se poate nashte razand!

pentru ca eu am citit mereu povestile din acest capitol pentru a cauta raspunsuri la intrebarile si temerile mele si pentru a capata curaj am decis sa scriu si eu povestea mea. a fost prea frumoasa nashterea asta ca sa nu o impartashesc si altora,sper doar ca am reushit sa pun in cuvinte macar un pic din frumusetea momentului.
intotdeauna mi-am dorit un copil dar mereu am trait cu frica ca nu voi putea avea unul. ne-am hotarat sa incercam din noiembrie 2007,citit,documentat,calculat...rezultat zero.
eram dezamagita dar nu surprinsa. eram de 8 ani impreuna si totushi nu avusesem nici un "accident". chiar sa fiu eu maiestra contraceptiei?intre timp mi-am facut toate analizele posibile,sa fiu sigura ca sunt sanatoasa,daca tot am ashteptat atat.
am fost la mai multi doctori,toti m-au asigurat ca sunt bine si trebuie sa am rabdare si am avut dar cat?la 28 de ani in conditiile in care eram citita si documentata,stiam cam cand ovulez....nu se poate sa nu ramai in cateva luni.toti ziceau sa ashtept un an.
pai eu intr-un an inebunesc. 12 teste negative e prea mult. si pt ce? ca dupa un an sa mai pierd cine stie cati incercand sa repar proplema? cumnatul meu imi spune intr-o zi ca daca il vreau pe cel mai bun sa merg la Tutunaru si m-am dus la el in februarie 2008. mi-a inteles nerabdarea si spere bucuria mea m-a acceptat ca pacienta.
la prima eco mi-a spus ca avem o problema si ca nici nu o sa raman prea ushor.aveam adenomioza si probabil endometrioza. planul de bataie era 3luni monitorizare dupa care laparo. au urmat doua luni lungi de monitorizare pe un cm de peste 36 de zile.ovulam greu dar ovulam pana la urma,mai sigura,mai cu pregnyl,dar tot o singura liniuta vedeam pe teste. dupa a doua luna m-am dus pe capul lui sa ma bage la laparo,
a facut nishte calcule si a zis:"hai sa o facem pe 18iunie,in felul asta mai prindem o luna de monitorizare. faci un beta exact inainte de operatie" zis si facut. luna aia nu am avut timp sa imi plang amarul,trebuia sa ma pregatesc de spital. asa ca in loc sa caut simptome imi cumparam pijamale si papuci.intre timp citisem o gramada despre endo si adeno(asta era cea mai nashpa parte pt ca nu se poate opera decat prin scoaterea uterului...brrrr)
pe 18iunie m-am prezentat la spital,imi venise si ciclul in dimineata aceea....ce zi mare!emotional eram varza,imi era frica dar imi puneam si toate sperantele in operatia asta. a trebuit sa dau peste o cretina de asistenta a doct anestezist care sa imi amplifice la maxim senzatia de disconfort. in fine...sa o ia...ca nu mai conteaza.cand l-am vazut pe T intrand in sala de operatie m-am relaxat complet si am adormit. la operatie mi-a gasit endo fix pe singurul ovar
cu care ovulam de 3 luni incoace si la fire m-a anuntat ca trebuie sa fac dipherelinul. imi venea sa urlu...uite cum se amana orice shansa de a ramane gravida inca minim 6 luni.m-am calmat singura spunandu-mi ca sunt tanara si tratamentul ma va ajuta. m-am oprit in prima farmacie si am cumparat toate cele trei doze de diphe. am citit prospectul de o mie de ori. oricum in cateva zile plecam in grecia. ciclul trebuia sa imi vina spre sfarsitul concediului asa ca trebuia
sa iau o doza cu mine. luna aia nu mi-a mai pasat de nimic. l-am intrebat naiva pe t. daca mai incerc luna asta si mi-a zis sa incercam ca poate am noroc chior,dar nu m-a chemat la monitorizare. deci din punctul lui de vedere slabe rau shansele. am plecat in grecia cu mashina,a fost un drum lung dar frumos.am ajuns in corfu unde mi-am facut de cap asa cum nu mai facusem de mult. m-am dat cu shalupa de mi-au zdranganit creierii in cap,am baut toate shuturile pe care ni le ofereau chelneri
ospitalieri,am intrat in cea mai rece apa posibila si am stat cu orele in soare.ciclul trebuia sa vina pe 20 dupa calculele mele. pe 22 ne-am intors in tara,eu fara mosh-craciun,dar na!habar nu aveam cand am ovulat.desi eu am simtit ovulatia pe 4iulie nu puteam sa fiu sigura mai ales ca facusem si laparo luna aia..cine stie cum s-a dereglat. totusi am zis ca daca nu vine pana in romania bag un test c mi se facuse dor.
pe 23 dimineata m-am trezit,m-am uitat pe calendar si mi-am dat seama:SUNT GRAVIDA!eram atat de sigura si totusi imi era atat de frica ca nu e asa. mi-am mancat unghiile pana pe la 11 cand nu am mai rezistat si am cumparat un test. m-am dus in baie sus si l-am facut,a aparut prima si imediat dupa cea de-a doua. am ramas paralizata cu testul in mana,noroc ca a intrat sotul peste mine. m-am uitat la el si nu am putut sa-i zic decat:sunt!ne-am luat in brate si ne-am pupat ca doi copii pe varful buzelor.
am pus mana pe telefon si l-am sunat pe dr. t. m-a felicitat si a zis hai la mine pe la 1. i-am trmis mms sora-mi cu testul,eram atat de fericiti si agitati...am plecat la ei sa ne bucuram impreuna si sa ashtept ora 1 care parca nu mai venea. tin minte si acum in ce hal imi tremurau genunchii pe vestitul scaun roshu.ma mir ca a nimerit cu sonda aia
despre sarcina nu va povestesc prea mult,a fost ushoara dar plina de griji,am trecut de la stresul"traieste nu traieste"la"avor spontan" la "sarcina oprita in evoluti""de ce nu mishca""de ce mishca prea tare""daca nasc prematur""daca trece termenul si io nu mai nasc"probabil ca stiti cum e, tutu radea de mine si imi zicea sa vezi ce urmeaza: vai,daca o sa cada,vai de ce nu ia 10 la mate...ca sa nu mai vorbim de adolescenta. si avea dreptate,eu naiva credeam ca partea grea e pana raman gravida.
au trecut noua luni ushor,fara greturi mari doar cu nishte dureri groaznice datorita celor doua pozitii mari si late de somn: lateral stanga si lateral dreapta. la inceputul lui decembrie am tras si o sperietura zdravana,in timp ce prietenii mei petreceau week-end-ul prelungit de 1 dec la munte eu ma internam la elias. am tras o raceala groaznica care in cateva ore m-a trantit la pamant. aveam febra de peste 39 constant,tutu era plecat din tara. luasem eu doua eferalgan dar degeaba. sora-mea si cumnata-miu ma infashurau in prosoape ude si reci(sotul era si el in alt pat bolnav cobza)spere seara m-am seperiat,nu mai simteam copilul mishcandu-se[:((]m-am pus pe plans si m-au dus pachet la elias.
la camera de garda toata lumea era relaxata,eu glumeam pe cat posibil,pana la uram mi-au facut o eco si tin minte ca se vedeau coitzele lui bb si eu le explicam doctorilor:"cu alea o sa-mi faca mie nepotzipana la urma m-au internat si la vreo 3 ore dupa ce ajunsesem acolo se gandesc si ei sa-mi ia temperatura. 39 cu 8. de abia atunci intra si asistentele in panica:"de ce nu ai spus?",pai nu v-am zis de cand am intrat pe usha...???asa ca am petrecut 3 nopti singura intr-un salon, Dana(fost rezidenta a lui tutu)a avut grija de mine in toate zilele astea, si ea era gravida cu cateva saptamani mai mica ca mine. Tutu mi-a raspuns si el la sms seara,probabil cand a aterizat. toata lumea s-a purtat impecabil,singurul reprosh l-ash avea pt o timpita de asistenta,
care m-a speriat si mi-a zis ca mai bine avortez decat sa fac un copil handicapat dupa episodul asta de febra...nici nu va imaginati ce era in sufletul meu. am sunat plangand la sora-mea sa caute pe net daca are dreptate. bineinteles ca nu avea. a doua zi am confirmat cu Dana si dupa externare cand i-am povestit lui Tutu a ras dupa care s-a enervat bine. nu o sa-i iert niciodata acelei femei rautatea sau prostia...habar nu am.
intrasem in luna a noua si colul meu de care mi-a fost frica toata sarcina sa nu cumva sa se scurteze sau sa se deschida era bine merci si luuuung cat casa. colac peste pupaza tutu vrea sa plece cand eu aveam 39 de saptamani ma cheama vineri la spital sa vada cat de aproape sunt si care sunt shansele sa nasc fara el. asa ca va dati seama,m-am echipat
la ora 7 dimineata pregatita chiar pt nashtere,ca na, daca era pe aproape probabil ma oprea in spital. asa ca m-am infiintat in fata sali de raport la 8 dimineata cu cele doua genti in portbagajul mashinii(venisem singura...nu stiu ce era in capul meu) si stai si asteapt cu burtoiul cat casa pe holul ala cu ochii de vultur ca nu cumva sa il ratez pe speedy gonzales. intr-un final iese cu ioana dupa el care se distra teribil ce burta mare am si ma anunta suav ca nu mai pleaca nicaieri.[clasic]nu stiu de ce ma speriasem ca doar stiam
tiparul. asa ca nu mai controleaza nimic ca oricum trebuia sa ne vedem miercuri la cabinet. miercuri colul meu bine merci,imi zice hai vineri la spital sa te vad si pe masa. brrrr...iar nebunie,iar bagaje,iar incarca telefoanele,iar epileaza-te...vineri era fix dpn-ul meu. nu ca ar fi fost frumos?iar pazesc usa de la sala de consiliu,de data asta cu sotz cu tot dupa mine. vine t. se amuza ca de obicei cu bluzele mele cu mesaje si ma baga la consult manual.primul din toate cariera mea de tutunareasa. surpriza: dilatatie 1. serios?! ieteee ca ma dilat si eu
el:"nu mai pleci nicaieri ca nashti azi" hau! eram pregatita dar acum e pe bune. naaaasc!!! bogdan ma instruieste cum sa ma schimb. he he..io's veterana in elias baiete. mai comentez un pic cu ioana referitor la zecile de kg puse si fug pe hol,il anunt pe sot ca nasc azi si zici ca ia cazut o piatra in cap si atunci era prima data cand auzea despre posibilitatea de a nashte vreodata.incepe sa se fastaceasca si sa-si dea cu stangu'n dreptu'...ma infing in el: fugi si adu gentile de masina ca am nevoie de ele azi! se duce saracu si vine in 30 de secundese vede ca nu ma reped des la el.
ma duc la vestiar si imi pun camashutza mea de noapte scurt-scurt,neagra si destul de sexy pt situatia data. ma ia tutu pe sus cu inca o moasa(claudia)si ma baga in alta camera. imi rupe membranele ca sa mearga mai repede si dispare nu inainte sa ma lase pe mana claudiei cu instructiuni clare de folosire:"ai grija de ea ca e o persoana importanta pt mine. cum incepe sa o doara sa ii puneti epidurala"...va dati seama cum m-am umflat toata de parca nu eram destul de.m-am dus cu claudia in sala de travaliu,sala in care am si nascut si m-am instalat comod pe pat. incep cu telefoanele "hai sor-meo mai repede ca moare
al meu pe holurile astea"in timpul asta apa curgea la greu. vine si infirmiera imi face minunata clisma,moasa imi monteaza branula si monitoarele pe burta. mai stau eu ce mai stau pe acolo si ma apuca dorul de duca,ii cer voie claudiei,imi scoate saraca toti senzori si ma lasa sa plec. ias pe hol ma pup cu toate lumea si fug inapoi ca nu primisem liber decat 10 min. trecusera deja vreo doua ore decand eram in travaliu,contractii aveam ceva dar nu sa ma tavalesc pe jos. incep sa imi bage diverse pe vena. parca crsteau si contractiile. de vazut le vedeam pe monitor dar nu dureau cum credeam eu ca trebuie sa doara. moasa
statea langa mine imi povestea vrute si nevrute,imi aducea diverse de mancare,ce avea si ea saraca...dar parca nu mancasem in viata mea nishte saratele mai bune ca alea. incepusem sa am contractii de peste o suta ca intensitate si dureau ceva,dilatatie mai deloc(colul meu ambitios tare)intre timp in sala de alaturi vine o tipa cu dilatatie 8...fugeau rezidentii de colo colo nu cred ca a durat 30 de minute si aud uuuuaaaa! hopaaa a nascut. si nu a zis nici car. f tare!vreau si eu. dar a urmat cusut si daca nu a tipat fata mea de ma durea capul,ii tot faceau xilina si degeaba,ea tot urla. s-a enervat si doctorul ca cica nici
nu o atinsese cu acul inca si tipase.le-am zis doctorilor sa ma mute in sala de alaturi si ei nu pricepeau de ce. pai e sala norocoasa,acolo se nashte pe banda si eu zac aici de atatea ore. ma apuca iar bazdacii si cer voie sa plec. iar se chinuie moasa saraca sa imi scoata senzorii,sa opreasca perfuzia...ies pe hol cu pauze lungi pe timpl contractiilor,erau ca nishte dureri de ciclu f puternica care radiau in spate si care te faceau sa te opresti si din respirat alea cateva secunde. ajung la lifturi intr-un final. mai venisera nshte prieteni,deja galeria mea era formata din 5 oameni. ma intrebau daca doare si stiu ca le-am zis ca nu e o chestie pe care ash mai vrea sa o fac vreodata. sotul era transfigurat,asa ca il luam in brate pe durata contractiei si imi ascundeam
fara in el,sa nu ma vada nimeni. ma intorc in sala si claudia zice:"stii ce? hai sa-ti pun epidurala"eu: pai se poate,ca nu prea am dilatatie. ea: acuma,ce o fi o fi,dar nici asa sa te chinui. bravoo! pai hai atunci. cred ca se facuse ora 15. parca nu mai ajungea o data anestezistul,acum ca imi spusese ca se poate nu mai aveam rabdare de loc. pana la urma apare o d-na doctor f draguta,ii explic ce si cum cu coloana mea straba si o rog sa ashtepte sa treaca contractia. monteaza epidurala(nici nu am simtit)si o taie. claudia imi baga prima doza. anestezista lasa langa mine mai multe doze pregatite.
in 10-15 minute gata!nu am mai simtit nimic!!!da' nimic!are tutu dreptate:epidurala e sfanta. intre timp au tot venit ba ioana ba tutu sa ma intrebe de sanatate,eu ca o floare. ioana a venit sa povesteasca o cezariana nasoala rau,se facuse la mine cartier general,dar tare bine era ca ma plictiseam.pe hol nu mai puteam sa ies ca nu aveam picioare de mers. claudia a plecat sa-l intrebe pe tutu daca nu ma baga in cezariana(dragutza,ea asa nascuse si ii era tare frica de nashterea naturala) dar t. a zis sa mai avem rabdare un pic poate scap natural(stia el). a venit pe la 16.30 sa imi zica ca pleaca. la 18 a plecat si ioana dar si claudia mea.
a intrat in tura moasa mariana,nu asa vorbareata dar se vede treaba cu multa experienta. mi-au facut tot felul de injectii unele chiar in burta(cine sa le simta). intre timp a mai venit o tipa in aceeashi camera de alaturi si a nascut tzac-pac si ea. ramasesem numai eu,moasa doctorita de garda cu rezidentul ei,rezident care s-a tot invartit in jurul meu ca pamantul in jurul soarelui. doct de garda o tipa tanara dragutica si cu un halat rosu aproape mai scurt ca rochitza mea de travaliu.se facuse intuneric bine. i-am convins si pe ai mei sa plece sa se odihneasca pt ca eu aveam dilatatie 5 inca. la un moment dat a luat-o razna inima lui bb,
asa ca toata lumea s-a postat langa patul meu cu ochii pe monitor. se facuse ora 10 seara si eu dilatatie 6.eram de 14 ore aproape cu membranele rupte...oooofff...cand se trezeste doct de garda:"mah dar tu parca ai vezica cam plina" eu : da? nu simt nimic. ma apasa ea si zice: vaai e plina rau,trebuie sa faci. fa tu ca eu nu pot sa fac daca nu simt nimic. pana la urma ajung la sonda. doctorita imi zice: ei,de acum o sa creasca si dilatatia ca nu putea cobora capul din cauza vezicii,sa imi zici cand simti o presiune. in 5 minute ii zic: simt presiunea aia,ea: hai mah,asa repede,nu cred. eu: atunci nu o fi,stiu si eu...ca nu am mai nascut.
ea: poate ne faci sa agitam tot spitalul de pomana. pana la urma ma controleaza moasa:"auuu uite-i capul!"...ei,vedeti ca simteam. ele: hai repede ca nashti in pat,suna-l pe tutunaru,sau hai sa facem mishto de el sa il chemam dupa ce ai nascut,sa vina degeaba. ba ati face bine sa nu faceti mishto de nimeni si sa il chemati mai repede ca eu fara el stau cu picioarele incrucishate. il suna. moasa ma invata cum sa ma tzin de pat,cum sa respir,cum sa imping si ma muta pe masa. hop apare si tutu "aaa pai ce faci mah,la cum m-au sunat fetele astea am crezut ca trebuie sa prind copilul din usa" "stati un puc domn doctor ca intr-un minut l-am scos"
eu ma hlizeam si moasa se concentra de zor ca trebuie sa imping. la un moment dat incepe sa imi zica: hai,impinge asa ca si cum ai face kk,hai acum faci kk. la care t scoate capu' "nu ii mai zice asa ca o sperii, auzi nu faci kk tu acum nashti"bineinteles ca m-a bufnit rasul, moasa:"nu mai rade ca pierzi contractia" il vad pe t cum intoarce,m-am prins ca iesise capul,la urmatoarea contractie ma concentrez si il vadexact cum mi l-am imaginat. citisem multe povesti si majoritatea spuneau ca li s-a parut mic,urat...etc. ei bine mie nu mi s-a parut nici mic si nici urat,era manjit tot de vernix si era albastru. se nascuse in apnee, dar stiam cu fiecare particica din corpul meu ca e bine,sanatos. am strigat rezidentului dr de garda sa imi dea mobilul din pat,asta nu intelegea ce vreau. i-am explicat exact unde e si care dintre ele.
mi l-a dat pana la urma,deshi pe fatza lui se citea"ce dracu vrea si asta cu mobilul"am deschis camera si i-am facut o poza,asa cum era pe masa...nici nu apucasera sa il stearga,in timpul asta ma concentram si pe o contractie sa scot placenta. mai tzin minte ca exact in timpul nashterii si-a adus aminte si doctorita de garda sa imi completeze fisha,asa ca imi punea diverse intrebari in tzimp ce moasa imi zicea sa imping,tutu ma incuraja si zapacita ma intreba ce tratamente am luat pe timpul sarciniidupa 14 ore de travaliu....radea si ea zicad:ei acum mi-am adus si eu aminte sa te intreb chestii. dupa ce l-au resuscitat si l-au sters mi l-au pus pe piept. am ramas fara aer,era perfect. eu ma ashteptam la un copil cu ochii umflati si inchisi,poate un pic vanat dupa atatea ore de travaliu...si cand colo el ma privea cu nishte ochi superbi,
larg deschisi si curioshi ca si cum ne cunosteam de o viata. si acum cand vad filmuletele facute de ai mei imediat cand l-au scos din sala de nashteri nu imi vine sa cred cat a fost de frumos din prima clipa. nashterea in sine am simtit-o ca prin vis,fara nici cea mai mica durere...parca eram detashata de corpul meu si cred cu tarie ca nu exista drog mai puternic pe lume asta ca hormonii. Tutu a plecat dar nu inainte sa ma felicite si sa ma mangaie pe fatzastiu ca am shoptit multumesc,deshi cuvantul asta parea atat de sarac si mult pre simplu fatza de ce simteam eu pt el. a urmat cusatura care a durat o veshnicie, dar am stat cumintica,era interesul meu sa isi faca doctoritza treaba pe indelete. oricum nu am simtit nimic,probabil ca eram inca sub efectul ultimei doze de anestezic.
m-au mutat in camera de alaturi unde a putut intra si sora-mea. stiu ca am trimis-o dupa geata care ramasese sub pat si s-a intors cam alba la fatza...mai tarziu mi-a spus ca era plin de sangedeh...nu m-am gandit.am inceput sa dau telefoane, a intrat si sotul un pic, mi-au adus fllori si bomboane, dar mie nu imi trebuia nimic...eram inca sub efectul halucinant al acelor ochi.vorbeam incontinuu si nu simteam pic de oboseala sau durere. am nascut razand si am declarat imediat dupa nashtere ca nici nu imi imaginam cat de ushor poate fi si ca eu mai nasc de o mie de ori...spre amuzamentul tuturor din sala, si tutu mi-a zis: ai vazut cat de ushor a fost? si tu vraiai cezariana. am roshit si nu am mai zis nimic. avea dreptate,ma cam speriasem pe ultima suta de metri si era cat de aci sa aleg "the easy way out",noroc ca el ma cunostea mai bine si a stiu ce e mai bine pt mine.
acum la 3 luni nici nu zici ca am nascut vreodata. a facut o epiziotomie mica mica...sau cum ziceau asistentele de la lauze"mini-epiziotomie",toate se minunau cat de putin sunt taiat si ma intrebau daca am facut sport de performantza...da sigur. eu si sportul...mie pana si shahul mi se pare extenuant. am un singur regret si anume ca in ultima clipa cand tutu m-a intrebat daca vreau sa vina si sotul eu am spus nu. credeam ca o sa doara si nu am vrut sa ma vada chinuindu-ma. de unde sa stiu eu ca o sa fie atat de frumos si ushor totul.
cam atat a fost,probabil ca am uitat multe dar sigur nu am uitat faptul ca a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea,sau poate cea mai frumoasa,niciodata nu m-am simtit mai puternica ca atunci.celor ce urmeaza sa nasca: mult curaj fetelor,se poate nashte razand!
-----------------------------------------------------
legenda: Tutu = minunatul doctor Daniel Tutunaru

poze

Bebe Beca spune:

Felicitari!

Ioana, Rebeca (16.05.2004) si Sara (17.04.2009)
Creste fata mica... Creste si minunea Rebeca
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
http://community.webshots.com/user/Berecutza
http://community.webshots.com/user/bebebeca

monicabo spune:

F frumos!
Frumoasa poveste, felicitari!
Du-te intr-o zi la tutu cu bebe, o sa se bucure, sau eventual, daca mai ramai gravi.
Eu asa am facut, am mers cu Andreea la un control, am facut si poza

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007 www.andreeaioana.ro" target="_blank"> Poze
Povestea sarcinii si a nasterii


si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

magdita spune:

Arisicule, am citit povestea ta razand si cu ochii inlacrimati de emotie . Sa-ti traiasca frumusetea de baiat, pe care il si cunosc personal , si sa va implineasca viata. Tare mult mi-a placut povestea ta . Multumesc ca ai impartasit-o cu noi .

Cu siguranta se va intampla minunea !!!
Doamne ajuta tuturor
..."Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna"
"Interviu cu Dumnezeu" - Octavian Paler
Anul asta se va intampla din nou, iar atunci va fi perfect!

lalitica2000 spune:

arishica, tare frumoasa povestea ta. Sper sa am si eu o nastere usoara si sa pot naste si eu razand, doar travaliul sper sa nu tina chiar 18 ore. Aveti un bebe tare frumusel, sa va traisca, sa fie sanatos si sa-i faceti si o suriora.... ca de verisori o sa se ocupe Rala.

Lali 8+ de mazariche

aris26 spune:

BebeBeca - Multumesc mult

Monica - eheee am fost in vizita pe cand avea 3 saptamani. intradevar s-a bucurat si se minuna cat e de mic. o sa-l mai duc cat de curand sa vada cat a crescut.

magdita - nu ma gandesc la bb2 pana nu imi tzin nepotica/nepotelul sau nepotzii/nepotzelele in brate. hadeti matusici, e timpul

mamilali - peste 7 luni o sa citesc povestea voastra. eu sunt convinsa ca o sa ai o nashtere ushoara, mai ales ca are cine sa iti faca instructajul. o sa fi documentata si informata bine

va pup pe toate si va multumesc mult pentru gandurile bune. incerc sa incarc astazi prima poza a piticului si filmuletele sa vedeti ce ochi avea

katiapam spune:

felicitari mamico!
sa va traisca scumpetea
nu ai zis cum il cheama
frumoasa povestea nasterii,in unele clipe m-am regasit in povestea ta
ne dezvalui numele?

---

mami de Giulia-20 iunie'07

shasa spune:

Bravo ARIS! Frumos ai povestit. Recunosc in cuvintele astea tonul tau optimist. Inca o data felicitari si multi pupici tie si micutei minuni. Va pup!

FlorinTheodorPetru
New Life Is Born

rivali spune:

Frumoasa poveste, felicitari!

Sa-ti traiasca!

Poze

saby spune:

Felicitari, super poveste si super nastere

Sabina mamica fericita de Maia Andreea
http://www.flickr.com/photos/39734204@N04/

Ayla21 spune:

Felicitari!

_.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._
Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!