Cum laudam copilul
Raspunsuri - Pagina 3
ana_a spune:
Buna!
De ceva vreme incoace imi pun si eu o astfel de intrebare.
De cand s-au nascut, pe feciorasii mei i-am laudat tot timpul. O lauda deloc exagerata, mai degraba o apreciere combinata cu incurajare si cu extazul meu ca deh...cioara si puiul ei...
Insa, sincer, pe cel mare, uneori l-am incurcat laudandu-l. Nu-s experta in psihologie dar - foarte interesant cum copilasii inteleg de multe ori altceva decat ceea ce vrem noi sa le transmitem.
Recent am fost surprinsa sa constat exact ceea ce se spune in acest articol, mai precis in acest pasaj:
"Daca ne laudam copiii tot timpul, efectul poate fi ca in loc sa-i ridicam ii putem cobori, spun specialistii. Mesajul subliminal pe care il transmitem este acela ca in tot ceea ce face, copilul trebuie sa primeasca mereu aprobarea parintelui si sa caute mereu validarea acestuia."
Unul din expemple ar fi o intamplare recenta, cand Stefan, a venit la mine putin stanjenit sa ma intrebe daca ar putea sa deseneze si altceva decat gormiti, ca el si-ar dori sa faca si dragoni. Dupa care ma intrebat, senin si fff sincer daca mi-ar placea dragonii care si imagineaza el ca ar putea sa-i deseneze. Dupa care, cand i-am raspuns ca mie imi place tot ceea ce deseneaza el si ca abia astept sa vad ce mai aseaza pe hartie, raspunsul lui a fost: "am crezut ca numai gormitii iti plac" 
. Am ramas fara cuvinte...
Binenteles ca eu niciodata nu m-am gandit ca apreciind desenele lui practic ii transmit ca mie NUMAI desenele cu gormiti imi plac...
Mi-am dat seama ca nu am procedat foarte corect.
Cu desenul, in general, nu i-am sugerat sa faca nimic, niciodata. Doar i-am pus la dispozitie "uneltele" pe care si le dorea, cand si le dorea. Si binenteles, cand imi arata cate un desen, pentru ca le face fff frumos(dupa mintea mea) - mi-am permis sa spun "uau imi place mult!" Cam la fel si cu lego, eu personal am fost si raman in continuare fascinata de ceea ce poate sa "lege" din piesele de lego. Nu pot sa fiu indiferenta... si nu stiu cat stric sau cat fac bine...
Dar, pot sa spun ca uneori il simt cu foarte putina incredere in el. Sau poate ca este prea devreme.Poate ca la un moment dat va prinde aripioare si va fi mai sigur pe el. Sper. 
blog
proud
"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."
Povestea fotografiilor noastre :
Operatiunea: I Love DC!
O poveste cu si despre stejarii DC!
ana_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei stie ca nu intotdeauna un desen - de exemplu este sublim - si atunci ii spun ca este ok, mie personal imi place ca e facut de ea, insa sigur stie sa faca si altele mai bune - aici si ea recunoaste din start munca de mantuiala  Daria & felina fioroasa  GIULIA(2004 08 16) cu  Sela_"Meglio sole, che mall`accompagnate !" www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3" target="_blank">Avem foto in concurs si acum ne laudam  |
cum e munca de mantuiala? la un desen?
Mie nu mi sa intamplat inca sa observ vreo munca de mantuiala. Pentru mine toate au un sens, sau oi fi eu exagerata in laude?Dar Stefi uneori este frustrat e drept, ca nu ia iesit nu stiu cum...insa mie imi place. blog proud
"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."
Povestea fotografiilor noastre :
Operatiunea: I Love DC!
O poveste cu si despre stejarii DC!
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Jasmin012 Si credeti ca un copil e diferit doar pentru ca e mic? Probabil ca are o capacitatea de perceptie mai mare ca a unui adult, dar sigur inteligenta lui e mai mare ca a unui adult. Cel putin are mult mai multi neuroni decat adultii. |
M-ai facut sa zambesc.
Neuronii sunt regenerabili si se dezvolta, cresc de-a lungul vietii. S-a depasit de ceva vreme faza in care se credea ca ramanem fara neuroni, cum am termina combustibilul.
Inteligenta copilului se dezvolta si ea, trecand prin mai multe stadii, pe masura ce copilul achizitioneaza diversele unelte ale gandirii.
Capacitatea de perceptie se dezvolta si se cizeleaza si ea de-a lungul copilariei.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Dar: 1.Compliment=lauda? -Ce ochi frumosi ai! -Multumesc. Atat. O constatare urmata de acceptarea complimetului cu gratie. Fara fite, fara nimic. E lauda? 2. Incurajare=lauda? - Te descurci din ce in ce mai bine la fotbal. Tine-o tot asa! 3. Constatare=lauda? - Interesant cum ai ales culorile in acest desen. Imi place! Lauda = manifestarea prin cuvinte a pretuirii fata de cineva. Cand iti manifesti pretuirea toata ziua buna ziua diluezi complet sensul. Alice |
Cred ca sunt de fapt laude. Pai ce constatare e aia care se termina cu "Imi place!"?
Cred ca asimilam cumva lauda cu orice feedback pozitiv si critica cu orice feedback negativ. Cel putin eu asa fac
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lidsta Cu privire la frumusete nu sunt convinsa ca inocularea ideii ca e frumos/ frumoasa e un lucru bun. Fiica-mea e frumoasa intr-un mod evident, nu stiu cum va fi cand va creste dar acum este. Si pentru ca aude acest lucru de cateva ori pe zi si de la cunoscuti si de la straini pe strada sau in magazine cred ca a facut o fixatie. Isi schimba cate doua rochite pe seara, se impopotoneaza cu margele si prostioare si de cateva luni se joaca doar de-a printesele. Nu fise si nu carti (decat la culcare si acelea musai cu printese). Mai nou, cea mai mare dorinta este sa fie cea mai frumoasa din tara si sa devina printesa. Ca urmare am trecut la ceea ce credeam ca nu o sa o fac niciodata, demolarea povestilor. Printesele nu exista, Aurora nu era frumoasa deoarece nu este doar un personaj, nu esti cea mai frumoasa, exista multi copii mai frumosi decat tine etc. Ii tot spuneam intr-o perioada ca frumusetea nu conteaza, ci sa fii bun, sanatos si destept. Tot ea m-a intrebat atunci: dar printesele sunt bune si destepte, ca in film spune doar ca sunt frumoase. Si atunci ce sa fac: pe de o parte sunt laudele care o asalteaza iar pe de alta parte sunt modelele oferite de Disney. Eu una nu cred ca i-am mai spus ca e draguta/ frumoasa de ceva vreme si mai vin cu pastilute de genul "vai ce isteata/ desteapta esti" Nu pare prea impresionata, doar frmusetea o intereseaza. Poate fi specific fetitelor de 4 ani dar ma ca tem ca sistemul de valori se formeaza de pe acum si nu as vrea sa ajunga o pitzi de dorobanti sau sa se invarta prin jurul televiziunilor. Mai bine contabil ca mama Am divagat putin dar vreau sa punctez ca totul tb facut cu masura: lipsa laudelor il poate transforma pe copil intr-un adult timorat/ complexat, excesul de laude il poate transforma intr-un infatuat irecuperabil. |
Cred ca ar fi o idee buna sa-i arati printese reale, contemporane. Sa le vada ca sunt femei, ca toate femeile, nu precum Aurora in versiunea Disney. Si sa-i vorbesti despre ele, despre educatia lor. Ar putea dori sa se comporte ca o printesa, in loc sa imite imaginea din desene animate.
Si, daca n-ai facut-o deja, asigura-te ca face distinctia intre bun si frumos si realizeaza ca exista si oameni frumosi care se poarta urat si oameni mai putin aratosi care dau dovada de bunatate.
Dupa toate astea, poate nu-i nevoie sa-i mai ataci povestile. E pacat.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
Pana la urma, cine e autorul articolului? Are rost sa astept raspunsuri la intrebarile puse sau nu?
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
tangerine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Nu stiu cine este autorul articolului, dar m-ar interesa tare mult o argumentare a partii asteia: "Se pare ca prea multe laude pot avea un efect negativ, iar atunci cand sunt exprimate intr-un mod nesincer, copiii se pot teme sa incerce lucruri noi sau sa-si asume riscuri de teama de a nu fi mereu la inaltime - acolo unde i-au ridicat laudele parintilor. Daca ne laudam copiii tot timpul, efectul poate fi ca in loc sa-i ridicam ii putem cobori, spun specialistii. Mesajul subliminal pe care il transmitem este acela ca in tot ceea ce face, copilul trebuie sa primeasca mereu aprobarea parintelui si sa caute mereu validarea acestuia." Fiindca in traducerea mea, inseamna ca ne transformam copiii in narcisisti laudandu-i. Ori, dupa stiinta mea, asta se intampla doar cand conditionam copiii, pretinzandu-le performante. Este lauda - sincera si meritata de copil - o conditionare? De ce nu trebuie laudate rezultatele, ci doar efortul? Inteleg de ce, in cazul copiilor fara performante notabile, dar perseverenti si constiinciosi, dar ce facem cu cei care performeaza foarte usor? Nu-i mai laudam? Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Incerc eu o explicatie
Si parerea mea este ca lauda sincera si meritata nu este o conditionare.
Cred ca in acest articol lauda e inteleasa in chip de recompensa, adica cu scop de manipulare si control a comportamentului.
In privinta laudarii doar a efortului, nu a rezultatelor mi se pare un pic transanta pozitia. Eu as merge pe lauda celor doua combinate, sincera si meritate evident, insa cu accent pe efort pentru ca motivatia intrinseca vine din bucuria de a face, care in principiu duce la rezultate si nu invers.
Cred ca chiar cu cei care performeaza foarte usor, chiar daca laudele sunt sincere si meritate, copiii pot deveni cumva dependenti de ele, in urmatorul sens: sa zicem ca unui copil ii place sa inoate foarte mult; participa la mai multe concursuri la care are rezultate foarte bune, laudate pe drept; sa spunem ca la urmatorul concurs se intampla ceva si nu iese pe un loc fruntas; daca tu pana acum ai laudat doar rezultatele, vei fi in pozitia de a alege intre: a nu lauda deloc (copilul va simti o lipsa care combinata cu esecul nu da o imagine foarte frumoasa) sau a lauda, dar punand acum accentul pe efort, asa dintr-odata, dupa ce anterior ai laudat doar rezultatele-adica inconsistenta.
Daca pornim de la ideea sprijinirii motivatiei intrinseci, eu cred ca intotdeauna trebuie laudat in primul rand efortul. Si mai ales, comunicata bucuria ta si cea observata la copil pentru activitatea in care e implicat.
Dar mi se pare absolut normal sa te bucuri si de rezultate.
Un articol pe acesta tema care mi-e mi-a placut foarte mult este aici:
http://www.nastecumsimti.org/2009/08/06/recompensa-si-lauda-morcovul-otravit/
rrox3 spune:
Multumesc Tangerine 
Am citit articolul din link si inteleg acum foarte bine despre ce este vorba.
Nu discut despre recompense si despre laudele voit manipulative - in cazul lor e evidenta intentia de dresaj. Dar interesul meu era pentru laudele sincere, autentice, spontane, pe care un copil le primeste fiindca se descurca de minune pe aproape toate planurile si te umple de bucurie. Am observat insa ca dezvolta o nevoie de confirmare si validare si nu intelegeam exact unde e problema, in absenta oricarei conditionari.
Ideea e iti trebuie ceva antrenament si atentie sa-ti exprimi aprecierea si bucuria intr-un mod care sa nu puna etichete, chiar daca nu ai nici cea mai mica intentie manipulativa. Fiindca altfel le poti pune fara sa-ti dai macar seama.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
M-ai facut sa zambesc. Neuronii sunt regenerabili si se dezvolta, cresc de-a lungul vietii. S-a depasit de ceva vreme faza in care se credea ca ramanem fara neuroni, cum am termina combustibilul. Inteligenta copilului se dezvolta si ea, trecand prin mai multe stadii, pe masura ce copilul achizitioneaza diversele unelte ale gandirii. Capacitatea de perceptie se dezvolta si se cizeleaza si ea de-a lungul copilariei. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Ma bucur ca ti se pare amuzant.
Jasmin si micutzul
Lucas Daniel (28.11.2007) www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
szivarvany spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ana_a
cum e munca de mantuiala? la un desen? Mie nu mi sa intamplat inca sa observ vreo munca de mantuiala. Pentru mine toate au un sens, sau oi fi eu exagerata in laude?Dar Stefi uneori este frustrat e drept, ca nu ia iesit nu stiu cum...insa mie imi place. |
Cum sa nu se vada ? Cel putin la Giulia e clar. E vorba cand se aseaza la birou si in 3 minute are 3 picturi A4
Asa le si prezinta: astea le-am cam grabit, dar nu-i bai
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu Sela_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3" target="_blank">Avem foto in concurs si acum ne laudam