Povestea puiul meu drag, Carla Alexandra

Am sa va spun o poveste, una cu final fericit, o poveste care m-a implinit ca femeie si care mi-a daruit cel mai frumos dar din viata mea - micuta mea steluta Carla Alexandra.

Totul a inceput pe 2 Ianuarie cand am facut un test de sarcina - primul din viata mea. Si surpriza - era pozitiv. Tocmai ne intorsesem din concediu si eram tare intoarsa pe dos - nimic nu-mi convenea, plangeam din orice, simteam eu ca ceva se intampla. Sotul meu era in al noulea cer, eu nu-mi gaseam cuvintele. Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost sa o sun pe mama mea si sa-i spun minunata veste. Am fost atat de fericiti! Dupa calculele mele eram deja in saptamana a cincea.

Au inceput cautarile si "sondajele" pentru un doctor bun - am fost la 2 doctori si pana la urma ne-am decis asupra unuia, era venit din Cluj si avea consultatii la o clinica privata din Baia Mare. Sarcina mea era normala, bine fixata. Si totusi...

La 8 saptamani am avut prima data probleme - peste noapte m-au apucat niste dureri ingrozitoare de burta insotite de cateva firicele de sange. Ne-am speriat tare rau si dimineata m-am dus de urgenta la spital. Medicul mi-a prescris Utrogestan, No-Spa si repaos la pat insa diagnosticul era sumbru - uter hipercontractil si iminenta de avort, mi-a dat 10% sanse ca sarcina sa continue. Cu ajutorul lui Dumnezeu am depasit acel moment, am stat in pat timp de 5 saptamani dupa care m-am intors la serviciu. Totul parea in regula, ecografiile aratau ca bebe creste si totul era in parametri normali. Inca nu stiam ce comoara ascund in burtica, micuta mea era tare zvapaiata si isi tinea mereu piciorusele in sus.

La 17 saptamani am simtit prima data miscarile puiului meu, asa usor, ca o bula de aer care se sparge micuta mea isi facea simtita prezenta. Tot la 17 saptamani a inceput un nou calvar - contractii dese si dureroase pe care le resimteam din plin. Am intrerupt de tot serviciul si am inceput medicatia tocolitica.

La 23 de saptamani am facut ecografia de morfologie fetala, ne-a spus atunci ca vom avea o fetita, sanatoasa din toate punctele de vedere. Am vazut si o imagine in 3D cu fetisoara ei scumpa - ne zambea si parca ne spunea sa fim linistiti ca totul va fi bine.

La 25 de saptamani contractiile s-au intetit asa ca doctorul meu m-a trimis la Cluj, la clinica Ginecologie I pentru a fi internata si a primi tratament perfuzabil. Am trecut cu bine si de acea incercare, contractiile au ramas insa erau mai putin dureroase. Am dus-o asa pana la 33 de saptamani cand din nou am ajuns la Cluj. De data aceasta cu un nou diagnostic - oligoamnios. Pe langa asta, medicii mi-au spus ca bebelina mea are capsorul insuficient dezvoltat pentru varsta ei si in plus - cu o forma ciudata, alungita inspre spate - suspiciune de dolicocefalie.

Am fost la diversi medici si toti mi-au spus acelasi lucru - fetita mea are capsorul alungit, lichidul amniotic este scazut - fara sa fie cunoscuta cauza, plus prezentatie pelviana. Putea fi o malformatie renala sau o insuficienta placentara. Eram disperata. Am hotarat sa raman in spital pana la nastere, era mai bine sa fiu monitorizata zilnic. Si ca sa fie totul complet medicul meu a plecat in concediu asa ca am ramas in aer. Singura in Cluj, fara sa cunosc pe nimeni ... Mi-a fost recomandat un doctor si norocul meu a fost ca m-a primit chiar si asa pe ultima suta de metri. A fost singurul care mi-a spus ca puiul meu este complet normal si sanatos si urma sa asteptam sa vedem ce se intampla cu lichidul.

Cazul meu era in discutie in spital pentru ca la Ginecologie I se aproba foarte greu cezarienele. Pe 13 August unul dintre medicii cu putere de decizie m-a chemat pentru o ecografie. Primul lucru care mi l-a spus a fost: "ceva nu e in regula cu copilul acesta". Bataile inimii erau foarte accelerate, in jur de 200 batai pe minut si mai avem doar o punga de lichid amniotic cu diametrul de 3 cm. A decis atunci sa-mi faca cezariana de urgenta, chiar in aceasi zi, aveam 36 saptamani si 4 zile. M-a speriat ca plamanii copilului nu sunt maturati (desi facusem 4 doze de dexametazona pentru maturarea plamanilor) si ca e posibil sa aiba o malformatie renala care sa cauzeze lipsa lichidului. In plus, aceasi problema cu forma capului. Eram parca pierduta in spatiu, abia reusisem sa-i sun pe sotul si pe mama mea si sa le spun vestea. S-au urcat rapid in masina si au pornit catre Cluj.

M-au mutat la terapie intensiva, mi s-a dat o camasa de spital, mi s-a montat o branula iar medicul anstezist m-a pus la curent rapid cu procedura si m-a intrebat ce fel de anestezie prefer. Am optat pentru anestezie rahidiana, vroiam cu orice pret sa-i aud micutei mele glasciorul atunci cand venea pe luma. Pe la ora 10.20 m-au dus in sala de operatii, imi amintesc cum roiau asistentele in jurul meu. Medicul anestezist mi-a dat ultimele indicatii si a inceput sa-mi faca procedura de anesteziere, m-am intins pe spate si am asteptat... Doctorul era deja deasupra mea cu bisturiul pregatit insa inca imi simteam picioarele si puteam sa-mi misc degetele. Anestezia nu-si facuse efectul. Au decis rapid sa-mi faca anestezie generala, ultimele lucruri pe care le-am auzit au fost: "tub de 7" si "inspira adanc". M-am trezit apoi cu masca de oxigen pe fata in locul din care plecasem, aveam impresia ca nu se intamplase nimic. Mi-am dus mana la burtica si am realizat ca e goala, am simtit si o senzatie puternica de arsura in locul in care se facuse incizia. De indata au venit 2 asistente langa mine, le-am intrebat cum e copilasul meu si mi s-au dat vestile bune: fetita e complet sanatoasa, 2900 g, 52 cm, Apgar 9, ora nasterii 10.40. Intrecuse orice asteptare a doctorilor, era perfecta, asa cum imi dorisem si asa cum il rugasem pe Dumnezeu in fiecare zi. Povestea mea se termina cu happy end, eram atat de fericita incat plangeam - erau insa lacrimi de bucurie, lacrimi care ii urau bun venit minunii nou nascute.

Cele 2 zile petrecuta la terapie intensiva au fost oribile, erau 38 de grade in saloane, o atmosfera apasatoare, infernal. Nu m-au lasat sa merg sa-mi vad copilul, desi m-am ridica dupa 24 de ore asistentele nu au vrut sa-mi scoata sonda. De abia a doua zi mi-au scos sonda si am fost mutata la etajul lauzelor. Am avut noroc sa mi se puna la dispozitie o rezerva cu 2 paturi si puiul mi-a fost adus langa mine. Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit cand am vazut-o prima data - plangeam efectiv de fericire si de bucurie ca am dat nastere unui ingeras, n-am sa uit niciodata acel moment.

A urmat chinul cu laptele - aveam lapte insa absolut toate canalele imi erau infundate, deja pana a doua zi facusem un inceput de mastita. Ma rugam de asistente sa ma ajute sa-mi desfund canalele - vreau sa spun ca durerile pe care le-am simtit in timpul "masajului" le depasesc cu mult pe cele post-operatorii. Important e ca laptele a pornit si am reusit sa o hranesc pe micuta mea. Din nou, din "grija" asistentelor micuta mea se obisnuise cu biberonul in cele 2 zile in care am fost despartite asa ca nu am reusit sa o fac sa pape direct de la san. Nici in ziua de azi nu suge, ii dau sa pape laptic de la san cu biberonul si completare lapte praf.

Dupa 3 zile de la operatie am facut un blocaj renal si o infectie urinara - gratie sondei pe care o avusesem timp de 2 zile. Un alt calvar - tratamentul consta in antibiotic injectabil de 3 ori/zi. Nimic insa nu conta, ma uitam la fetisoara dulce a micutei mele si nu mai simteam nici un fel de durere. Dupa 6 zile ne-am externat, tratamentul cu antibiotic l-am continuat acasa inca 7 zile.

Acum suntem bine, ingerasul meu doarme fericit in patutul cu ursuleti iar eu sunt cea mai fericita si implinita mamica din lume. Am primit cel mai frumos dar pe care si-l poate dori o femeie, un copil sanatos, este minunea care mi-a luminat viata si care mi-a adus o bucurie imensa in suflet.

Mami fericita de Carla Alexandra

cristi_2003 spune:

anca - sa iti traiasca micuta carla si sa fie sanatoasa si frumoasa.

20+ cu Traian Carol

sa fii sanatos pana la 40+ iubi lui mama
http://bd.lilypie.com/z4XWp3.png

EvaF spune:

Anca, noi suntem colege de Odisee si am urmarit cu sufletul la gura odiseea Carlei pana la final! Am ras cu tine si am suspinat cu tine! Acum ai o fetita superba, rasplata mult asteptata la capatul unui drum cam spinos, ce-i drept, pe care l-ai traversat cu o forta extraordinara!
Sa iti traiasca minunea, sa se faca mare si frumoasa si sa va lumineze toata viata! Multi pupici!





36+ LUCA

AMR 25 ZILE!!!

POZE
CAMERA LUCA
VIDEOS LUCA!!!

bitza2008 spune:

Impresionanta poveste!
Toata admiratia mea pt tine Anca, esti un exemplu de optimism! mamica luptatoare!!
Carla, cate emotii ne-ai dat, printesa mica dar acum nimic nu mai conteaza!Sa fii sanatoasa!

38+LUCAS
AMR 2 saptamani!!!?????

violeta29 spune:

ANCA, sa va traiasca micuta minune si sa va bucurati de ea !
Ai trecut prin multe , dar e atat de frumos cand se termina cu bine.
Felicitari mamico!

Speranta moare intotdeauna ultima!

cea mai fericita39+ cu Alexandra Valentina
www.flickr.com/photos/26288269@N04/" target="_blank">in asteptarea unei minuni
mult asteptat
garderoba printesei
MAINE E ZIUA CEA MARE

Nerantula spune:

Ancuta, imi siroiesc (din nou pentru printesa Carla Alexandra) pe obraji lacrimi de imensa emotie si bucurie ... sa-ti traiasca comoara si sa va surprinda neincetat cu toate minunile pe care numai ea stie sa le faca si sa va fericeasca!


35+ AMR 32 zile!!

Peter Pan

onutzu81 spune:

Felicitari , Anca!
... o poveste impresionanta ...
ma bucur mult ca are un final atat de fericit!


Oana
in cu
GA 33+

dupa UM

andy.p spune:

Anca plang de fericire ca totul s-a terminat cu bine,ati fost si sunteti doua luptatoare.

36+bbelina
laura si andy (07.04.2002)

musettepink spune:

Anca f emotionanta povestea si desi eu o stiam in mare parte acum cand am recitit-o a avut acelasi efect asupra mea - m-am emotionat!!
Sa-ti traisca minunea frumoasa si sa fie sanatosa iar voi sa va bucurati de ea!

asa creste minunea noastra,un baietel

Doamne ajuta in continuare!Mai avem 3s!

37+LUCA

AMR 16 ZILE

nicoll_mada spune:

Sa va traiasca micuta,sa fiti sa natoase si sa va bucurati unul de altul!!!Intr-adevar impresionanta poveste,ma bucur pentru finalul fericit!!!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

anca81 spune:

Va multumesc mult dragele mele. Intr-adevar, a fost o lupta grea, atat cu medicii care imi prezentau doar partea sumbra cat si cu contractiile si frica ca o pot pierde oricand pe micuta din burtica. S-a terminat cu bine insa si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Va doresc si voua acelasi lucru, nu exista satisfactie mai mare decat sa-ti tii puiul sanatos in brate.

Edit: M-am intins cam mult cu povestea, e un fel de remember si pentru mine. De abia acum cand am asternut in scris totul imi dau seama cate s-au intamplat de-a lungul sarcinii.

Mami fericita de Carla Alexandra
Povestea puiului meu drag, Carla Alexandra