Si minunea s-a numit Ana Isabela

Cum se poate scrie cel mai bine povestea galustei, daca nu cu ea la san, cu pauzele in care ne uitam una in ochii celeilalte, una in sufletul celeilalte? Sa incep, deci...

Eu cred ca povestea incepe in noaptea in care ni s-a dat o a doua sansa, la toti trei, noaptea din Vinerea mare, cand Dumnezeu ne-a crutat vietile, desi masina noastra s-a invartit de doua ori pe sosea, apoi a intrat printre doi copaci in camp unde s-a mai invartit de cateva ori inainte sa se loveasca de un copac si sa se opreasca, atunci cand nu mai spera nimeni.
Ceva s-a intamplat cu organismul meu in momentul acela, un soc, o dereglare care m-a facut ca peste cateva saptamani sa vad doua liniute pe testul de sarcina, test facut asa intr-o doara, intr-o gluma, ca trebuia sa merg la stomatolog.
Si asa a inceput o noua aventura, un samburel mic a inceput sa creasca, incet, incet a inceput sa-si faca simtita prezenta. Pe la saptamana 7 samburelul ce s-a dovedit a fi o samburica ne-a anuntat ca este in pericol, casuta ei nu statea tocmai bine. Ce sperietura, Doamne! Am avut mare noroc ca mama mea era la noi si a putut sa aiba grija de mine, de Robert, de toti, asa ca eu sa pot sta 99% in pat si galuscuta sa fie in siguranta. Dupa o asa sperietura, totul parca s-a schimbat, am apreciat mai mult absolut tot, chiar si greturile, oricat de enervante erau ma faceau sa ma gandesc ca asta inseamna ca totul merge bine cu puiul mic din burtica.
Cand am aflat ce culoare vor avea ciorapeii samburelului, Doamne ce emotii!!! Recunosc ca mi-am dorit intotdeauna o fetita, simteam ca o fata ramane mereu mai aproape de sufletul mamei. Cand am aflat ca va fi fetita, m-am topit de fericire si emotii! Am coborat din cabinet sa platesc ecografia, imi daduse tati cardul lui, el era afara cu Robert, iar eu atata am incurcat cardul meu cu al lui tati, PIN-uri peste PIN-uri, de mi-a aratat tipa de la receptie ca ii apare "card furat". Ies disperata sa scot de la un ATM, tati se cearta cu banca lui la telefon, eu cu a mea, ce mai... finalul a fost cu 2 carduri si 2 conturi blocate. Dar cu "sex probabil feminin".
Lunile si saptamanile au zburat, s-au apropiat sarbatorile de iarna, am inceput sa stau cumintica pentru ca bebelusha era f pregatita de iesit si nu voiam sa iasa inainte de vreme; am facut totul in reluare, gatit in reluare, impodobit brad si jucat cu copil in reluare. Si asa Mos Craciun nu a venit cu bebele, nici Anul Nou, si uite-asa am zis ca ar fi cazul sa ies si eu la plimbarici ca deh, ar cam fi cazul de scos un nasuc de fetita afara. Nimic n-a facut-o sa se grabeasca, poate doar faptul ca am coborat gresit din autobuz in drum spre doctor, am mers o statie mai mult, cea mai lunga statie posibila a RATB-ului, si am mers cu mare viteza inapoi sa nu intarzii la control si m-am trezit la consultatie cu "col deschis, dilatatie 1". Boooon, nu mai aveam curaj sa plec spre casa de frica sa nu nasc in autobuz,
Si a inceput asteptarea, stiam ca majoritatea nasterilor se petrec noaptea, deci dupa ce adormea Robert, stateam si-mi analizam contractiile sa vad sunt dureroase, nu sunt, sunt regulate sau nu.
Tati cumpara in perioada asta rodii; in fiecare seara papam amandoi si mai tarziu, cand a venit mama la noi , toti 3, papam rodii si ne intrebam daca sa ne culcam sau sa plecam la spital; alegeam varianta dormit bustean, lemn Tanase.
Si acum, si probabil intotdeauna, cand voi manca o rodie o sa simt asteptarea aia placuta, nu stiu cum Dumnezeu la cat sunt eu de fricoasa, momentul care se apropia nu ma speria deloc, radeam si glumeam pe tema asta.
Vineri seara, pe 14 ianuarie, il sun pe tati sa se grabeasca, ii zic ca parca ma doare ceva, sa vina acasa, daca nu merg la spital, macar sa faca cumparaturile saptamanale; ajunge acasa, ii zic, stai, mananca ceva ca nu, parca nu...si-a mancat tati cina, apoi ii zic, no, hai sa merem, ca parca ar veni bebe, dar nici eu nu eram hotarata de asta.
Drumul a fost cum nu mi l-as fi imaginat, nu cu nini-nino, ci incet, vorbind linistiti, zicandu-i "lasa-l sa intre in fatza ca doar noi nu ne grabim".

La spital mi se spune ca dilatatia e 4 spre 5, merg in salon, de acolo ma duce in sala de nastere/travaliu, abia atunci imi pica fisa ca voi ajunge doar cu bebe in brate inapoi in salon. Abia atunci ma ia o frica, noroc ca toate masuratorile erau bune, totul arata bine. Vine si doamna dr., dr. Nuraltay, minunea asta de om care asa m-a incurajat si mi-a vorbit relaxata, stateam si asteptam momentul in care trebuia sa imping, epidurala era montata si noi trei, eu, doctorita si moasa stateam la niste palavre de numai cafeaua ne lipsea. La un moment dat simt ca-mi vine sa imping, era incredibil pt mine, pt ca nu trecusera nici 2 ore de la internare. Dragutele doamne mi-au aratat ce si cum, cum e cu impinsul, ca de la prima nastere nu am invatat. Asa ca impingem o data, de doua ori, nu e rau, dar simt ca e cel mai important lucru pe care il pot face in viata asta; dr. imi zice ca la urmatoarea vine bebe, ma gandesc, ce ma incurajeaza, foarte draguta! Dar, nu, nu a fost de incurajare, la a treia impingere ma trezesc cu o galusca roz-roz cu o mocutza in forma de inimioara pe burta mea; pentru a doua oara in viata totul, timpul s-a oprit si nu a mai fost nimic! Aud tipatul puternic, inima mea incepe sa bata, incep sa rad, sa tip de bucurie, imi tin pe burta minunea!!!!!
M-am intors in salon, tati era mirat cat de bine arat la fatza (in comparatie cu prima nastere cand eram cam "lovita de accelerat"), o asteptam amandoi emotionati pe fifi sa vina dupa prima ei baitza. Ni se prezinta o sarmalutza roz, care stie imediat ce vrea, cum se face treaba asta cu suptul, si se pune pe treaba cam o ora.
Totul a mers la fel de bine in continuare, nu aveam curaj sa ma bucur de cat de bine se aranjau toate, taietura nu durea, laptele a venit, sanii angorjati i-am domolit din timp cu pompa.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot binele asta si trebuie sa zic ca-i multumesc si lui tati ca m-a sustinut in hotararea asta de-a naste la un spital privat. Am trait acolo o experienta a nasterii pe care o doresc tuturor femeilor din lumea asta, pentru ca venirea unui copil pe lume e un prilej de mare bucurie, asa ar trebui sa fie.

Ii multumesc Cerului intreg, pentru minunea mea roz, sper sa fiu cea mai buna mama din lume pentru ea, sa-i fiu alaturi ori de cate ori va avea nevoie toata viata, s-o sustin si s-o inteleg si sa-i arat in fiecare zi cat de fericita sunt ca ne-a ales pe noi!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si galusca Ana Isabela din 14.01.2011

Cum a venit pe lume Robert

roxx26 spune:

Sa fii fericita, ANA ISABELA, alaturi de parintii si fratiorul tau, care te-au asteptat cu drag!
Iar tie vecinica LORI, iti doresc multe momente de liniste alaturi de familia ta minunata si iti trimit (peste sosea) un buchet maaare de flori, pentru ca azi esti, pentru prima oara, de doua ori mamica!

_

Roxana
Mami fericita de printesa superba Catalina-Victoria 02.01.2011

Scrisoare pentru Catalina

luciact spune:

Felicitari mamico de 2 ori, si La multi ani!!!!!!!!...tot de 2 ori
frumoasa poveste {desi inceputul e trist}, bine ca a avut DD grija de voi

deea_sav85 spune:

Frumoasa poveste. Sa ti traiasca sarmaluta roz, sa va bucurati de ea si multa multa sanatate fratiorului Robert, lui mami si lui tati.

Andreea mamica de Radu Andrei (07.02.2011)

mada23 spune:

Ce frumos sa fii sanatoasa micutza minune, sa cresti frumos Anutza draga, sa bucuri parintii si fratiorul, in jurul tau sa fie numai flori si soare.

*************************************************
Madutz
ingerashul meu iubit
de pruncutz mult dorit Matei Nectarie 18.12.2010
"I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi i-a durerea.Dumnezeu mi-a zis :''Nu, nu Eu trebuie sa ti-o iau ci tu trebuie sa o parasesti.''
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare .Dumnezeu mi-a zis:''Nu ,rabdarea apare in urma necazurilor,nu se ofera ,se castiga.''
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma elibereze de suferinta.Dumnezeu mi-a zis:''Nu,suferintele te indeparteaza de ambitiile lumii si te apropie de mine.''
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea toate lucrurile de care am nevoie sa ma bucur in viata,Dumnezeu mi-a zis:''Nu,iti dau viata ca sa te bucuri de toate lucrurile."

endometrioza+mutatia MTHFR C677T heterozigota+A1298C heterozigota

Simonix spune:

Lori iubita, superba povestea, asa de frumos scrisa, si mai ales asa de frumos traita Sa fiti fericiti in formula completa, stiu deja ca esti in Paradis cu Robert care o iubeste pe aia mica asa cum numai intre frati se poate Si sper ca la urmatoarea mea vizita in tara sa iti revad Robertzelul si sa o cunosc si pe minunea cea mica

Te pup :)

Simona cu Robert

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

gabitzam spune:

Haide mai Lori ca m-ai facut sa plang de emotie, am uitat si de cafea

Sa-ti traiasca minunile mamico, sa fie sanatosi, sa va bucurati impreuna toata familia de momente minunate! Pup puii frumosi si pe mamica lor curajoasa

adryiii spune:

Ce frumoasa poveste Lori! Sa traiasca si sa fie sanatoasa minunatia de fetita!

Doloress spune:

Ce poveste frumoasa si senina! Sa va traiasca galusca roz, sa fie fericita! Lori, sunt tare bucuroasa ca am fost alaturi de o mamica asa minunata ca tine, timp de 2 odisei!

Lorich spune:

Multumesc fetele, din suflet

doloress tu vrei sa plang acilica?? maaaaaare!!!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si galusca Ana Isabela din 14.01.2011

Cum mi s-au intamplat doua minuni, Robertsi Ana Isabela

lavi02 spune:

Foarte frumoasa povestea! Multumim ca ne-ai impartasit-o!
Sa va traiasca!