Valoarea fiecaruia din noi

buflea spune:

Maru, eu nici nu am reusit sa slabesc, nici sa alerg si nici prieteni nu am ... asa ca esti mai in echilibru decat mine

Aqai spune:

Intelepciunea ca intelepciunea, dar galbenul???? cu ce ti-am gresit?

Maru, multumesc de gand si spor la treaba cu lista! sunt sigura ca daca te gandesti bine nu iti va ajunge hartia!

eu cred ca aprecierea interioara sau increderea de sine, vine din confirmarea valorii noastre in exterior

Buflea, lectia pe care o invat eu zilele astea e tocmai cat de volatila e confirmarea asta exterioara fara cea interioara. Daca nu te iubesti (vorba sabinei) si nu iti mai gasesti valoarea fiintei, in secunda in care dispare aprecierea exterioara o iei pe drumul care duce la terapie sau la coada la farmacie sa-ti iei miligramele de fericire la pachet pt o luna. Asta in cazul fericit in care apuci totusi un drum si nu ramai incremenit.

Dat fiindca dupa multa vreme ma simt clara in simturi si gandire mi-am facut niste timp de chiuleala de la parinteala si tot stau si cuget. Si ma simt bine pe masura ce imi dau seama ca sunt ok. Ca ma plac cu toate lucrurile urate din viata mea. Si ca undeva in lumea asta exista niste oameni care ma apreciaza si in viata carora am avut o influenta pozitiva. Chiar daca sunt departe, ei exista. e o stare atat de buna incat ma bucur ca am deschis topicul asta, cand voi avea nevoie voi sti unde sa ma uit in urma si ce sa regasesc.

Uite, pana la urma ce vezi tu in oglinda aia nu conteaza. Nu conteaza nici ce iti spun ceilalti despre ce vezi tu in oglinda sai ce vad ei cand te privesc. Conteaza cum te simti tu. Tu o iubesti pe femeia aia din oglina? O apreciezi? Mai stii sa-i spui femeii din oglinda: ce ma bucur ca esti eu?

Ca din cate am vazut ca faci pana acum, ai toate motivele. Fa-ti si tu lista :)

Asta uitasem eu. Si asta mi-a reamintit Lady cu cateva cuvinte. Multumesc.





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

nelia spune:

Aqai, desi sint de acord ca anumite activitati te pot valoriza mai mult decit altele si asta ori pentru ca simti mai multa satisfactie, ori ai mai multe abilitati pe partea respectiva, cred totusi ca raspunsul sta in ceea ce a scris Sabina: sa te iubesti pe tine insati!

Din pacate, atunci cind nu ai crescut iubindu-te, asta inseamna un lucru profund si destul de dificil cu tine insati.

Cornelia

Bee spune:

Aquai, dand oarecum buzna in subiectul tau, ca o depresiva ce sunt, intreb cu speranta, ajuta, nu?
Imi fac liste mental, ma uit in oglinda, incerc sa vad ce vad altii in mine si apoi ma prabusesc. Imi repet: copiii sunt bucuria mea, sunt cuminti, frumosi, isteti fiindca i-am facut eu si am grija sa-i educ (stiu s-o fac). Sunt (oarecum) creativa in ceea ce fac, sunt entuziasta, fac ceea ce fac cu placere. Si totusi ma prabusesc. Si cand spun asta, stiu ce spun. Am atatea momente, in care brusc ma reduc la 0 absolut si oricat mi-as spune lucruri, oricat le-as repeta, ma dezintegrez, nu mai imi vad rostul, daramite valoarea.

"eu cred ca aprecierea interioara sau increderea de sine, vine din confirmarea valorii noastre in exterior" Cu asta eu personal nu-s de acord. De multe ori reflectam si suntem perceputi de altii asa cum ne vedem noi. Lipsa de incredere in sine se simte si uite asa atragi oameni care abia asteapta sa te "ajute".
Cu serviciul te inteleg, sper sa gasesti si te vei simti mai bine.

viviana spune:

"eu cred ca aprecierea interioara sau increderea de sine, vine din confirmarea valorii noastre in exterior" sau de cum ne vedem noi in ochii celorlalti - ceea ce este diferit de cum ne vedem noi insine.

Sora mea ar spune ca pe ea nu o intereseaza cum o vad ceilalti, ca nu conteaza pentru ca are destula incredere in ea.

Insa eu nu sunt de acord. Fiecare dintre noi are nevoie de recunoastere si apreciere si de valorificarea potentialului propriu.

Ori daca ai langa tine oameni ce te dezaproba, ce nu te sustin, ce-ti nu-ti arata incredere e foarte greu sa o faci si sa-ti patrezi si increderea de sine.

Increderea celor din jur ofera un plus si un sentiment de siguranta.


Sunt ani de zile de cand nu m-am mai gandit la propria valoare.
Stiu ca e acolo si atat. Stiu ca am facut lucruri pe care nu mi le poate contesta si lua nimeni.
Dar mai stiu ca am nevoie de noi provocari pentru a scoate la lumina valoarea latenta sau pur si simplu pentru a adauga alta.

Lista? E goala. Habar nu am ce as putea scrie acolo. Niciodata nu am fost buna la chestiile astea.







Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anca_a spune:

Si eu cred ca adevarata valoare vine din interior, si vine atunci cand incetezi sa te mai critici si alegi sa te iubesti si sa te simti suficient de bun pentru tine insuti.

A-ti cauta valoarea in aprobarea celorlalti inseamna a depinde de aprecierea lor...practic tu, de bunavoie le dai lor puterea de a-ti judeca propria persoana. IN plus, acest fapt poate deveni tare obositor pentru ca trebuie sa demonstrezi IN PERMANENTA tuturor autoritatilor din viata ta (seful, sotul, vecina de la doi samd), cat esti de bun.

adi2003 spune:

Ma simt bine in pielea mea cand fac ce-mi place, in speta cand lucrez la hobby-urile mele, cum ar fi cel legat de plante si ingrijirea lor, cel legat de fotografii si mici indeletniciri. Spre exemplu acum sunt tare bucuroasa ca am confectionat cu succes primele condeie si ca functioneaza, cu toate ca aseara ziceam ca mai bine le luam de-a gata, daca aveam de unde.
Cand faci ceva pe cont propriu si iti iese, aia e valoarea cea mai mare. Indiferent cat de banal ar fi lucrul ala, faptul ca ai reusit singur(a), e minunat.

rrox3 spune:

Adaug si un amendament la acordul bifat mai sus. Nu e doar o chestiune de alegere. Poti alege sa-ti doresti asta si sa incerci sa identifici ce ai avea nevoie ca sa si reusesti. De cele mai multe ori nu poti alege pur si simplu sa simti diferit, fiindca nu tu singura ai ajuns la credinta asta despre tine (ca valoarea ta e conditionata de ...). Ai dobandit-o intr-o relatie de atasament, poate ai si intarit-o pe parcurs in alte relatii semnificative, si tot intr-o relatie o poti pune la indoiala si inlocui treptat cu alta.

Sabina spune:

Aqai, sa depinzi de aprecierea exterioara e o forma de a stimula orgoliul, oricat am incerca noi sa imbracam in cuvinte mai frumoase treaba asta :D
Dar pt a nu avea aceasta forma de orgoliu, pe care o gasesc distructiva(exista si forme constructive de orgoliu, desigur) e necesar ca din copilarie sa ne simtim valorosi si iubiti pur si simplu, fara vreun motiv anume.

e important sa ne reflectam valoarea in exterior, nimeni nu neaga asta,dar e important prin ceea ce aducem bun in societate, nu doar prin prisma personala. iar a te accepta independent de aceasta nu inseamna sa renunti la aspiratii, sunt treburi complet diferite.

Confirmarea din exterior e cu doua taisuri, odata ce lipseste, gata depresia, exemplul cel mai banal: artistele de la Hllywood care se apuca de droguri ca nu mai joaca in film de 5 mil de dolari, ci doar in film de 2 mil.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

rrox3 spune:

Asta e sentimentul de competenta. Contribuie la increderea in sine.

Sentimentul de valoare personala e mai mult legat de a te simti o persoana ok, pe care atat tu cat si ceilalti o pot iubi asa cum e. E legat de a fi, nu de a face.