copil cu cheia de gat.

Buna ziua,
Suntem in situatia in care au fost multi in copilarie si sunt multi copii si-n ziua de astazi, respectiv avem un scolar cu cheia de gat. Baiatul nostru cel mai mare, are 9 ani si 8 luni, este clasa a 3-a si invata program 8-11 (la scoala lui se fac renovari si programul este scurtat mult). De la scoala vine singur (este la 3-4 minute de casa) si sta singur pana la ora 18.
Nu-i este teama, dimpotriva. Am ales varianta de a cumpara doua termosuri de 1l, cu gura larga, in care sa lasam dimineata mancare incalzita pentru pranz, pentru a nu umbla la aragaz. I s-a explicat in nenumarate randuri cum sa reactioneze in diverse situatii, sa nu deschida usa, pe cine sa sune in caz de urgenta, etc.
Din punct de vedere al temelor, are zile bune si zile proaste. Oricum, primul lucru pe care-l fac cand ajung acasa, este sa le verific, sa-l pun sa refaca ce nu este corect, sa explic unde are nelamuriri (nu prea exista situatia-de obicei le mai face prost din neatentie, lipsa de chef..).
Problema noastra este ca minte. Am stabilit ca nu are voie sa iasa afara cand este singur acasa. Daca i se permite iesitul afara cate o ora (cand nu suntem acasa), l-am rugat sa stea doar in fata blocului. N-a respectat conventia, s-a dus mult mai departe pentru a se intalni cu colegi de clasa. Cu toate ca nu i-am impus un program de teme, ma suna din proprie initiativa sa-mi spuna “mi-am terminat la mate…ma apuc la romana”, cand el nu a facut nimic pana la acea ora. Eu il sun de la servici periodic sa vad ce face si l-am rugat in repetate randuri sa nu spuna altceva decat adevarul :daca nu are chef de teme decat dupa ora 16, de ex. sa-mi spuna ca s-a jucat si se va apuce mai tarziu. Sunt constienta ca prin telefon n-am cum sa verific asta.
Mai nou, acum cateva zile a folosit aragazul (nu este prima oara cand am descoperit asta si i s-au explicat din nou pericolele la care se expune) si a uitat pe foc o oala goala in care era un polonic din plastic. Si-a dat seama dupa multa vreme, cand polonicul era topit jumatate. Bine-nteles ca a ascuns fapta. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu si-ar fi dat seama in al 13-lea ceas sa stinga totusi focul.
I s-a spus de mic ca ori de cate ori face ceva, sa vina sa spuna adevarul si fapta va fi doar pe jumatate pedepsita (sau deloc, in functie de gravitate). Ne-am tinut mereu de cuvant…el nu. De cate ori are ocazia, minte. Adica, zilnic! Minciuna a devenit un fel de a fi de pe la grupa pregatitoare, dar la scoala a crescut in intensitate. Acum, in clasa a 3-a, nu cred ca a mai existat zi in care sa nu fi spus o minciuna, indiferent cat de nevinovata ar fi. I-am explicat aceleasi lucruri de fiecare data, am aratat intelegere, tot nu am ajuns la o rezolvare a problemei. Sunt constienta ca debutul minciunii provine de la tatal meu (bunicul lui), pe care l-am auzit de mai multe ori cand ii spunea..”nu-i mai spune asta lui mami, sa nu se supere”. L-am luat deoparte pe tatal meu si am discutat, dar fara folos. Drept urmare, de 1 an si jumatate, am plecat de acasa, initial cu chirie, apoi am reusit sa luam apartamentul nostru, pentru a scoate copilul din acel mediu.
Saptamana aceasta a primit in casa un coleg de scoala. Nu a cerut voie, iar cand m-a sunat sa ma asigure ca a ajuns acasa l-a pus sa taca sa nu-l aud ca mai e cu cineva. Colegul respectiv n-a anuntat nici el acasa unde este si l-a cautat bunicul inebunit mai bine de o ora.
Nu stiu cum sa-l scot din acest cerc vicios al minciunii si cum sa-l fac sa constientizeze pericolele la care se expune iesind singur afara cand noi nu suntem acasa, mai ales indepartandu-se de bloc.
In rest este un copil cuminte, nu avem problem deosebite cu el. E un baiat foarte istet, stie sa-si faca singur temele. Cand verific si descopar ca a mai gresit cate ceva sau trebuie refacuta vreo compunere, nu avem discutii in a le reface sau a intelege. Se intelege bine cu fratiorul mai mic, nu a aratat vreo dovada de gelozie si nici cel mic nu e gelos pe el. Am incercat sa nu partinim niciodata si zicem noi am reusit. Nu pot privi aceste actiuni ca un semnal de alarma cum ca ar atrage atentia asupra lui, pentru ca le acordam timp si impreuna si separat.
Astept cu interes pareri si sfaturi sau eventuale intrebari.


poze-Luca la 2 ani

blackgirl0 spune:

Urgent luati-va o bona sau o vecina pensionara care sa stea cu el acasa pana ajungeti voi. Sau un after school. O sa imi spui ca poate finantele nu va ajuta, insa sunt sigura ca fiind vorba de siguranta copilului tau o sa gasesti o solutie. Eu una nu as sta linistita absolut deloc! Spr ca ai deja o solutie pt maine! Se pot intampla o gramada de grozavii: sa deschida geamul, sa dea drumul la aragaz si flacara sa se stinga, sa lase oameni straini in casa, sa plece fara sa va anunte.

Nu este pregatit sa fie singur in casa atata timp. Un/o bunic/a nu se poate reloca cateva ore (daca se gasesc in aceeasi localitatea cu voi)?

Sora mea a mintit de cand era mica si a ajuns rau: a inceput sa fure de la familie, pana la necunoscuti. Chiar si-acum la 30 de ani fura sume mari din casa mamei, numai ca mama nu are inima sa faca plangere mai departe. Are facultate, un sot si 2 copii. Ce vrei mai mult?

Mik spune:

Amalia, copilasul tau a invatat "minciunile" utilitare si nevinovate.
Daca vin acasa colegii pe care ii cunosti, nu mi se pare o problema. Si nici daca se duce el la altcineva cunoscut.
E clar ca acum cu vremea buna va iesi si mai mult afara. Si mie mi se pare inuman sa-i inpui sa stea singurel in casa si sa auda de afara copiii care se joaca

Ceea ce ai putea face :
- ii organizezi iesirile (de 3 ori pe saptamina are voie sa se duca la X sau la Y)
- verifici ca incuie bine usa la aprtament
- cind are program sa fie acasa, singur sau cu un coleg il suni de 2-3 ori intr-o dupa-amiaza pe fix
- daca te poti libera de la job vii acasa in inspectie pe ne-anuntate

Ceea ce-to povesteste Black e posibil, insa eu cred ca e vorba de "buruiene rele" care orice ai face o iau singurele pe aratura.

denizel spune:

Amalia, eu cred ca ala micu' sta foarte mult timp singur, 7 ore mi se par lungi de tot pentru un copil de 9-10 ani :).
Se plictiseste si mi se pare normal sa vrea sa iasa, sa se mai intalneasca si el cu cineva.

De mintit, probabil ca minte fiindca ii e teama de consecinte, adica de pedepse, de faptul ca te superi, ca il certi etc.
Nu ai putea renunta pentru un timp la pedepse?
S-ar putea sa observi o schimbare in bine.
Nu spun ca nu va mai incerca sa minta, dar altfel pui problema atunci cand il investesti cu multa incredere si ii spui ca nu il pedepsesti pentru ca il respecti (respectul cere respect in schimb, si ai sa vezi ca baietelul tau o sa inteleaga asta foarte bine :).


Despre echipa pe care o facea cu bunicul, cred ca e o chestie grozava . Pentru asta sunt bunicii :). Nu cred ca "uneltirea" celor doi iti lua tie din autoritate sau facea copilul sa nu te mai respecte .

Daca as fi in locul tau, as apela la ajutorul bunicilor.
Chiar si in fata blocului cu parintii acasa nu sunt in siguranta copiii...
Baietelul meu are 11 ani, dar nu as avea curaj sa il las in fata blocului fara nici un adult care sa mai arunce un ochi din cand in cand.

Androix spune:

Si eu spun la fel: ar trebui sa faci cumva incat sa-l poti controla personal din cand in cand. In locul tau, daca nu as putea fugi de la serviciu, as cauta o persoana in zona, o fosta profesoara/invatatoare/educatoare care contra cost sa treaca din cand in cand va vada ce face. Eventual sa faca ceva teme impreuna, sau de ce nu sa mearga cu el in parc sau la joaca.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

MElise spune:

Amalia, fetita mea e tot in clasa a treia si are aceeasi varsta cu baiatul tau. Sta singura acasa, insa, e drept, mult mai putin, adica de la 7 cand plec eu la serviciu, pana la 12, cand pleaca ea la scoala (invata de la 12:30 la 16). Programul asta il are din semestrul II, pentru ca in semestrul I invata dimineata. In anii trecuti aveam bona, dar anul asta am renuntat, pentru ca in semestrul I, o duceam eu la scoala si aveam timp sa o si iau. La inceput a fost cumplit pentru mine, am stat cu stres. Pe parcurs m-am obisnuit cu ideea ca merge singura la scoala... A inceput sa ma minta la un moment dat cu privire la uitatul la televizor (isi facea temele in graba si dupa aia se uita la desene), insa cred ca am rezolvat problema. Nu i-am interzis sa se uite, ci am inceput sa ii las tot felul de sarcini pe care sa le faca dupa ce isi temina temele. Sa faca ordine la jucarii, sa deseneze nu stiu ce felicitare pentru nu stiu ce ocazie... si asa mai departe. Deocamdata lucrurile merg destul de bine, insa zilele trecute i-a spus surorii mele ca se simte singura dimineata si asta m-a ingrijorat. Solutia? Nu cred ca o stiu foarte bine, insa un lucru e cert... copiii au nevoie de noi si trebuie sa le dedicam cat mai mult timp. Cred ca asta e o solutie si in ceea ce priveste increderea...

MElise

ruxij spune:

Si eu am stat singura acasa incepand din clasa a 2a. Si eu faceam exact aceleasi lucruri ca baiatul tau, adica aduceam copii in casa si mai trageam cate o minciunica in legatura cu materia la care invat la ora la care suna mama, cand eu de fapt citeam. Eu umblam la aragaz, imi incalzeam mancarea in fiecare zi. Nu am ajuns nici sa fur, am ajuns bine.:) Dar sunt de parere ca baiatul tau nu este pregatit sa stea singur si este absolut necesar sa angajati pe cineva sa stea cu el. Cel putin pana mai pe la 12 ani. Si eu ma gandeam sa il las pe baiatul meu singur acasa la anul, cand va fi in clasa a 4a si va avea 10 ani, dar nu se va intampla. Sunt sigura ca nu va face nimic periculos, stam la casa, nu avem aragaz cu gaze, avem cuptor cu microunde unde isi poate incalzi mancarea, dar e f. sociabil si intotdeauna incearca sa depaseasca granitele impuse de adulti. Sunt 100%convinsa ca va iesi afara si va aduce copii in casa. Al meu ar tb sa stea acasa de la 2.30 la 4.30, deci doar doua ore, dar nu e pregatit, nu e din ala sa stea sa citeasca singur in casa. Dc. ar fi fost pregatit, l-as fi lasat. Gasiti pe cineva sa va ajute. Daca e imposibil, atunci nu te mai agita ca aduce copii si iese afara. Asta e, va fi ok dc. e sa fie ok.

szivarvany spune:

Si eu de la 7 ami am stat cu cheia la gat, dar eu aveam o adevarata fobie in ceea ce privea focul deci nici vorba sa umblu la aragaz. Si mereu ne sunam pe fix
Acum e bine ca exista telefoanele celulare.
Fiul tau cred ca se plictiseste rau atatea ore.
Ar fi ok sa tineti legatura prin pc cu webcam, zic si eu. Asta daca iti permite tie munca sa te poti uita din cand in cand, evident.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

monicabo spune:

Amalia, tocmai ce am vorbit in particular. Si eu am fost copil cu cheia de gat...
Probleme a ziua de astazi este ca parintii vin f tarziu acasa de la serviciu, si copiii ar trebui sa stea multe ore singuri. La mine de ex. mama ajungea la ora 15 acasa, deci stateam 3 ore singura (nici 3 ore, de pe la 12.30 pana la 15 cum ziceam)
Va doresc sa gasiti cele mai bune solutii pt voi ca familie!

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Amalia spune:

Va multumesc pentru raspunsuri!
Aveti dreptate, cea mai mare problema este numarul mare de ore pe care le sta singur. Spre suprinderea mea, inca de anul trecut jumatate din copiii din clasa stateau singurei, iar anul asta un procent si mai mare. De aici si curajul meu.
E deja singur de la 1 noiembrie, de cand s-a terminat CIC-ul meu pentru cel mic si am revenit la servici. De plecat, sa mai vin acasa la ore neanuntate, nu am cum, dar a facut asta sotul, bona celui mic si-mi voi ruga si tatal. In afara de tatal meu (care dupa cum am spus, l-a invatat la destule rele...si a continuat si dupa ce am discutat cu el...nu s-a pus problema ca mi-as fi pierdut autoritatea asupra copilului, ci a ceea ce invata de la el) nu avem alti bunici la care sa apelam. Mama mea nu mai traieste de mult, iar socrii au in jur de 52 de ani si mai au mult pana la pensie (plus ca locuiesc in Ploiesti).
Cel mic e la gradinita si-l ia bona la ora 17, deci cu plimbatul de rigoare ajung acasa in jur de 17:30-18. O sa vorbim cu bona sa vina ceva mai devreme si sa mai reducem putin din numarul de ore pe care le petrece singur. Si-a dorit sa fie independent si mi s-ar parea ca-l dau inapoi daca dupa jumatate de an schimbam foaia si-l tinem iar supravegheat in permamenta.
De sunat, il sun numai pe fix, tocmai pentru a fi sigura ca e acasa. Cu camera web am aplicat metoda o perioada. Eu n-am acces la net de la servici, dar are sotul si intra el. Din pacate, el e destul de des plecat in delegatii si atunci nu-l mai poate supraveghea asa. Oricum, o consider o metoda buna.
Aveti dreptate, se plictiseste de tot ce are de facut prin casa. Temele nu dureaza o vesnicie la varsta asta, sarcinile lui prin casa sunt minore, citeste cat citeste, se joaca, dupa care se cam termina resursele de "fun".
Cu minciunile, nu cred ca sunt legate de teama de consecinte. Ma tin de cuvant de fiecare data si nu reactionez urat cand imi spune adevarul. Am renuntat in iarna mai bine de 2 luni la orice pedeapsa sa vedem ce se intampla. Nu s-a intamplat nimic, a continuat sa minta in acelasi stil.
Sunt constienta ca e copil si are mare nevoie de noi. De asta imi si dedic tot timpul cat sunt acasa, lor. Fac ce-si doresc ei, nu spun ca's prea obosita sau ca am nu stiu ce treburi de facut. Daca imi doresc compania, sunt a lor. Idem si tatal in limita in care este in Bucuresti. Nu-i repezim, suntem un cuplu calm si zic eu echilibrat.
Probabil ca cea mai buna varianta va fi sa vina bona mai repede si sa apelam din nou la web cam.



poze-Luca la 2 ani

Sabina spune:

ce-ar fi sa stea cel mic program scurt la gradi si dupa aia sa vina bona cu el acasa?
Asa ar fi mai multa supraveghere.
Ar avea si cine sa se uite dupa el cat de cat cand mai iese afara in fata blocului.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo