Valoarea fiecaruia din noi

Nici nu stiu de unde sa incep.... zilele trecute vorbeam la mix-maxoul meu de counselling/ therapy de lucrurile care m-ar ajuta sa ma simt mai bine.

eu o tin una si buna cu a mea, musai sa-mi gasesc de lucru, counsellor pe-a lui ca trebuie sa identific lucrurile care ma fac pe mine valoroasa, sa le constientizez si sa ma bucur de ele.

Asa ca incepem sa facem lista cu ce fac eu zi de zi si ce valoare imi aduc:

- imi cresc copiii - super ok, ma simt implinita si bine cand gasesc solutiile potrivite, cand nu las problemele mele sa ma acapareze si sa am actiuni nepotrivite. E clar o activitate care imi da valoare. Cresc 2 fiinte si incerc sa le asigur un mediu fericit si premisele pentru o viata fericita si echilibrata. DAR copiii sunt la scoala majoritatea timpului, au nevoie si de alte persoane in viata lor nu doar de mine, deci exista un gol in timpul meu.

- sunt sotie, deci am o familie completa. Aici e cu suisuri si coborasuri, deci ramane in afara discutiei.

Umplutura:

- platesc facturi, organizez casa, fac cumparaturi - dupa mine, rutina cu 0 valare. vin si pleaca

- fac "menajul":D - curatenie si mancare. Valoare sub nivelul marii. Curat e pt 5 minute, mancarea cu care ma chinui si 2 ore e in cel mai bun caz mancabila asa incat sunt bucuroasa cand nu se ridica familionul de la masa dupa prima imbucatura. Nu imi aduce nici o satisfactie, nici o multumire deci am voie sa spun sincer ca e valoare 0?

- merg la biblioteca, la gym - ok, au oarece valoare ca nu ma lasa sa innebunesc in casa

- invat - are valoare fiindca ma va ajuta titulatura sa imi gasesc mai usor de lucru. Ce invat in sine, sunt lucruri pe care le stiu, le-am mai facut sau se invata oricum lucrand. Asa incat singura valoare a faptului ca imi sparg mintile in programul asta e data de cele 3 litere pe care le voi spune la finalul numelui in resume. Dar valoare instrinseca, nu.

- sunt intr-o perioada in care nu citesc, nu ascult muzica, nu ma preocupa dezvoltarea personala si/ sau spirituala pentru ca as zgandari niste rani care sunt inca prea proaspete.

So, ce ramane? Care sunt lucrurile care ma fac pe mine sa am o valoare personala si nu definita prin ceea ce fac pentru altii?

Raspunsul meu: a job, daca gasesc unul :D. De ce? Fiinca acolo imi folosesc mintea, cunostintele, creez si aplic solutii, creez ceva pornind de la abilitatile pe care le am.

De unde concluzia ca eu, pentru a fi valoroasa, trebuie sa creez ceva. Sa generez ceva nou. sa produc o schimbare undeva.

Dar cand asta nu e posibil, ce alte variante sunt? Care sunt, pentru voi, lucrurile care va fac sa va simtiti valoroase si "meaningful?" ajutati-ma sa ma inspir, ca eu se pare ca trec printr-o perioada proasta....




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

alinuk spune:

voluntariat!?
de ex facand pentru altii cate ceva
(am inteles insa ca acest 'pentru altii' nu e altruist 100%...si aici este o parte de interes personal, instictul de supravietuire fucntioneaza...trebuie lasat sa se manifeste)

cautand variante prin care din ideile, actiunile pe care le generezi
cineva..sau cat mai multe persoane, sa aiba o bucurie, un castig


consider ca atitudinea castig/castig poate aduce cele mai mari satisfactii, impliniri


PS: din ce ai descris mai sus cred eu ca partea legata de copii poate fi mai mult explorata: iesiri in parc cu rolele, mers la spectacole impreuna, participat la activitati comune, etc






Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

povestea martisoarelor de suflet... la bilant



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

laurenta spune:

eu mam intors la munca........nu puteam altfel.......am munca care o iubesc pur si simplu.......
da intradevar acolo infloresc .......
copilul imi da puterii si tot cemi doresc pt el........

ladyJ spune:

Aqai, ai probleme cu a gasi un job?

Pana sa vorbesc despre mine, vreau sa-ti spun ceva acum, ca ma tem ca uit
-zici ca pentru a fi valoroasa trebuie sa creezi ceva, cu abilitatile pe care le ai. Deci valoarea exista acolo prin insasi aceste abilitati, ai doar nevoie de mijlocul prin care sa le faci vizibile pentru tine.
Tu esti valoroasa nu pentru ca(,) creezi, ci poti creea pentru ca esti valoroasa.

Iti cunosti abilitatile?

Iti amintesc eu o abilitate extraordinara pe care o ai. Si eu nu te cunosc, e o observatie cat se poate de obiectiva.
Scrii foarte frumos si gandesti logic. Am citit pana acum cateva posturi de-ale tale in care ai dat dovada de o capacitate foarte buna de analiza. Asta e un lucru valoros si iti apartine.

Aqai spune:

Alinuk, am recunoscut de la bun inceput ca partea cu copiii o simt ca imi da valoare. ca ma plimb mai mult sau mai putin nu imi creste/ scade in general sentimentul ca sunt valoroasa ca mama si ca parinteala este o actiune care imi da mie valoare. Nu stiu daca ma fac bine inteleasa. In plus, nu doresc sa dezbat activitati pe care pot sau nu pot sa le fac cu copiii, sunt destul de sigura pe partea aceea. Multumesc de gand, oricum

Voluntariat fac, insa doar la nivelul scolii copiiilor mei, deci se include la mom value (nu stau sa explic mai mult dar motivele pt care am ales voluntariatul asta acolo se duc). Momentan, nu am mai mult timp sa voluntariez cum faceam la Habitat de ex fiindca asta in final ar rupe din timpul copiiilor (numeni nu imi acopera celelalte responsabilitati ... asta e viata)

Incet incet mi se contureaza ideile: incerc sa separ valoarea intrinseca data de faptul ca sunt eu si valoarea data de lucrurile pe care le fac pt altii.

Ceea ce ma face pe mine valoroasa ca persoana. Setul meu de skilluri ca parinte. Cunostintele mele tehnice si soft in domeniul profesional. Felul in care gandesc si simt fiindca asta va determina actiunile mele in legatura cu altii.

Stiam eu ca ma ajuta sa vebalizez. La prima vedere rapida asa rezulta ca am un minus de apreciere vis-avis de popria mea mersoana.

Asa ca reiau intrebarea acum, sper ca mai clara: care este lista care ma ajuta sa imi descopar valoarea itrinseca, ce adaug, ce scad? Cum pot sa o evaluez cat de cat fair ca sa nu cad in frumusetea imaginii din oglinda si sa ajung in partea cealalata sa ma minunez de valoarea mea (ca un manelist la nunta :DDDD nu m-am putut abtine)

laurenta, da asa simt si eu fata de ceea ce faceam, fata de munca mea. plus faptul ca stiam ca sunt buna la asta si recunoasterea din partea celorlalti a acestui fapt.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Aqai spune:

Lady, oarecum da si multumesc pentru apreciere

Si ai dreptate, cea de mai sus plus alte probleme m-au facut sa uit sa-mi fac vizibile calitatile si abilitatile pentru mine. Cred ca mi-am petrecut prea mult timp evaluandu-ma prin prisma unor evenimente ... adverse :D.

Acuma ca avui revelatia, mi-as dori totusi sa continuam discutia pentru ca uite, se poate intampla sa uitam ca suntm valorosi si care sunt lucrurile care ne fac sa fim asa.

Si care anume sunt acele lucruri pe care le percepeti ca fiind cele mai de valoare la voi insiva?





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

buflea spune:

Pe mine m-ai pierdut cu valoarea asta interioara ...dar in fine, eu nu sunt filozoafa asa ca am o gandire limitata.
Sa-ti spun cum vad eu problema ta ...sper ca remarci ca nici nu te cunosc dar deja stiu ce se intampla cu tine ...

Eu cred ca toate activitatile alea care spui tu ca iti dau valoare (mama, sotie, menajera, voluntara, studenta si bucatareasa) de fapt nu te echilibreaza emotional ... or fi ele valoroase dupe definitie, pentru alte femei, dar degeaba daca nu atarna in sufletul tau ... pari ca te fortezi sa vezi valoroase si daca am dreptate, pe undeva te inteleg ... si eu cred ca este important sa gatesti zilnic dar cratiza pentru mine nu va avea in veci valoare, poat sa mi-o spuna 7 terapeuti.
Pare ca te ocupi de o gramada de activitati care in ochii tai nu conteaza, in plus esti intr-o tara noua si esti si in proces de adaptare ...poate in sinea ta, valoarea de sotie si mama sunt echilibrate de profesie ... profesia inseamna sa te dezvolti ca adult, sa culegi roadele unei investitii de ani de zile, sa obtii recunoastere sociala care sa fim sinceri este extrem, dar extrem de motivanta si sa socializezi cu oameni ca tine.
Pe scurt esti intr-un dezechilibru emotional, pentru ca iti lipseste o componenta importanta a vietii tale de adult, pe care ai avut-o in Romania.

Ca sa-l contrazic pe terapeut (da, da, imi dau seama ce penibila sunt ), nu cred ca trebuie sa gasesti valoare in tine ci trebuie sa gasesti ce-ti lipseste ca sa ai aceeasi valoare ca in trecut.

Mie imi pare ca iti lipseste profesia si socializarea cu adulti de acelasi nivel cu tine ... si trebuie sa faci ceva in domeniul ala - un voluntariat, o pozitie mai entry level la inceput ... Nu am inteles de ce nu poti sa-ti gasesti job ... eu as incerca, as aplica, m-as duce la interviuri, as face ceva in sensul asta ...s-ar putea ca numai aceste eforturi de cautare sa te faca sa te simti mai bine.

Serios acum, fara sa doresc sa jignesc pe nimeni, exista femei pentru care componentele de "mama si sotie" nu sunt atat de valoroase pe cat le promoveaza norma traditionala ... eu sunt una dintre ele, poate si tu esti la fel ...

Sabina spune:

asta cu simtitul valoros e destul de adanca in opinia mea.
si eu am trecu prin tot felul de faze si in final am ajuns la concluzia ca trebuie sa te simti valoros orice ai face, sa te simti valoros inseamna sa te iubiesti si nu te iubesti daca te consideri nevaloros.
si nu e ok sa te iubesti si sa te valorizezi doar din cand in cand, la anumite activitati, la anumite momente din viata.

tre sa te iubesti pentru ca existi, restu inseamna pretentii de la tine insati si ascunde treaba asta niste rani mai adanci.

de ex, putem evita aceste rani la copiii nostri nevalorizandu-i artificial prin pedepse si recompense, asta asa, ca exemplu practic.


Aqai, eu as spune ca vb si de orgoliu aici. Lasa-ti orgoliul deoparte si iubeste-te si daca nu faci cine stie ce.
Ti-o spun eu, care sunt mega carierista , dar am trecut prin niste experiente la limita care m-au facut sa inteleg altfel problema asta cu valoarea si nonvaloarea.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Aqai spune:

Buflea, limitata in gandire si luandu-te la tranta cu nenea mixo-maxo-ul meu :). Uite cum nu te valorizezi destul, da-mi voie sa o fac eu in loul tau

Am citit si raspunsul tau si raspunsul Sabinei si o sa reformulez: si tu ai dreptate si ea. Impreuna. (Mai putin partea cu orgoliul. Ala e in alta parte).

Si eu aveam dreptate si nenea. Impreuna.

Da e important sa avem activitati care sa ne dea valoare prin prisma aprecierii altora (ne vedem valorosi fiindca altii ne vad si ne recunosc) dar e important sa stim sa ne apreciem si noi insine. Ca persoane, si nu neaparat ca actiuni sau rod al actiunilor noastre. Odata ce am inceput sa scriu si sa citesc raspunsurile, mi-am dat seama ca eram intr-o mica groapa de apreciere interioara si exterioara si nu mai vedeam padurea de coaci.


Si uite asa imi trag doua palme si ajung la viziunea inteleapta: sunt o persoana cu xyz calitati pe care le exersez in fiecare zi si in relatiile mele cu altii. Cum a zis Lady, tre' sa ma apreciez ca sunt logica, de exemplu. Asta e aprecierea mea personala si aducandu-mi aminte ca sunt o persoana logica ma face sa ma simt bine despre mine (si sa ma si iubesc un picut :)

In afara de calitatile xyz mai am si aptitudinile abc pe care daca le pun in practica generez un rezultat palpabil, de perefrinta pozitiv care imi aduce si aprecierea celorlalti.

Si uite cum deja, vorba lui nenea, ma simt mai bine fiindca imi reunosc partile bune, chiar daca de acu' o ora pana cum nu m-am angajat.

Iar la partea cu munca, buflea iti dau dreptate. ma echilibreaza. Si nu cred ca trebuie sa fii cine stie ce carierist, ci doar sa ai oportunitatea sa faci ce iti place si ce stii sa faci. Nu mai stiu pe la ce curs am invatat ca jobul perfect e la suprapunerea a trei arii: ce iti place sa faci, ce stii sa faci si ce esti platit sa faci.

Si ca a nu ma intelegeti gresit, nu stau sa ma plang ca nu am de lucru. Am incercat varianta cu jobul perfect de mai sus, nu mi-a iesit, m-am reorientat. Se pare ca nu suficient, da' se rezolva si asta in timp.

Ma retrag, imi intru in rolul de mama pe baricade. dar revin, si vreau sa stiu in continuare gandurile voastre!






Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

maru spune:

Aqai, o floare de la mine
te inteleg perfect, merg la terapeut pentru ceva similar.

si mie mi-a dat de facut lista, la mine e cu realizari, dar e acelasi lucru cu lista ta.
Prima data am zis ca nu am nici o realizare. Terapeuta mi-a cerut sa vorbesc ca si cum as da referinte despre mine. Si atunci am gasit 2 realizari:1 Andrei si 2 faptul ca am slabit.
Terapeuta nu a fost multumita si mi-a cerut sa ajung la 10, acum am 4 pe lista si lucrez inca (as zice lucram) la lista: am mai adaugat faptul ca alerg si ca am un job care imi place si la care sunt apreciata.
Ea a pus pe lista si emigrarea. Eu am vazut-o componenta a primei realizari, Andrei, pentru ca am luat lumea in piept pentru el.
Tot ea mi-a cerut sa pun pe lista prietenii pe care ii am. Si am recunoscut ca am prieteni tare buni, culmea ca sunt membri DC si se stiu

Mergi in continuare la terapie si sper sa gasesti radacina nemultumirii care te macina. Eu, noi, am gasit-o. Lucrez la problema dar e a naibii de greu. E ca si cum am doua persoane in mine: una care recunoaste valoare si alta care zice: but...
Ah, terapeuta zice sa scot din vocabular but/dar

buflea spune:

Foarte interesanta remarca asta ... eu cred ca aprecierea interioara sau increderea de sine, vine din confirmarea valorii noastre in exterior ... degeaba imi spun zilnic in oglinda ca sunt slaba (atentie, de mine vorbesc ), cand nimeni in jur nu-mi confirma asta si cand ma duc la magazin nu incap in masura de acum 3 ani.
Cu alte cuvinte, daca in Romania te-ai convins ca ai o anumita valoare intr-un domeniu, atunci scopul ar fi sa primesti aceasta confirmare si aici ...este un mare challange si face parte din pretul pe care il platesti emigrand pentru ca tu ti-ai confirmat o data valoarea.

M-am gandit la ce a spus Maru cu realizarile ... eu de cand m-am nascut, m-am mai nascut de doua ori - o data cand am emigrat si a doua oara cand s-au nascut copiii. De doua ori viata mea s-a schimbat radical, am invatat sa traiesc altfel, in alte coordonate, in alt mediu, cu alte reguli ... si am realizat ca trebuie sa ma adaptez, ca daca nu o fac pierd, ma pierd pe mine si imi pierd familia ... de doua ori am pierdut ceva ce-mi era drag si de care cu drag imi aduc aminte si am castigat experienta. Si in final am ajuns la un echilibru care periodic ... se dezechilibreaza - si atunci fug in Romania, la mama .
Aqai, tu acum castigi experienta ... si in fata ta este echilibrul pe care o sa-l atingi.

(puah ! ce m-am mai strofocat sa scot intzepelciunea asta de mai sus ... )