Cum laudam copilul

Ca parinti, avem pe mana viitoarele personalitati ale celor care ne sunt viitorul. Si vrem sa fim siguri ca laudele pe care le oferim copilului sunt destule ca sa-l faca sa aiba incredere in el si sa fie siguri de el insusi si sa nu fie atat de multe incat sa-l transforme intr-un/intr-o egoist/a insuportabil/a. Multi parinti de pe Desprecopii.com se lupta sa gaseasca echilibrul potrivit in privinta laudelor si sa raspunda la intrebarea unde anume ne oprim cu laudele, sau  oare i-am laudat prea putin? . Este cantitatea de laude atat de importanta, sau mai degraba modul in care ii laudam mai important? www.desprecopii.com/info.asp?id=2162" target="_blank">Expertii spun ca exista moduri de a lauda copiii care le intaresc increderea in ei insisi. Iata sfatul de la Desprecopii.com.

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

Deus spune:

eu il laud cu drag si cu mare placere:-), cel mai important cred ca este sa-i spun des ca el poate orice si sa nu-i fie frica de nimic. In rest ca tot omul ii spun ca-i frumos, ca are niste ochi de ma baga in boala, ca este destept, ca are o memorie de elefantel (seamana cu mami), ca este bunut si mare iubitor de animale, etc.la toate astea adaug pupicurile de rigoare si un gadalit pe masura

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Jasmin012 spune:

Unii psihologi recomanda laudele adresate copilului ca fiind benefice in orice imprejurare, altii (de exemplu dr. Ginott) nu prea le recomanda sau, mai bine zis recomanda a fi utilizate cu precautie pentru ca in unele cazuri ar fi inutile sau daunatoare.
Eu insa il laud tot timpul, de cate ori mi se pare ca a facut ceva dragut sau important sau demn de admiratie. Il incurajez tot timpul si nu preget sa-i spun ca sunt mandra de el. Nu stiu daca fac bine dar asa simt... in plus mi se pare inca prea mic (nu are decat 2 ani si 7 luni) pentru a incepe sa folosesc lauda in mod selectiv.

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

rrox3 spune:

Nu stiu cine este autorul articolului, dar m-ar interesa tare mult o argumentare a partii asteia:

"Se pare ca prea multe laude pot avea un efect negativ, iar atunci cand sunt exprimate intr-un mod nesincer, copiii se pot teme sa incerce lucruri noi sau sa-si asume riscuri de teama de a nu fi mereu la inaltime - acolo unde i-au ridicat laudele parintilor. Daca ne laudam copiii tot timpul, efectul poate fi ca in loc sa-i ridicam ii putem cobori, spun specialistii. Mesajul subliminal pe care il transmitem este acela ca in tot ceea ce face, copilul trebuie sa primeasca mereu aprobarea parintelui si sa caute mereu validarea acestuia."

Fiindca in traducerea mea, inseamna ca ne transformam copiii in narcisisti laudandu-i. Ori, dupa stiinta mea, asta se intampla doar cand conditionam copiii, pretinzandu-le performante.
Este lauda - sincera si meritata de copil - o conditionare?
De ce nu trebuie laudate rezultatele, ci doar efortul? Inteleg de ce, in cazul copiilor fara performante notabile, dar perseverenti si constiinciosi, dar ce facem cu cei care performeaza foarte usor? Nu-i mai laudam?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ligeea spune:

ba eu ii laud .Si se bucura asa de tare si cel marisor si cel mic, le sclipesc ochisorii cand imi zic ,,mami vino sa vezi ce am facut "-si daca nu e prea gogonata de fiecare data ma arat incantata

simali spune:

Nici eu nu cred ca e benefic pentru copil sa fie laudat mai mult decat oricare alt membru al familiei. Eu, ca mama, incerc sa apreciez pozitiv o fapta sau un gest care-mi place, atat la copil cat si la sot. Dar sunt perfect constienta ca apreciez CE-MI PLACE MIE si nu ce este bine sau rau. Copilul/sotul nu trebuie sa se ghideze in viata numai dupa parerea mea...

Pe de alta parte am vazut cum in cazul copiilor mai maricei lauda sporeste neincrederea in fortele proprii, nu o intareste. Copiii tind sa spuna sau sa gandeasca "asa zici tu ca esti mama mea" si sa se uite in continuare catre anturaj pentru confirmarea propriei valori. Iar nevoia aceasta de confirmare EXTERIOARA este rezultatul unei idei fundamental gresite, aceea ca exista oameni valorosi si oameni mai putin valorosi si ca valoarea aceasta are nevoie de RECUNOASTERE exterioara. Iar samanta acesti idei gresite, care sta din pacate la sursa foarte multor depresii, este sadita de parintii care lauda.

Unui copil mic nici nu-i trece prin cap ca daca zice "uite mama ce-am desenat" el intra intr-o competitie de desenat cu alti copii si mama trebuie sa zica "bravo, ce bun esti la desen". Aceasta este o idee semanata de mama. El s-ar multumi daca mama ar zice "uau, imi place" sau ar participa pur si simplu la bucuria lui fara sa spuna cuvinte.

Cand parintele lauda, inconstient evalueaza. In momentul in care copilul simte ca este mereu evaluat el va incepe sa se raporteze sistematic la cei din jur iar increderea in sine devine fragila (cand e pe val cand se simte ultimul gunoi) si poate ajunge rapid in cadere libera.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

desiree spune:

Buna,

Lauda nesincera este aceea care este adresata copilului spre a-l determina sa repete reusita, nu exprimata ca o bucurie sincera si copilul simte . Aceste laude iau forma unui dresaj.Copilul va repeta acel lucru fiindca a fost laudat, dar posibil ca acel lucru reusit sa nu il reprezinte in acel moment, sa nu fie pregatit pentru el, insa sa-l faca doar pentru a obtine lauda si atentia parintelui. Ori asta ii poate afecta personalitatea, dezvoltarea lui fireasca si normala. Este acelasi lucru ca atunci cand il lauzi pentru ceva ce este firesc sa faca, e in natura omului (sa faca la olita, sa se spele pe maini, sa se imbrace singur), astfel repetatele osanale aduse copilului pentru ceva ce oricum e normal sa faca la un moment dat poate fi primejdios. Exemplul din experienta personala, eu mi-am laudat copilul pentru a-l determina sa faca mai repede la olita, insa am gresit. Intr-adevar, fiecare pipi la olita era urmat de bravo si aplauze, insa in momentul in care s-a plictisit de acest joc si laudele nu au mai avut aceeasi valoare pentru el (fiind nesincere, anormale si foarte dese), jocul de-a pipi la olita s-a terminat si a inceput sa faca pe el. Atunci m-am trezit :), m-am relaxat si l-am privit ca pe o persoana capabila sa cunoasca exact momentul cand va fi pregatit. Dupa ce m-am relaxat, reusita lui personala in lupta cu olita a fost neasteptat de rapida.

Prin urmare, il laud, ma bucur pentru el si i-o arat cu multa sinceritate atunci cand reuseste sa faca ceva ce-si doreste cu adevarat sa faca.

Nu il mai laud niciodata spre a-l determina sa faca ceva ce vreau eu sau mi se pare MIE normal sa faca la un moment dat.Are incredere in el tocmai fiindca este lasat sa aiba el initiativa unui lucru, este efortul lui, reusita lui iar pe langa satisfactia lui personala, vin si eu sa-mi exprim bucuria (in nici un caz exagerata)spunandu-i: bravo, ai reusit singurel sa faci x lucru,sunt mandra de tine!..sau: imi place cum ai construit,desenat, etc.

Evit de regula evaluarile de genul: e foarte bine ce ai facut sau ce destept esti ca ai spus poezia asta de la cap la coada, etc (poate data viitoare cand nu-i iese poezia,gandeste ca nu mai e destept), eu nu am nici un drept sa evaluez reusitele lui, vreau sa-i dau sansa sa-si construiasca propriul lui sistem de valori, sa se autoevalueze si in acelasi timp, sa-si cunoasca limitele. Evaluandu-l si preaslavindu-l tot timpul, nu i-as acorda aceasta sansa ci mi-ar accepta sistemul meu de valori in ceea ce-l priveste, ceea ce nu mi se pare ok, fiindca ma pot insela, nu am EU de unde sa stiu ce e mai bine pentru el, numai el stie :)

Va pup si sa aveti o zi usoara

rrox3 spune:

Ai dreptate Orice lauda ascunde o evaluare. Dar nu neaparat o conditionare. Conditionarea apare abia cand comportamentul parintelui se schimba in functie de performantele copilului.

Stii, sunt unii copii care pur si simplu fac totul bine, te incanta permanent. Si ii lauzi pur si simplu pentru ca asa simti, te bucuri si lauda a zburat deja spre ei. E adevarat - am constatat personal - ca ajung sa suporte foarte greu critica si frustrarea, dar asta e firesc sa se intample. Nu au suficienta experienta cu nereusita, fiindca li se intampla extrem de rar.
La fel cu copiii talentati la ceva, desen sa zicem. Nu e normal sa-i incurajezi, sa le spui ceea ce gandesti despre capacitatea lor de a observa lumea si a o desena? Sigur, evaluezi, altfel cum ti-ai da seama ca-s talentati? Nu cred in ideea ca suntem toti la fel. Fiecare are punctele lui forte si e de dorit sa ti le cunosti si sa construiesti pe ele. Ce poate fi rau sa-i confirmi copilului punctele forte pe care le are? Important mi se pare ca, in acelasi timp, sa ii transmiti si ideea ca fiecare are un talent si fiecare exceleaza la ceva anume, nu doar el.

Sau frumusetea... Cum sa nu-i spui copilului ca-i frumos?! Sigur, asta defapt ii transmite ca exista oameni frumosi si oameni urati pe lume si frumusetea devine brusc o caracteristica importanta si care nu trebuie pierduta... Dar cred ca asta se poate preintampina usor transmitand concomitent si ideea ca toti copiii sunt frumosi, fiecare in felul lui.

Ma rog, despre ideea de frumos/urat inoculata copiilor e mult mai mult de discutat, incepand cu personajele de poveste intotdeauna "frumoase si bune in toate cele" sau "urate si releeee".

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Deus spune:

lauda este buna, comparatia este nociva!
daca il compari cu altii si te aude cum te compari cu altii atunci isi cauta si poate isi gaseste repere gresite. Merita incercat, sa nu comparam, sa nu inducem copiilor ideea ca trebuie sa aiba multe, sa fie cei mai buni si cei mai cei, fiindca putini sunt cei mai buni si majoritatea sufera din cauza ca nu ajung la prajitura.
Sa-i iubim asa cum sunt, sa ii invatam sa accepte pe toata lumea asa cum este si sa se bucure de fiecare clipa indiferent de viata materiala.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

simali spune:

Uite, cand vorbesti despre un desen facut de copil si-ti place: de ce trebuie sa-i evaluezi talentul? Arta emotioneaza. Nu e loc de nicio evaluare aici. Doar de emotie pura. Desenul unui copil te poate emotiona tot ata de mult ca si un Monet. Mie niciodata nu mi-a trecut prin cap sa-l evaluez pe Monet, dar tendinta de a evalua si-a scos rapid capul la desenele lui Vlad. Aiurea , nu? Cand e copilul tau nu stiu cum , dar orice face, te duci INCONSTIENT cu gandul la piata muncii si la cum o sa poata el sa traiasca din asta. E stupid si grotesc, stiu... Dar cu responsabilitatea asta in spate (responsabilitatea integrarii in societate) esti tentata sa evaluezi tot timpul, inclusiv atunci cand nu trebuie, inclusiv cand faci mai mult rau decat bine.

Iar cand zici ca e frumos... Sa sti ca el oricum stie ca esti subiectiva. (oricum conteaza ce zic fetele nu tu).

Iar legat de ideea ca lauda este o evaluare dar nu o conditionare, eu cred ca este intr-un fel si o conditionare. Pentru ca nu cred ca te poti abtine sa nu-ti schimbi comportamentul in functie de performanta copilului. Eu incerc sa nu ma supar de notele mediocre ale lui VLad dar nici sa ma extaziez de cele foarte bune, pe ideea ca daca in clasele 1-4 notele nu conteaza (prioritara fiind formarea copilului si deschiderea naturala a orizonturilor cunoasterii) nu conteaza nici cele bune nici cele proaste. Dar cand rezultatele au fost deosebit de bune am fost entuziasmata si nu stiu cati parinti in locul meu reuseau sa se tempereze.

Eu nu pledez aici pentru ideea ca lauda e total proasta. Dar nici total buna. Ma cam zbat (cam fara mare succes pentru moment) sa gasesc linia de demarcatie si calea de mijloc aici...



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

olympia spune:

Eu zic ca lauda poate fi inlocuita cu incurajare, cu sublinierea pasilor inainte facuti, iar lauda pastrata pentru reusitele speciale, de tipul printre primii la ceva... Nu-i cazul sa zici "e extraordinar" la tot ce face copilul, poti spune, "aici chiar ai progresat mult", "culorile din desenul acesta sunt foarte interesant combinate", "se vede ca ai lucrat cu placere", sau doar "imi place". O reactie de apreciere la rezultatele unui efort isi doreste fiecare, nu?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina