Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)
Raspunsuri - Pagina 17
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina da, si eu m-am trezit singura, fara mama, fara soacra fara nimic, dar tptusi cu sotul alaturi. Numai ca la mine ce era nasol era ca daca totusi dormea cat de cat copilul, eu in loc sa dorm si eu, trebuia sa invat si sa compun, ca eram studenta. Oboseala cronica e extrem de periculoasa. dar , cum am zis, am schimbat filosofia. Am luat foecare clipa grea ca un cadou care mi se face ca sa progresez. Nu stiu cum am reusit, ca eram si f tanara(23), dar p[e uneva cred ca tot respectul fata de fiinta pe care am nascut-o a determinat modul asta de gandire. si asa am scapat si de prejudecata copilul e rau cand pune plastilina pe perete. cat despre inaintasii nostri, intoteauna au existat si familii in care iubirea prima si nu luau copiii nicio palmuta, sotul meu e un exemplu in sensul asta. si mama lui la fel. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Sabina, asta e, ca trebuie sa gasim modalitatea care ne motiveaza pe fiecare din noi sa mergem mai departe si sa ne adaptam situatiei de parinti. Acel ceva valabil pentru fiecare situatie particulara.
Normal ca nu toti inaintasii nostri nu au aplicat ideea ca "bataia e rupta din rai" sau "unde da mama creste". Slava Domnului!
No, ca tot ziceam ca fiu-meu inca n-a inceput sa puna platilina pe pereti. Azi dimineata am gasit plastilina lipita de mobila!
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Sabina spune:
Gmmm, da, sunt si copiii care dorm mai rau cu cineva alaturi, ba chiar acelasi copil odata doarme mai bine la el in pat, odata cu parintii, cel putin la asta mic al meu asa a fost, ca nu mai pricepeam nimica :)
Oricum, eu cred ca la tine problema este ca esti perfectionista si intr-adevar ca te-ai cam pus pe plan secund(sau ma rog undeva la coada), e greu sa pastrezi un echilibru.
dar cred ca acceptarea greitatilor ne ajuta mai mult decat ne dam seama.
Eu cred ca fara depresia postnatala, fara sentimentul ala de hau absolut pe care l-am trait n-as fi rezistat psihic la ce traiesc acuma, asa ca de aia sfatuiesc pe toata lumea sa-si iubeasca suferintele:)
Si de aia ma infurii cand citesc despre unii parinti care considera ca ai lor copii sunt rai.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui tangerine denizel, te cam iubesc  eu sunt acum in dilema cam pe unde se fixeaza limitele; din ce am citit eu, orice psiholog o sa iti spuna ca limitele sunt sanatoase pentru copil; pe de alta parte, daca pornesti de la premisa competentei copilului, limitele se vor fixa de la sine, in mod natural, de catre realitate (asa numitele consecinte naturale-adica naturale de-adevaratele si nu stabilite de parinti): vrei sa mananci piersici-nu avem in casa decat pepene, asta e-si de aici copilul invata sa isi gestioneze frustrarea; intrebarea e mai are nevoie si de altfel de limite? oricum am un feeling ca limitele alea trebuie sa fie un pic mai departate decat spalatul pe dinti-pana la urma dintii tot cad pe la 6-7 ani si atunci merita efortul? |
Tangerine eu te inteleg foarte bine ca vrei sa fi cat mai relaxata in relatia cu copii si - evident - sa nu te simti vinovata ca esti atat de relaxata
Asta vreau si eu 
Dar cand am insirat eu cele 4 conditii de baza pentru o relatie parinte-copil securizanta, a patra era ceva de genul: sa fi dispus si sa poti, ca parinte, sa te implici activ, sa te lupti (struggle) cu copilul atunci cand copilul actioneaza impotriva lui. Astea sunt limitele, pe care ar fi bine sa le impunem, de preferat prin negociere.
In exemplul tau cu spalatul pe dinti, o sa-ti insir de ce anume nu putem sa fim chiar atat de relaxate. In primul rand cariile la dinti de lapte dor destul de tare, tratamentul la dentist nu-i chiar o bucurie (si costa ametitor de mult - la urma urmei e si asta un criteriu), pierderea prematura a dintilor de lapte se traduce in probleme cu spatiul pe dingie pentru dintii definitivi si copilul va tind sa trateze cu aceeasi "relaxare" spalatul pe dinti cam toata copilaria. In mod uzual va incepe sa se spele serios, din proprie initiativa, cam la vremea intalnirilor romantice
Asa ca eu le permit fetelor ocazional sa sara un spalat pe dinti cand sunt prea obosite sau pur si simplu vor sa fie ca ele, dar doar ocazional. In rest, am grija sa stie tot ce am scris eu mai sus, ca argument si, desigur, au si exemplul nostru, al parintilor.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
denizel spune:
Cartea lui Capraru ar trebui arsa in cea mai mare piata a fiecarui oras 
.
Este incredibil cate mame inca aleg din rafturi vechitura aia (si eu am citit-o inainte de a naste 
) si pe cate mame am auzit ca "scrie in Capraru ca, daca e satul si schimbat, Bebe nu trebuie luat in brate". Bleacs.
Am avut impresia multa vreme ca, poate, domnul si doamna Capraru ar fi scris altfel despre nevoile copiilor daca ar fi avut copilul propriu.
Intre timp m-am convins ca pur si simplu exista oameni care nu cred in tandrete, in daruire totala, in iubirea ca ceva fluid, lipsit de complicatii, care nu are nevoie de manuale de "functionare". Uf!
| Citat: |
Si acum nu stiu nici chestia cu oul sau gaina: parintele se astepta sa fie ascultat fiindca a dat peste un copil ascultator, sau copilul asculta ca reactie la comportarea parintelui? |
Absolut, copilul asculta ca reactie la comportarea parintelui.
Daca un copil vede ca si parintele asculta, ca parintele nu tine neaparat sa fie personajul dominant, va asculta la randul lui,
Si nu e vorba neaparat despre ascultare, ci despre o relatie fireasca intre doi indivizi care se respecta si se iubesc.
Cum insa, inca din primele zile de viata, exista lupta pt. putere (lupta pe care adultul o initiaza!!!), relatia nu are cum sa se dezvolte in afara unei continue lupte pt. putere.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
rrox3 spune:
N-am citit deocamdata decat pana pe la pagina 12, asa ca imi cer scuze daca scriu ceva deja scris de altcineva.
Despre vestitul TREBUIE.
E o problema cand acest TREBUIE este folosit ca o necesitate absoluta, dar sunt cazuri cand e absolut sanatos si OK sa fie folosit.
Cel mai important este cazul "daca X atunci Y" Tipul asta de TREBUIE e perfect OK de folosit, fiindca nu este absolutist. Este doar un lant cauza X - efect Y. Daca nu te speli pe dinti, vei face carii. Daca nu travesezi pe culoarea verde, e posibil sa fi accidentat de o masina.
Important e sa pastram doar consecintele Y care chiar sunt consecinte ale evenimentului X. Nu o sa spunem acum daca nu mananci, mama se supara. Asta ar fi o manipulare ordinara, corect e daca nu mananci, iti va fi foame.
Supararea mamei nu e o consecinta reala, fiindca e ceva ce tine de sistemul ei interior, nu e ceva ce fac toate mamele in cazul in care copiii lor nu mananca.
Si povestea asta e fireste legata de cea a limitelor.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Sper sa nu stirnesc polemici precum Burtocika acum multe, multe pagini, insa chiar asa, tot ce au facut generatiile anterioare e de aruncat? |
Uita-te in jurul tau,gmmm! Iti place ce vezi?
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
a, acum am vazut ca esti in Franta, gmmm.
Eu tocmai m-am intors din Franta si mi-a placut foarte mult ce am vazut .
Nu stiu cum isi cresc francezii copiii, dar stiu ce e in Romania si stiu cat de putin imi place ce vad in jur aici. Ma refer la "starea" celor care ma inconjoara :).
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Sabina, 9, 7 si 2 1/2 ani. Nu stiu ce insemna "a fixa limite" unui bebelus, insa nu vad cum poti sa faci asta fara sa-l lasi sa plinga. Copii mi-au parut fericiti. Si acum nu stiu nici chestia cu oul sau gaina: parintele se astepta sa fie ascultat fiindca a dat peste un copil ascultator, sau copilul asculta ca reactie la comportarea parintelui? |
De obicei copilul asculta fiindca e obisnuit sa fie la randul lui ascultat. Sau de frica.
Despre limite tocmai am postat un mesaj. Asta cu lasatul sa planga e o prostie. Ce ai citit in cartile alea, pe care le blamezi pentru dificultatile tale de mama, e perfect adevarat. Limitele pentru un bebelus sunt cele care tin de siguranta lui. De genul nu-l lasi pe masa ca se va rostogoli si va cadea, nu-l uiti in masina ca poate sa moara, etc.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Sabina, nu stiu daca era o mama perfecta. Insa o mama sigura pe sine e mai fericita decit una roasa de indoieli. Si asta nu se face in detrimentul fericirii copilului. |
Asa este gmmm. O mama care oscileaza, este nesigura, nu e nici fericita si nici sufiecient de buna pentru copil. Dar nu cartile te-au facut sa te indoiesti. Nu teoriile din ele. Te-ai simtit de la inceput nesigura pe tine, ca mama, d-aia si ai citit si respectat rand cu rand ce ai citit. Si te-a napadit oboseala si vina dupa aceea. Daca te intorci putin pe fir, o sa descoperi ca prima a fost neincrederea ta in tine. De acolo au pornit toate.
Fiindca daca ai fi avut-o, ai fi mediat un comportament intre nevoile copiilor si ale tale, ai fi reusit sa te mentii in stare de functionare fara ca asta sa te faca sa te simti vinovata. Ori pe tine vina te-a facut sa lasi complet deoparte nevoile tale. Si ti-a fost cumplit de greu.
Cred, sincer, ca neincrederea e inca acolo. Si nu e singura. Mai sunt si alte credinte nefunctionale. Ai ceva frustrate si tristeste adunate. Si tot sincer iti spun, cred ca ti-ar fi de mare ajutor o consiliere psihologica, in sens de dezvoltare personala. Ai prinde aripi.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
denizel spune:
gmmm, te rog sa ma scuzi pentru ce am spus acum cateva zile!
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.