Cum laudam copilul
Raspunsuri - Pagina 4
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Ideea e iti trebuie ceva antrenament si atentie sa-ti exprimi aprecierea si bucuria intr-un mod care sa nu puna etichete |
Exact.
Dar nici nu poti sa sfarsesti ca un robot programat sa spuna fix ce "e de dorit"?
Uneori iti vine asa... un entuziasm... legat de o chestie pe care a facut-o copilul. Si e tare frumos sa-i dai drumul fara sa te gandesti "Au, strica!".
Eu nu am putut sa ma impac cu TCC din aceasta cauza. M-am revoltat, am facut urat... Pot invata ca unele lucruri nu sunt bine spuse/gandite. Dar nu pot sa ma transform in papusa gonflabila cu casetofon la gura si CD in dos nici pentru cea mai nobila cauza din lume. Si nici pe copilu' nu-l las.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
adra_bell spune:
Eu o laud cu masura:
Ce frumos ai facut aici!
Multumesc ca ma ajuti sa fac ordine! (cand ma ajuta ea sa fac ordine, e dezastru, strang de doua ori)
te descurci foarte bine!
etc
Deseneaza foarte rar, si atunci cand face vreo "opera" o expun, avem un panou d-ala de pluta si o prind acolo.
M-am ferit mereu de "bravo", chiar si cand era mai micuta, mi se pare ca se demoniteaza acest bravo spus tot timpul.
In schimb ii zic mereu ca este frumoasa, nu stiu cat o fi de bine, dar nu ma pot abtine
adra_bell si 
Eva-Elena (14 nov 2007)
about Eva
secolul XX la subiectiv
Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce
rrox3 spune:
Simali exact asa gandesc si eu 
Nu imi place si nu vreau sa ma cenzurez. Dar pot incerca sa imi schimb putin exprimarea. Pot invata sa nu mai pun etichete. Oamenilor in general, copiilor mei in special. D-asta ziceam de antrenament. Sigur, n-o sa fac din asta o lege, mai degraba asa, un gand de fundal care sa lucreze in timp.
Te inteleg perfect cu TCC-ul. Ai nevoie de alt fel de terapie, asta-i prea axata pe rezultate, restrictiva si cumva superficiala. Modifica efecte, nu cauta cauze. Baga emotiile in ecuatii rationale si e prea aproape de dresaj uneori. Dar pentru copii cred ca functioneaza, le atrage atentia asupra a ceea ce fac si efectele cu care se aleg si le da cumva un control mai bun. Un fel de how to . In fine, depinde foarte tare de terapeut, ca orice terapie.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Simali exact asa gandesc si eu Nu imi place si nu vreau sa ma cenzurez. Dar pot incerca sa imi schimb putin exprimarea. Pot invata sa nu mai pun etichete. Oamenilor in general, copiilor mei in special. D-asta ziceam de antrenament. Sigur, n-o sa fac din asta o lege, mai degraba asa, un gand de fundal care sa lucreze in timp. |
mda, asta n-ar strica
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
rrox3 spune:
Da Buli, cu siguranta n-ar strica
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Jasmin012 spune:
Daaa, multi pedagogi si psihologi sustin ca etichetarea e nociva.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
simali spune:
Nepotul mau a dat anul acesta un examen de trecere dintr-a IV intr-a V. A luat la matematica 5.60 si la engleza 9.50. Cand s-a dus sa se inscrie in clasa a V-a i-a spus directoarei ca el e slab la matematica si bun la romana, ca el uraste matematica si ca de aceea vrea la clasa de engleza.
Sunt oameni care vor spune ca examenele aceste sunt minunate, ca trebuie sa se vada "nivelul" (ah, urasc organic acest cuvant). In realitate rezultatele la un nenorocit de test, la o varsta atat de frageda pot face praf si pulbere increderea unui copil, il pot convinge ca el NU E BUN LA MATEMATICA sau CA E BUN LA ENGLEZA si este extrem de timpuriu pentru astfel de concluzii.
Dupa mine nota la un examen este si ea o lauda/critica si ca orice lauda/critica:
- poate sa indeparteze un copil de sine (pe ideea daca am luat nota mare la X materie sunt bun la materia respectiva deci imi place deci asta-i calea) si asta la o varsta mult prea timpurie pentru "specializari".
- poate sa-l convinga pe un altul ca e incapabil
- poate sa-l faca pe un alt copil sa se creada cel mai tare in conditiile in care finalitatea (reusita profesionala de la 25 de ani in sus) este departe si mai urmeaza muuuuuulte provocari pe drum...
Asa ca, dupa cum vedeti, daca nu laudam/criticam noi, o face oricum societatea...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
olympia spune:
Simali, de fapt notele-s evaluari si confirmari ale unor progrese la invatatura si reflecta situatia din acel moment, nu-s laude. Accidente-s posibile oricand, dar astea-s exceptiile. Un copil care indrageste o materie nu va fugi de ea din cauza unei singure note, asta depinde si de felul in care-l ajuta parintii sa gestioneze esecurile.
Oricum copiii isi pot schimba optiunile macar de doua-trei ori in cursul scolii si asta e foarte bine!
Increderea copilului in el insusi se zideste zilnic pas cu pas, daca-l laudam, punctam realist progresele, cand o zbarceste-l incurajam. Daca el simte ca aprecierea noastra nu-i realista, nu-l va ajuta, nu va sti unde si cat trebuie sa lucreze pentru a fi mai bun, mai bun comparativ cu performantele sale anterioare, cred ca pe asta trebuie pus accentul, nu pe competitia cu ceilalti copii.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina