Cum laudam copilul

corap spune:

n-am citit articolul - ca n-am chef - dar eu cred ca lauda are sens atunci cand e indreptata asupra a ceea ce face copilul (adica sa i se aprecieze munca, staruinta, dorinta de a invata / face / ajuta, evolutia etc). Si daca e orice de laudat, tb laudat (exteriorizat)
mi se pare aiurea sa-l lauzi ca are ochii verzi - ca n-are nici o contributie la asta; sau ca e inteligent - ca nici aici nu are o contributie majora (decat prin aplicarea punctului 1 de mai sus)

DAr cred ca mai important decat sa-l lauzi e sa-i spui cat il iubesti, fara conditii.

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

rrox3 spune:

Simali nu ma gandesc deloc la piata muncii cand evaluez (fara sa-mi propun asta) capacitatile copilului. Ma bucur de un desen frumos si ma bucur ca are capacitatea sa se exprime prin desen, sa observe foarte amanuntit ce o inconjoara si sa creeze ceva frumos, sa aduca bucurie. Ma bucur ca are un interes pe care-l urmareste cu placere si care o motiveaza. Ma bucur s-o vad cum progreseaza singura, observand. Si-mi exprim bucuria. O laud. Articolul de pe DC ma sfatuieste sa ma cenzurez, sa n-o mai laud, fiindca-i doar talentata. Dar ce-i talentul? Nu e nimic in sine. Il vedem doar cand se concretizeaza in ceva, in urma unui efort al celui talentat. Da, efortul nu e spectaculos, pasii sunt mici, copilul deseneaza zilnic bine. Ar trebui sa-l laud doar cand munceste 3 zile la o mare opera?! Mi se pare absurd.

Ca si ideea ca trebuie laudat doar efortul depus, nu reusita. Mi se pare aberanta in cazul copiilor care reusesc fara prea mare efort. Un soi de discriminare pozitiva.

Bineinteles ca-l evaluam si pe Monet, asa stim ca ne place. Ne emotioneaza, ne trasmite ceva si atunci spunem ca-i bun, ne place. E o evaluare.

Legat de note... mai relaxata decat in clasa a V-a a fiica-mii (cea mare de data asta) nu cred ca am fost vreodata. Am ajuns la suficient echilibru intern, incat sa nu-mi schimb deloc comportamentul in functie de performantele fetelor. Nu ma extaziez la 10 si nu ma crispez la 3. Sunt notele ei, nu ale mele. Si sunt dispusa o sustin si sa o inteleg. A devenit mult mai responsabila de cand nu mai reactionez de parca eu as primi notele alea.

Olympia incurajarea de care spui tu, e tot lauda.
Eu nu vorbesc de extazieri d-astea parintesti, duse la extrem. "Extraordinar, formidabil, excelent!". Vorbesc exact despre "imi place, e frumos, bravo", eventual punctual pentru ceva anume (gen culori, sau anumite detalii in cazul unui desen).

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Tu ai dreptate, dar ma intreb daca tie nu-ti prieste un compliment de genul "ce ochi frumosi ai" Si sunt convina ca nu-l primesti doar pentru genetica mostenita, ci, mai ales, pentru expresia oglindita in ei.
Suntem un tot unitar, cum ne-am nascut si cum devenim si ce facem. Cum sa apreciezi un om pe bucati doar pentru meritele lui?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

corap spune:

io am spus ca nu poti sa-l lauzi ca are oki verzi. desigur poti sa-i spui ca are o sclipire in ei de i se vede frumusetea sufletului
bineinteles ca si io le mai spun ca ce frumosi si inteligenti sunt (dar nu cred ca fac bine)

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

Deus spune:

nu am inteles, ce rau ii provoc daca-i spun ca esti frumos ca un inger? sau ca ma topesc dupa ochii lui superbi ?
poate ca ma comport ca o cioara dar intr-adevar simt ceea ce-i spun

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

szivarvany spune:

M-ati pus pe ganduri.
eu o laud de cate ori pot si-mi cere parerea si incerc sa fiu obiectiva: o laud pt efortul ca a incercat sau a reusit ceva si ii spun ca ce a facut pt mine, care sunt mama ei, este ceva extraordinar, asa cum pt fiecare mama copilul ei este extraordinar
stie ca nu intotdeauna un desen - de exemplu este sublim - si atunci ii spun ca este ok, mie personal imi place ca e facut de ea, insa sigur stie sa faca si altele mai bune - aici si ea recunoaste din start munca de mantuiala
iar cand isi da silinta - de exemplu a invatat sa se dea pe role saptamani in sir exersand in casa - nu as fi crezut vreodata - a fost fericita, ii straluceau ochii si abia a asteptat sa ma bucur alaturi de ea si sa o felicit

de exemplu daca rad copiii de ea ca are roti ajutatoare la bicicleta, le spune ca daaa, ca o lasa mama ei (ii e frica sa incerce fara si nu o stresez cu asta deloc)

si da, o laud de cate ori am ocazia, insa nu cred ca exagerez. imi place sa o incurajez.
daca greseste sau face cate o boacana mai mare, mai da din umeri si-mi reproduce cuvintele ... toti mai gresim

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3" target="_blank">Avem foto in concurs si acum ne laudam

corap spune:

noah, hai ca dau un exemplu personal in persoana mea
LAUDA "NEGATIVA" - io am fost intotdeauna aia laudata ca e inteligenta. so, am fost atat de obisnuita cu asta, ca m-am lasta pe tanjeala , stiam ca sunt mai buna ca altii (la scoala de ex.) by default si nu mi-am mai batut capul cu invatatul. notele bune veneau si eu nu ma strofocam cu nimic.
dar acum recunosc ca laudele m-au tras in jos, pentru ca psihic nu m-am simtit motivata sa fac mai mult, desi as fi putut cu un minim de efort.

LAUDA "POZITIVA"
in schimb eu am nativ ceea ce se cheama doua maini stangi - laudele pt orice progres in domeniul asta m-au motivat, si m-au facut sa ma simt din ce in ce mai confortabil; prin urmare si indemanarea mea a crescut simtitor. acum chiar imi place sa fac lucruri ce solicita indemanare. sincer, as face un curs de instalatori/ zugravi / tamplari daca la noi n-ar fi atat de lasata "in afara societatii" meseria asta si daca as gasi un curs serios.

ma rog, banuiesc ca depinde mult de persoana careia i se aplica (laudele).

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

simali spune:

DE acord cu toata lumea de mai sus. Simt ca in toate mesajele este adevarul intr-o masura sau alta.
Dar:
1.Compliment=lauda?
-Ce ochi frumosi ai!
-Multumesc.
Atat. O constatare urmata de acceptarea complimetului cu gratie. Fara fite, fara nimic. E lauda?
2. Incurajare=lauda?
- Te descurci din ce in ce mai bine la fotbal. Tine-o tot asa!
3. Constatare=lauda?
- Interesant cum ai ales culorile in acest desen. Imi place!

Lauda = manifestarea prin cuvinte a pretuirii fata de cineva. Cand iti manifesti pretuirea toata ziua buna ziua diluezi complet sensul. Lauda trebuie pastrata (dupa mine) pentru ocazii speciale, pentru reusite deosebite. E ca rochia de mireasa: daca o porti zi de zi pierzi tot farmecul.

Rrox. Jur ca eu cand ma uit la un tablou de Monet nu-l evaluez. Il iubesc. Arta este singura zona in care eu am iubit si iubesc nebun, fara inhibitii.


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Jasmin012 spune:

Si eu il iubesc pe Monet

Nu ma gandesc niciodata la piata muncii in ce-l priveste pe fiu-meu. Ca sunt sigura ca o sa se faca ce vrea el si ca opinia mea nu o sa conteze prea mult (asta o sa incerc, sa-l fac sa inteleaga ca va putea face exact ceea ce-si doreste fiindca va reusi cu siguranta). Asta e ceva ce eu nu pot controla. E adevarat, as vrea sa fie cat mai bine pregatit, sa aibe cultura generala. Cam ceea ce depinde de mine o sa fac pentru el. Restul depinde numai de el. Si o sa aibe el timp suficient sa se gandeasca singur la piata muncii.

Cred ca fiecare copil apreciaza laudele diferit, in functie si de personalitate. Unuia poate ii face bine un anumit tip de lauda care altuia nu-i prieste. Dar in mod sigur laudele de genul "esti cel mai frumos, cel mai bun sau cel mai destept" nu fac bine nici unui copil. Trebuie sa fie un motiv pentru care il lauzi. Nu il lauzi pentru ce e, ci pentru ce face bine. Asta nu cred ca dauneaza nimanui. Binenteles, doar sa nu fie exagerate, ci sincere.
Si nu trebuie exagerat in timp cu aceeasi lauda. Cineva dadea exemplul cu olita: normal, cand un copil e aplaudat si laudat de fiecare data cand face la olita la inceput el vede ca face bine, e incurajat, continua. Dar cand totusi a ajuns la un punct in care deja s-a obisnuit cu asta si vede facutul la olita ca pe ceva normal si parintele continua cu laudele copilul se plictiseste si cred ca deja incepe sa creada ca parintele il considera prost, sau asa ceva. Credeti ca daca sunt mici nu-si dau seama de asta? Incercati, ca adulti, sa va puneti in situatie: va faceti meseria si sunteti buni la asta; seful vostru vine in fiecare zi si va spune "vai ce bun esti, esti cel mai tare!". La inceput v-ati simti mandri si incurajati. Dar la un moment dat, cu trecerea timpului ati incepe sa va simtiti jigniti, ca si cum cineva s-ar indoi de voi, de capacitatea voastra si tot timpul ar sta cu ochii pe voi si v-ar evalua zilnic. Si atunci probabil ati izbucni: Hello! This is my job! Doar nu fac nimic extraordo=inar! Imi fac meresia si o fac cat pot de bine! De ce trebuie sa stea mereu cu ochii pe mine? Eu asa m-as simti. Voi nu? Si credeti ca un copil e diferit doar pentru ca e mic? Probabil ca are o capacitatea de perceptie mai mare ca a unui adult, dar sigur inteligenta lui e mai mare ca a unui adult. Cel putin are mult mai multi neuroni decat adultii.



Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

lidsta spune:

Cu privire la frumusete nu sunt convinsa ca inocularea ideii ca e frumos/ frumoasa e un lucru bun. Fiica-mea e frumoasa intr-un mod evident, nu stiu cum va fi cand va creste dar acum este. Si pentru ca aude acest lucru de cateva ori pe zi si de la cunoscuti si de la straini pe strada sau in magazine cred ca a facut o fixatie. Isi schimba cate doua rochite pe seara, se impopotoneaza cu margele si prostioare si de cateva luni se joaca doar de-a printesele. Nu fise si nu carti (decat la culcare si acelea musai cu printese). Mai nou, cea mai mare dorinta este sa fie cea mai frumoasa din tara si sa devina printesa.
Ca urmare am trecut la ceea ce credeam ca nu o sa o fac niciodata, demolarea povestilor. Printesele nu exista, Aurora nu era frumoasa deoarece nu este doar un personaj, nu esti cea mai frumoasa, exista multi copii mai frumosi decat tine etc. Ii tot spuneam intr-o perioada ca frumusetea nu conteaza, ci sa fii bun, sanatos si destept. Tot ea m-a intrebat atunci: dar printesele sunt bune si destepte, ca in film spune doar ca sunt frumoase. Si atunci ce sa fac: pe de o parte sunt laudele care o asalteaza iar pe de alta parte sunt modelele oferite de Disney. Eu una nu cred ca i-am mai spus ca e draguta/ frumoasa de ceva vreme si mai vin cu pastilute de genul "vai ce isteata/ desteapta esti" Nu pare prea impresionata, doar frmusetea o intereseaza. Poate fi specific fetitelor de 4 ani dar ma ca tem ca sistemul de valori se formeaza de pe acum si nu as vrea sa ajunga o pitzi de dorobanti sau sa se invarta prin jurul televiziunilor. Mai bine contabil ca mama
Am divagat putin dar vreau sa punctez ca totul tb facut cu masura: lipsa laudelor il poate transforma pe copil intr-un adult timorat/ complexat, excesul de laude il poate transforma intr-un infatuat irecuperabil.