minunea mea mutunel David

cum sa ratez si sa nu-mi scriu si eu povestea? nu se putea, trebuie sa ramana scris undeva miracolul meu.....
pai incepem de undeva din adolescenta da cand am inceput sa aud... "nu cred ca o sa faceti copii""" cam de la toti medicii la care mergeam cu problemele mele de cicluri complet aiurea , 1-2 pe an; am stat pe anticonceptionale ani de zile (vreo 7 din cate am calculat eu), pana cand am fost sigura ca asta e, vreau bebe; nu ma casatorisem inca, urma nunta peste 3 luni, si eu eram convinsa ca o sa fiu gravida la nunta; am bagat tonele de analize, discutii cu doctorul meu, dr Anca de la Municipal, pe care o sa-l pomenesc toata viata... si ne-am pus pe treaba; n-a fost sa fie, asa cum speram eu, pana la nunta adica; imi amintesc ca eu toata slujba de cununie mi-am tinut mainile pe burtica si m-am rugat la DD sa-mi dea un bebe, din toata dragostea noastra. dupa alte 3 luni, in care nici macar ciclu nu aveam, teste de ovulatie...de sarcina (ca poate doar doar....) am hotarat sa fac ceva; am facut 3 luni de tratament, dupa care am incercat iar.... si tot n-a vrut bebe sa vina; m-am crizat si m-am dus cu jelitul la dr, care mi-a zis "lasa mai puiule ca-ti fac eu copil!!!"; si iarasi 6 luni de alte tratamente care urmau sa-mi produca ovulatii mai frecvente cica; terminat tratament, asteptat ovulatie... venit oul dupa ...4 saptamani, intors barbatul din usa cand pleca la servici, ca de' eu ma oulam... dar tot n-a fost sa fie (eram la Atena cand am facut testul si a iesit negativ); dar cand am vazut eu ca nu e, am zis... ei lasa, macar ne oulam din joi in pasti, si de fapt, asta si urmaream, nu?
eeeeiiii, si dupa alte 5 saptamani, iese iar testul de ovulatie pozitiv... nu zic nimic, astept seara, vad ca am chefulete... si-mi vad de treabaaaa (daca intelegeti ce vreau sa spun); era data de 19 iulie, nu o s-o uit niciodata, pentru ca am stiut pe loc ca am ramas gravida; efectiv simteam ceva in burta, un gadilat, nu stiu ce era.... si m-am convins... era bebe in formare; am facut primul test cu 4 zile inainte de ciclu (ca nebuna, dar eram asa de convinsa...) si ce credeti- o liniuta vai de capul ei, dar era. stiu ca am inceput sa plang si ma rugam din toata inima sa nu fie doar impresia mea. seara ii spun sotului, el zice.. stai sa nu ne entuziasmam, dar ii sclipeau ochisorii. a doua zi, alte 3 teste, diferite, toate cu o paloare de liniuta; zic.. gata, e cu ochi
trebuia sa plecam in concediu in Corfu, asa ca am fost si am facut analiza de sange, si cu confirmarea in mana am dat alarma la familion; s-a declansat isteria, va dati seama, plecat cu familion in concediu.... toata lumea disperata, iesi din apa ca e rece, nu mai sari de pe vapor, nu te mai da in tobogane, da' mananca si din asta ca poate-ti e pofta... si eu... cea mai fericita eram, fara urma de greturi, pofte, dureri... lasati-ma frate in pace ca-mi stresati copilu' in burta!!!!
vine prima ecografie.... eu ce sa ma astept sa vad???? o pata nu? nu mergea sonda, deci mi-a facut abdominala... si zice uite bebe!!!... pai sa nu ma jelesc eu putin???? a, da?? pai uite vezi ce se misca? e inimioara... pai si sa nu ma pun si mai tare pe jelit????? radeam si-mi curgeau lacrimile. cand ma vede doctoru' asa, se oftica ca nu vad bine si ma cheama peste 3 zile la alt ecograf, unde intra si tati si vede inimioara cum bate.. hi hi... ne masuram la milimetri atunci. Si incepe perioada cea mai frumoasa din viata (de pana atunci), cand imi erau dragi pana si greturile ocazionale pe care le aveam; cand a miscat bebe prima data... era o miercuri, stateam in pat si radeam cu tati si s-a bagat si el in seama... super senzatie, incredibil, rar asa sentiment in lumea asta;
ecografie la 17 saptamani, tot familionul astepta vestea ca e baiat, eu ii crizam pe toti ca e fetita si o sa le-o dau pe la nas ce frumoasa o sa fie si nu-i las la ea, ca au vrut baiat (dar si eu eram sigura ca e baiat, ca am stiut din prima clipa ca e baiat si mi l-am dorit mai mult ca orice pana atunci); pune ecograful... direct bebe statea cracanel cu putica la vedere... supeeeeeeeeerrrrr, dat lacrimile, ma abtin ca doctorita era mai rece asa de felul ei, bebe cu caputul pitit.. iesi afara, bea apa sa scoata bebe capu’ intra iar, facut 4D, vazut mutrita delicioasa inca de atunci.. anuntat familion... declansat alta isterie !!!!
mai departe... n-as putea sa va spun cand a trecut timpul... eu cresteam, bebe jucaret nevoie mare, topaia toata ziua, ecografii emotionante, poze cu falcute inca din burtica... ceva de vis; eu ma simteam intr-adevar o femeie fericita; spre sfarsit au inceput contractii, nopti nedormite de emotii... abia asteptam sa-mi vad puiul, mi-am imaginat momentul de milioane de ori, ma gandeam ca sa-i spun prima data.... le-am uitat pe toate cand l-am vazut... dar mai e pana acolo; medicul da verdictul prin luna a 8-a..cezariana!!! sigur, nu-i bai, nici eu nu ma incantam la gandul de nastere normala, deci a picat bine!!!
37 saptamani trag un puseu de tensiune, toata umflata si infiltrata.. merg la spital (cu bagajul in masina, sa fie..., stiind ca o sa ma lupt din rasputeri sa nu-l scoata prea devreme).. facem monitorizari, controale, eco... nuuuuuuuuu, bebe e cumintel, sta la caldurica; si evident ca pleca doctorul in strainatate, asa cum ma jelisem toata sarcina sa nu patesc; pai si din clipa aia da-i cu contractii... da’ din alea grave; vorbesc cu alt doctor, ma asigura ca vine la orice ora, sa stau cuminte, ma linistesc si asteptam; si cand vine doctorul meu cica sa ma vada pe 1 aprilie.... pai ce sa ma vada ca eu aveam contractii de nastere deja, eram intrata in travaliu, nu rau... dar aproape... deci oricum iesea pe 1 aprilie pacaliciul meu;
ma duce socra'miu' dimineatza cu bagajul la purtator, cu una bucata sot cam alb si surioara usor verzuie; pe drum cand ma lua cate o contractie radeam infundat de socra'miu' care se uita luuung si se colora de fiecare data altfel (pe cunvantul meu daca nu era curcubeul gelos pe el); la spital, control... da... e pe drum bebe, asa ca hai, internare direct... si intr-o ora eram deja in drum spre sala, cu bocceluta in mana- adica trusa de recoltare de celule; Eram atat de calma si fericita, radeam tot timpul, am intrat, am stat de vorba cu anestezistul, l-am alergat cu banii, dar n-a fost chip sa-i ia; si in timpul asta surioara era lesinata langa mine, evident ca era toata sectia de neonatologie acolo, si jumate’ din ginecologi, si faceau misto de ea, ca era lesinata pe un fotoliu si ei ii luau pulsul ;
Am intrat in sala, am facut misto cu anestezistul cat timp m-a mesterit el pe acolo, am ras cu asistentele de sala de pozitia fantastica aplecata peste burtoi , culcat, bagat unspe mii de ace peste tot (eu cu alergiile mele la medicamente faceam teste alergice)... da’ cine le simtea, ca eram euforica nu altceva; incepe cica operatia, doctorii radeau, eu radeam cu surioara la capul meu care facea ca un popandau, arunca capul peste paravan sa vada ce se intampla, vine senzatia de voma, bagam pe vena, trece senzatia.. incepe iar rasul; se pregateste scoterea mutunelului, la care anestezistul tipa la ei: „i-ati zis ma’ doamnei ca o apasati pe burta??????” ; evident ca eu cu burta sfartecata radeam de ma tavaleam; mana a doua, bun prieten de altfel, scoate capul asa serios si zice” doamna.... acum va apasam pe burta ” si da-i si razi; simt apasarea, soramea iar popandau peste mine.. se uita asa serios, zice „uau, are circulara chiar stransa” (cezariana sa traiasca!!!) ... dar trece repede momentul si aud „UUAAAAAAAA”....... fara cuvinte, ies lacrimile, radeam si plangeam in acelasi timp; alta distractie, mutzu meu iesit cu unghiutele mari reusise sa-l zgarie pe ginecolog; am castigat respectul spitalului ca am reusit sa-l fac pe dr meu sa scoata copil la termen si cu unghiute (ca e cunoscut ca medic grabit, care-i scoate cam devreme); asta am tot auzit cat am stat internata, toata lumea se mira de unghiutele lui ; trimis surioara la bebe, sa ma lase pe mine, ca intre timp imi bagase anestezistul niste calmante de ma linistise de tot, nu mai simteam decat o bucurie imensa in timp ce-l auzeam cum oracaie la ele... si vine surioara cu goanga mica infofolit in scutecel... Doamne , nimic nu o sa se compare vreodata cu prima lui imagine, cum clipea cu ochisorii aia mirati la mine si eu il alintam cu „mami, Puiul lu’ mami mic si frumos, iubirea lu’ mami cea mai mare...”; gata, plecat puiul la baita si aratat lu’ tati; restul operatiei e in ceata, ma tot intrebau toti daca sunt bine... evident ca eram; am trimis surioara sa sune la ai mei, care habar n-aveau ca ma operez in ziua aia, ca doar nu era programat atunci, si la cat de panicosi sunt ei... mai bine sa nu stie; si s-a terminat operatia, abia am ajuns in postoperator ca mi l-au adus pe mutzu la papica; hi hi, ce maimutoi era el cum se batea cu tzitzi sa o pape ; dupa aia.... unspe’ mii de telefoane, chitaieli cu toata lumea, filmeaza-l pe bebe, pupaturi la toata familia.... astea da momente kodak ... poate mai repetam experienta, ce ziceti?????????????

rezultat: mutzunel David Gabriel, nascut 1 aprilie 2009, ora 09.20, 3300g, 47,5 cm, prin cezariana ..... devenit universul nostru intreg si fericirea suprema
intr-un cuvant: FANTASTIC
ITI MULTUMESC DOAMNE PENTRU MINUNEA NOASTRA

diana mami super fericit de mutunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009
mutzunel mic de 5 lunite

iulicutza spune:

Sa va traiasca mutzunelul,sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii in viata! Foarte frumos povestit, am ras si eu citind! Abia astept sa trec si eu prin experienta asta,desi la mine mai dureaza putin!

petrean spune:

m-au trecut fiorii..stii dc..pentru ca si eu..stiam cand am ramas gravida cu Andrei..mi l-am dorit atat de mult..incat am stiut ca atunci s-a "produs"...si..mi-am facut testul de sarcina la 2 sapt dupa ziua in care eu stiam ca a fost conceput..si a iesit pozitiv.
Sa fiti fericiti si sanatosi..si sa faceti..inca 1..dc nu 2

---

Vlad si Catalin-17.03.2009
Andrei Luca -15.12.2006

anamariame spune:

Foarte frumoasa povestea!Am plans citind-o, mi-am amintit si eu primele clipe petrecute alaturi de Eva, nu cred ca o sa mai traiesc ceva la fel de emotionat!Sa va traiasca minunea si sa dea Dumnezeu sa ii faceti si o surioara. Sau fratior. Sau ambii. Ce vreti voi! Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)

alina.n spune:

dyana ai descris foarte frumos cum a venit in viata voastra mutunelul David , mi-am amintit si am retrait si eu aceste clipe minunate de sarcina si nastere si imi doresc sa le repet macar inca o data

Mami fericita!!!
Crestem mari!!!

aris26 spune:

felicitari dyana, sa fie sanatos si sa va umple viata de bucurii
uite ca eu nu staim ca noi ne-am balacit baietii in corfu de cand erau la stadiul de embriondea aia au iesit asa frumoshi amandoi?

Monnvas spune:

Nici nu ma asteptam la altceva decat la o poveste cu mult si Sa va traiasca si... sa mai faceti, ca va ies bine! Si sa fiti toti la fel de veseli!

Monica mami de CRISTIAN
(7.03.2009)

Asa am venit eu pe lume!

Ilinca_M. spune:

Sa traiasca Mutzunelu' cel frumos si mamica lui cea vesela!

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
5luni

dyana27 spune:

diana mami super fericit de mutunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009
mutzunel mic de 5 lunite

cum am venit pe lume

Gianina34 spune:

doamne ce mica m-am facut

multe multe

Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 5 luni

dyana27 spune:

da da daaaaaaaa!!! mai vreau 2 odata.. daca ies, ca daca nu... ne oprim la 2, ca altfel modific usile la apartament sa mai incap pe ele. chiar azi am vazut 2 gemeni blonzi cu ochi albastri, la vreo 10 anisori asa... Doamne ce frumosi erau; si cand ii vad pe ai tai... cum sa nu-mi doresc 2 odata (chiar daca uneori ma intreb serios daca as face fatza)... da' lasa, macar sa vina 2 odata ... ca vad eu dupa aia; si daca iese si o fata pentru tati, e perfect; el a ramas marcat de la intalnirea de motocei de la Moeciu cat de dragalase i s-au parut si fetitele... da' eu nu zic nu la inca un mutzunel (sau 2)

diana mami super fericit de mutunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009
mutzunel mic de 5 lunite

cum am venit pe lume