi' un pic de timp explicandu-i. sunt sigura ca rezultate se obtin si altfel, dar..nu e pacat? sau..nu merita? daca nici propriul copil nu merita toata atentia si rabdarea ta, atunci cine?

---

diana si david 03.12.06

Laura13 spune:

deci tre' sa zic ... sa mor daca ma pot abtine. dianocica ai zis ce ai vrut tu, ce simti tu, ce crezi tu, dar intr-un mod atat de diplomat (cred ca e prima data ) ca sa mor daca nu ai fost minunata. si, sincer, cred ca multe mamici citesc mai cu deschidere si dorinta de intelegere astfel de mesaje, scrise pe un ton cald (asa cum il ai de altfel cand vorbesti), intelegator. BRAVO.
deci, acum pot sa zic ca sunt 100% de acord cu dianocica, calea de mijloc, a copilului. pe de alta parte....cum facem sa ne invingem teama noastra? mie imi e tare frica de caini. dar rau de tot. lui dani nu ii este, nici nu vreau sa ii fie. dar eu NU POT sa stau sa privesc cum copilul meu hraneste cainii cu biscuiti, si le da acei biscuiti din manuta lui. NU POT. asa ca, atunci cand e cu mine, ne uitam la caini, le vorbim (eu tremur in chiloti), dar atat. cu tati ii mangaie, le da papa. eu n-am curaj sa il las pe topogan. tati da. cum fac sa am si eu curaj? si nu e vorba ca nu am incredere in el. ci in alti copii, mai mari, care nu se uita in stanga si in dreapta. si de fiecare data parca il vad pe dani plin de sange. is nebuna rau? (sau la limita normalului?)
fug sa pasez papa.
pupici

Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006