Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

rrox3 spune:

denizel

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

buli spune:

ladyJ,
multumesc frumos, chiar nu ma gindeam in felul asta, am sa mai cercetez putin.

nah, ca sa vedeti diversitatea speciei :D, pe mine nu m-a oripilat deloc Capraru, dar cred ca din cauza ca nu l-am luat prea in serios.
ba chiar mi s-a parut util, nu mai retin exact ce anume :))

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

LilianaR spune:

Sincer, astept sa vad ziua cand ma va deranja un comentariu inutil...
Pana acum toata lumea isi da cu parerea ba ca nu am facut copilul cand trebuia, ba ca va trebui pus la olita la 6 luni (!!), ba ca o sa o chemi pe mama, ba ca ai nevoie de ajutor dar ca nu stii tu, ba ca ce nume e asta, ba ca la nunta asa trebuie sa se faca... ba ca... ba ca...
Si le-am facut cum am vrut si stiut eu si sotul si asa vom face si de-aci inainte.
Cum naiba sa pun la corason o indicatie venita din gandirea unui om de care nu ma leaga nimic?
Ba chiar din gandirea unui om din alta cultura, generatie etc.? Pentru ce, mai ales, sa ma derajeze? Omul ala mi-a spus acel lucru din nevoia lui de a arata ca stie ceva, poate din nevoia de a controla pe cineva, oricum nu ca sa imi acopere mie o nevoie. Asa incat, fiecare cu ale lui.

Niciodata nu voi putea proceda astfel incat sa-i multumesc pe toti, ceea ce inseamna ca ar trebui sa fiu mereu nemultumita, caci mereu cineva va avea ceva de comentat negativ la adresa procedurilor mele. Nu?
Sigur ca tin cont de pareri, dar nu in sensul sa le simt jignitoare, dar analizez: ia sa vad, se potriveste? Am inceput sa citesc si eu Capraru, de curiozitate, simt sa-mi dau cu cartea-n cap. Dar sa vedem, se va potrivi ceva?
Adica una e sa fii deschis (la orice idee, cat de stupida), alta e sa te consumi pentru un lucru care nu ti se potriveste.

34+

Jasmin012 spune:

Vezi?
Pe mine da, ma deranjeaza cand cineva crede ca le stie pe toate si realitatea sau gandirea mea il contrazice. Si ma indigneaza atitudinea lor de a-mi arata ei ei mie si de a ma convinge ei pe mine. Eu sunt o fire mai simtitoare, pun la suflet tot. Nu e bine, dar asa sunt eu.

repet, cand ma refer la asta nu includ si discutiile astea de pe forum, care sunt bine argumentate si de bun-simt si in discutie ma bag eu ca vreau. Ma refer strict la cei care-si dau cu parerea fara sa-i intreb eu.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

rrox3 spune:

Mai da' celebra mai e cartea lu' Capraru Eu una habar nu am ce scrie in ea. Am fost atat de convinsa, acum mai bine de 11 ani, ca romanii habar n-au cum se cresc bine copiii si au ramas tot la ideile de acum un veac, incat mi-am comandat niste carti americane, care au fost destul de bune. Ba chiar prezentau diverse abordari cu pro si contra si mi-a fost usor sa aleg din ele.
Dar asta nu m-a scutit de multe greseli la primul copil. Din cauza bagajului, cum foarte bine povesteste Tangerine.
Si, de curand, se dovedi ca am mai gresit si la al doilea, am laudat-o prea mult (meritat si sincer, da' prost formulat) Si uite asa ajungem la intelepciunea populara si pricepem de ce in toate povestile, praslea (al 3-lea!) era cel mai reusit si mai de succes copil

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

denizel spune:

Liliana, pentru ca mai ai foarte putin timp si te vei intalni cu Bebe, cred ca in jurul tau ar trebui sa stam cel mai mult .

Liliana, situatia va fi urmatoarea: intr-o buna zi te vei pomeni langa tine cu un omulet mic-mic-mic, un omulet total neputincios (ai sa vezi ca i se balangane caputul, ca tot ce poate face e sa stea pe spate si sa-si miste haotic manutele si piciorusele, ca nu prea zareste mare lucru, ca scanceste sau se screme din cine stie ce motiv si ca... nu poate scoate nici macar un cuvintel :).

Parerile pe care le-ai auzit pana acum sunt ca, asa mic cum e, e un santajist, un heart breaker :)) si un cremenal .
Pai, daca pe bietul de el nu il ajuta inca creierasul nici macar sa opreasca miscarea aia (deprimanta pana la urma ) haotica a bratelor, cum poate crede un om (cu ceva glagorie in cap :) ca l-ar ajuta creierul intr-o actiune atat de complexa cum e santajul sau dominarea semenilor?


parerea mea e ca nu ai nevoie de pareri :).
Elibereaza-ti mintea si sufletul de prejudecati si de toate parerile pe care le-ai auzit pana acum si... fa exact asa cum simti.
Vei fi atat de induiosata cand o sa-l vezi pe... santajistul fara scrupule , ca tot ce o sa simti ca vrei sa faci este sa-i oferi protectie si sa-i faci cat mai usoara vietzuca aia amarata de om care nu poate face altceva decat sa stea pe spate si sa dea din manute si picioruse...
Fa tot ce te indeamna inima sa faci si fii convinsa ca dragostea ta va fi raspaltita (asta, in cazul putin probabil in care te astepti la o rasplata :).




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Rox, cum adica ai laudat nu prea bine formulat mezina? Vreau sa vad daca nu cumva sunt in aceeasi situatie :D.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

rrox3 spune:

Denizel arunca un ochi pe topicul asta si o sa te lamuresti. In special pe link-ul pus acolo de Tangerine, pe mine ala m-a lamurit in cele din urma.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

LilianaR spune:

Jasmine, uite, de exemplu, am intrebat (si pe aici, pe forum) ceva despre cand intra tatal in CIC si mi-am atras chestiuni de genul "care mama nu vrea sa stea acasa cu copilul ei sa-l creasca"!!?
Reactii similare au reiesit si din alte zone, de pe la cunoscuti... E corect, asa vad ei lucrurile si mi-a aratat de fiecare data ca asta e ideologia lor.
Dar asa cum eu nu doresc sa jignesc cu ideile mele, nici ei nu vor sa ma jigneasca cu ale lor, asa ca este numai o reactie la o situatie incompatibila cu ei, deci e normala. De ce sa ma supar, ca au reactionat normal?
Daca din contra vor sa jigneasca sau jignesc si se fac ei ca nu vad... atunci au o problema de toleranta si... iar nu e treaba mea sa ma bag!
Sa fie sanatosi, sa rastingneasca in piete publice toate ideile care nu le plac, sa vorbeasca pe la colturi ca de ce toti oare fac prunci si tot asa. Ii pot ignora oricand, nu?

De cate ori imi pare ca m-a cam suparat reactia cuiva, ma intreb de ce, ce anume nu e bine batut in cuie in mine, ce idee nu e chiar impacata cu restul structurii mele?

Despre CAPRARU: e atat de interesant modul de abordare, ca as vrea sa am rabdare sa citesc ceva din ea. Macar cam cum am citit biblia pe la 14 ani.
Din pacate, am numai cateva pagini la activ si se vede atat de urat modul in care copilul e considerat un produs, ca e tare greu de digerat.
Copilul e copil de la conceptie, dar nu e om pana pe la 18-20 de ani!!!
Nu stiu daca au avut copii, cert e ca inca din multumirile din primele pagini parca simt mirosul unui congres PCRist. Sa nu uitam, totusi, epoca metalica in care fu redactata. Ca in afara acestui lucru, putem judeca strict ca e doar o carte proasta si atat. Care, cine stie, poate ca sustine si pusul la olita la 6 luni...
Cat despre luat in brate, intreb: cand sa-si ia mama copilul in brate? Ca dupa 3 luni mergea la munca; desi zicea cineva ca puteai pe vremuri sa sezi acasa sa-ti cresti pruncul, va amintesc celor care ati uitat ca era greu sa fii casnica, era o infractiune sa nu vrei sa muncesti.
Si cand atata libertate cunosteai, nu e de inteles oare cum de isi cresteau saracele mame copiii cu TREBUIE si NU AI VOIE? Asta era sistemul de valori social.

34+

gmmm spune:

Dificutatile cele mari sint de domeniul trecutului, acum citiva ani cind de-abia aveam ora pe zi pentru mine, spalat pe dinti inclus.
Cu timpul am reusit sa iau taurul de coarne suficient cit sa vad ca in fond copii mei nu sint nefericiti, cu toate "imperfectiunile" mele.


Nu stiu daca din neincredere am simtit nevoia sa ma documentez din carti. Cind am avut copii, n-am avut pe nimeni la indemina sa ma sfatuiasca (n-as fi respins din start sfaturile mamei; in fond sint multumita de rezultatul ei). Iar chestiile de genul ca stii din instinct cum sa faci nu sint stilul meu. Daca ar fi asa, ar trebui renuntat la "parintii intreaba, parintii raspund", nu-i asa?

Rrox3, o coincidenta ŕ propos de remarca ta cu libertatea unuia care sfirseste acolo unde incepe libertatea altuia. Ca se tot discuta de libertatea de a picta pe pereti.
Eu reflectam in sinea mea ca libertatea copilului de a picta pe pereti se sfirseste acolo unde incepe libertatea mea (ma rog, a sotului) de a face si altceva in week-end decit a varui peretii dupa urmele de marker. Bebeul s-a distrat cinci minute, tu muncesti ore. Chestie de randament, ca daca l-ar fi distrat zile in sir ar fi fost altceva.
La noi, markerul se pune pe biblioteca.
Si interzis fetelor sa-l lase pe mina lui bebe.