Cum a venit pe lume Ilincutza-Pisicutza

Sara buna fetele,

In sfarsit apuc sa spun si eu istorioara noastra de la nasterea Ilincai, frantuzoaica noastra (nascuta pe 14 iulie), cu peripetiile prin care am trecut. Sper sa nu va plictisesc prea tare cu ea. Here comes :

De cand eram copil mi-am dorit sa fiu mireasa (urmaream toate miresele sa le vad mai bine, ma fascina rochia alba si voalul ) si apoi sa am doi copii, un baiat si o fata .
Mireasa am fost, apoi a venit primul copil, Matei. A fost destul de greu sa-l facem baiat mare, asa ca nu prea am mai avut curaj sa ne apucam si de al doilea copil. Dar eu visam in continuare sa am si o fetitza…

Au trecut anii si Matei a implinit 5 ani, eu 31 jumate. Trebuia sa ne hotaram ce facem. Steriletul pe care il aveam montat expira, asa ca am decis, dupa ce il scoatem incepem treaba. Asta se intampla anul trecut in februarie.
Zis si facut. Scoatem steriletul si facem analizele, toate ies bine, asa ca doctorul ne da verde. Asteptam sa treaca postul Pastelui, si ne apucam de prestat . Eu, care vroiam fetita, citesc tot ce prind referitor la cresterea sanselor de a concepe o fetita si aplic constiincios.

Din a doua luna, testul iese cu doua liniute , asa ca fericire mare pe mine! Numai ca fericirea nu avea sa dureze prea mult, pentru ca la 6 saptamani, la inceput de iunie, am inceput sa sangerez si am pierdut sarcina… Am suportat destul de greu pierderea si am suferit mult . Nu ma asteptasem deloc la asa ceva, dupa ce avusesem o sarcina model la Matei, si poate de aceea mi-a fost asa greu. Am tot cautat raspunsuri, de ce s-a intamplat asta, dar raspunsuri nu existau. Am facut iar analize, ecografii- toate pareau in ordine.

Au trecut cateva luni pana sa raman din nou insarcinata. Incepusem sa intru la idei ca nu mai ramaneam, eu avand si probleme cu tiroida. Si am ramas exact cand nu ma mai asteptam. In luna aceea nu-mi mai facusem teste dupa teste inainte de data cand trebuia sa-mi vina “musafirii”. Insa cand am vazut ca nu vin in ziua cu pricina (ca mie nu-mi intarziau, mai degraba veneau mai repede) si ca ma simteam cam aiurea -aveam o durere ciudata de cap si o ameteala- l-am trimis pe sot sa-mi cumpere un test. Si surpriza: doua liniute .
De data asta am stat cu frica sa nu mai pierd sarcina. Ma rugam la Dumnezeu sa trec de cele 6 saptamani la care o pierdusem data trecuta, desi asta era o prostie, pentru ca se stie ca trebuie sa treci de 12-14 saptamani ca sa fie riscul mai mic… dar 6 saptamani era pragul meu psihologic pe care trebuia sa-l trec, din cauza pierderii precedente.

In dimineata in care implineam 6 saptamani de sarcina, am avut un vis: se facea ca ma plimbam de mana cu o fetitza cam de 1 an si jumatate; nu i-am vazut bine fata, dar avea parul castaniu si usor ondulat, ten deschis la culoare, guritza rosie si carnoasa, si ochi caprui. Si de atunci am simtit o liniste interioara incredibila- am stiut ca o sa fie bine de data asta, si ca o sa am o fetita. Nu pot explica cum, dar am avut incredere oarba ca visul a fost un semn divin. Si cum, atunci cand eram insarcinata cu Matei (si nu stiam inca daca e baiat sau fata) alesesem si un nume de fata: Ilinca, am hotarat sa pastram numele ales atunci. Asa ca fetita noastra draga (caci ulterior ecografiile au confirmat ca avea sa fie fetitza) urma sa se cheme Ilinca.

A urmat o sarcina buna, cu unele mici probleme aparute pe final. Ne-a necajit streptococul b si o esarfa de cordon. Am decis sa nasc natural, fara epidurala, cum nascusem si prima data. Trebuie sa spun aici ca nasterea lui Matei nu mi s-a parut grea (declarasem dupa ca as mai naste de 10 ori, ca nu asta a fost greu, ci crescutul copilului ), si cum se zice ca a doua nastere e mai usoara, eram optimista ca va fi floare la ureche.
Fiind fata, eram pregatita sa nasc inainte de 40 de saptamani. Ma gandeam ca ar fi tare sa nasc de ziua mea, la inceput de iulie, cand implineam 33 de ani. Numai ca, Ilinca mea nu a fost de acord cu folclorul care spune ca fetele sunt mai grabite ca baietii, si a decis sa depaseasca termenul. Asta a fost primul mit spulberat. Duminica dimineata, pe 13 iulie, am fost la control (aveam 40 de saptamani si 4 zile) si doctorul a zis ca dupa cum e colul poate dura si pana miercuri. Numai ca nu a fost chiar asa, ci un picutz mai repede…

Asa ca iata-ma pe mine, abia la 40 de saptamani si 5 zile simtind prima contractie dureroasa. Pe 14 iulie (ziua Frantei), luni dimineata la 3:30, contractia practic m-a trezit din somn. M-am dus la baie si am vazut un pic de secretie cu sange. Si am cugetat eu: iaca, asta trebe sa fie parte din dop, deci incepe. M-am intors in pat. Contractiile au continuat, insa in valuri de cateva, dureroase, cu durata de 1 minut, si apoi pauza chiar si o ora. Nu-mi era deloc clar daca e ziua cea mare sau nu. La ora 13:00 m-am dus la control, doctorul meu fusese de garda de duminica dimineata si termina garda atunci, luni la ora 14:00. Si ce sa vezi, verdictul este: nastem azi! M-a intrebat daca vreau sa raman atunci la spital dar am refuzat, caci mai aveam de aranjat cate ceva pe acasa, inclusiv sa-l predau pe Matei in grija mamei mele. Mi-a dat drumul acasa si mi-a zis sa vin mai tarziu atunci, el urmand sa anunte doctorul de garda ca urmeza sa vin, si sa-l sunam cand am dilatatie 4-5, ca sa apuce sa doarma si el un pic. Am revenit la spital la ora 16:00 cand aveam contractii dese si dureroase. Doctorita de garda (o tipa tinerica si faina), care fusese prevenita de doctorul meu ca o sa vin pe capul ei, m-a pus pe masa, si a zis ca am dilatatie 2, asa ca m-a internat.
Am ajuns sus la sala de travaliu si nasteri, unde din lipsa de spatiu intr-o sala de nasteri m-au cazat cu inca doua colege intr-o camera cu trei paturi. Colegele erau cu probleme; una avea 28 de saptamani si contractii pe care se straduiau sa le potoleasca cu medicamente, iar alta nu avea semne de nastere, era in 9 luni, dar bb avea o problema pentru care fusese trimisa aici din Ploiesti. Doar eu eram cu copilul pe tzeava.
Al doilea mit pe care l-am spulberat eu este ala ca a doua nastere e mai usoara. Ei as, la mine fu invers!!! Contractiile dureau nene, nu ca la prima nastere, cand au durut ele la inceput putin, apoi putin mai tare si tot asa… Acu, ma cam rupeau. Asa ca la un moment dat am inceput sa ma gandesc la epidurala. Cand a mai trecut doctorita pe la mine am intrebat-o daca nu pot sa-mi sun sotul sa-mi cumpere repede trusa si sa o dau cotita, dar ea mi-a zis ca nu-mi recomanda asta, pentru ca am colul elastic, sunt la a doua nastere, si apoi bb are si esarfa de cordon. In plus, anestezistul era intr-o cezariana de urgenta, si pana ar fi fost el disponibil, depaseam eu dilatatia 4 . Asa ca am strans din dinti mai departe si am infruntat vitejeste contractiile . Pe la 18:00 cica aveam dilatatie 6-7 (ma verificase moasa) asa ca doctorita de garda l-a sunat pe doctorul meu sa vina, doctor care nu raspundea; probabil dormea adanc, saracul, dupa garda aia de 36 de ore. Dar tipa a insistat pana l-a trezit si i-a zis sa vina. Intre timp ma mutasera in sala de nasteri.
Cand a ajuns m-a controlat si el si a zis ca am dilatatie 7. Io, disperata, intreb, pai tot 7? Nu am progresat deloc? El zice ca nu mi-au spus fetele corect, au supralicitat ca sa ma incurajeze…
Mai si mai trece timpul si se face cam ora 20:00. Deja nu prea mai aveam rabdare si putere sa indur contractiile. Eram totusi cuminte, nu ziceam nika. Moasa imi pusese pe perfuzie si niste oxitocina, iar acum imi baga cica un antispastic, de la care am simtit ca se invarte totul cu mine. Capul lui bb inca nu era destul de jos, asa ca mai trebuia sa astept, dar eu simteam nevoia sa imping. Si mi-au zis sa imping, ca am voie. Ceea ce m-a mirat, ca la prima sarcina imi spusesera sa nu imping decat cand imi zic ei, si pe capra, nu in pat, ca acum. Dar, daca au zis asa, eu m-am apucat si de impins.

Se facuse cam 20:20, si simteam ca se apropie momentul. Cand aud ca toata lumea incepe sa se agite tare pe hol. Venise o urgenta: o mamica la 30 saptamani cu membrane rupte. Na, tocmai cand sa nasc si eu ! Si toata lumea fugise sa pregateasca ce era necesar pentru ea. Am cam intrat in panica, vazand ca pe la mine nu mai trecea nimeni, desi eu le strigam ca simt ca vine bb. Pana la urma a aparut o moasa, m-a controlat si a zis ca trebuie sa ne mutam pe capra, intre 2 contractii. L-a chemat pe doctor, si m-au ajutat amandoi sa fac cu succes “transferul” intre cele 2 puncte. Apoi, doctorul mi-a spus ca de acum trebe sa imping zdravan, sa fiu ca o “fiara”. M-a busit rasul cand mi-a spus asta , dar am zis “ok”. Asa ca la prima contractie serioasa am inceput sa imping nene, si am reusit sa imping pe ea de vreo 4-5 ori. Trageam aer in piept si cand il dadeam afara impingeam cu un screamat sonor de efort, asa cum fac sportivii care ridica greutati. Nu stiu daca oi fi speriat pe careva cu acel sunet , dar mie mi-a usurat muult impinsul . Si cum ziceam, pe o contractie lunga, am reusit sa o scot pe bblina din vreo 5 impinsaturi, la ora 20:41 .

O puteam vedea de pe capra, caci au pus-o cumva de aveam unghiul bun (la Matei nu a fost asa, nu vedeam nika). M-am speriat un pic ca era cam albastrie, si nu a tipat imediat, au trecut cateva secunde, care mie mi s-au parut lungi rau, pana sa o aud. Apoi a aspirat-o si i-a pus futunelul cu oxigen pe la nas, si in 2-3 minute culoarea ei s-a schimbat , a devenit alb-rozalie. A curatat-o un pic moasa, a infasat-o in scutecel, mi-a pus-o pe piept, si mi-a zis ca are 3100 g. Eu am crezut ca mi-o da doar sa o pup, cum s-a intamplat la Matei, dar a zis sa o tin bine, ca ea trebe sa plece la urgenta de alaturi. Asa ca am stat cu Ilincutza cateva minute bune pe piept pana a preluat-o asistenta de la neonato, timp in care am apucat sa ne cunoastem, sa vorbim, sa ne pupam si alintam. In timpul asta, doctorul si moasa a doua recoltau celulele stem. Cand au terminat, am auzit-o si pe a doua moasa intreband doctorul daca poate merge la urgenta de alaturi, si a tulit-o si ea .

Asa ca am ramas cu doctorul, care trebuia sa-mi faca broderia de la epiziotomie. Saracul, era asa de obosit, il vedeam ca i se inchid ochii si curgeau apele pe el. Io il tot tineam de vorba, sa nu adoarma cu mine acolo . Cand in sfarsit a terminat de brodat, am fost mutata la lauze, si dupa vreo juma de ora a trecut sa ma vada si mi-a cerut voie sa plece si el acasa. Pai cum sa nu-i dau voie, nene??? Ca era saracul mort de oboseala. Mi-a promis ca sigur ne vedem dimineata, ca el o sa fie prezent la job.
Si bine ca a fost asa, pentca dimineata a constatat ca facusem un blocaj la vezica, nu faceam pipi decat un fir, cat sa nu fac poc, desi simteam ca sunt plina. Asa ca mi-a pus sonda imediat si m-a certat rau ca nu l-am sunat sa-i spun ca am o problema. Dar eu nu-mi dadusem seama ce se intampla, credeam ca nu pot face pipi de la durere si pozitia incomoda (ca pe wc-urile alea de acolo nu te poti aseza). Cica aveam uterul “in gat”, il impinsese vezica plina ochi, si se putea intampla ceva nasol . Asa ca atentie fetele, daca vedeti ca nu iese pishu ca lumea, spuneti repede, sa nu patiti ca mine.

Vreau sa precizez aici si ca mamica cu "urgenta" de 30 de saptamani care mi-a dat mie emotii ca nasc singura , a nascut un baiat de 2000g, sanatos. Multumim lui Dumnezeu ca a fost asa, si nu au avut probleme. Ne-am intalnit la lauze .

Pe Ilinca mi-au adus-o dimineata si atunci am inceput minunata noastra calatorie impreuna. Am executat primul supt si am inceput sa ne obisnuim impreuna. Cand a venit la vizita, am informat pediatra ca am avut streptococul b si am probleme cu tiroida, ca sa ne faca analizele suplimentare pentru aceste probleme. Din fericire toate au iesit bine, si ii multumim lui Dumnezeu ca fetiza noastra scumpa e sanatoasa. Pana la urma cica a avut 3150 g, 50 cm si Apgar 9 (10 nu se da in Polizu).


Inainte sa inchei, vreau sa va mai povestesc ceva, pentru cine naste la Polizu.
E o asistenta acolo la noenato la etajul 3, o Fulga , cum ar zice Anaxena noastra. Ea a fost de garda in noaptea cand am nascut, iar sotul nu i-a dat nika cand s-a dus sa vada fata la salonul bb-ilor.
In ultima zi de stat in maternitate, i-a venit iar randul la tura. Si a venit dimineata sa spele copilul, sa-l cantareasca, etc. Toate fetele din celelalte zile au fost super dragute si si-au facut treaba bine, dar asta… A intrat si a lasat usa vraiste, deschisa larg; eu am intrebat, nu inchidem usa, ca geamul era deja deschis; a zis sa o inchid; apoi a dezbracat copilul, care avea si un pic de caca, a dat drumul la apa in chiuveta, a trecut copilul o data prin apa, asa, in fuga, fara sa o spele nicicum (pe cap nici atat), a trantit-o pe scutecel, a sters-o de caca superficial cu scutecul, si i-a facut toaleta la buric intr-un stil barbar, de-mi venea sa o pocnesc ; nici nu a sters-o ca lumea si a vrut sa mi-o dea s-o imbrac eu; apoi si-a amintit ca trebe sa o si cantareasca, a aruncat-o pe cantar, a zis ca a luat bine, ca ea cunoaste copilul, caci s-a nascut pe tura ei. Ei, atunci mi-a picat fisa: nu-si primise dreptul, mai!!! Mi-a dat fata, m-am apucat eu sa o sterg si sa o imbrac, si am rugat-o sa ne schimbe scutecelul din cosuletul ei, ca vomase un pic. A zis: :"siguuur, imediat", si l-a schimbat. Eu eram cu spatele, ocupata cu cea mica, si ea a iesit. Nu i-am dat nimika, ca am considerat ca NU MERITA la cum s-a purtat. Am terminat de imbracat copilul si l-am pus in cosulet. Cand colo, ce sa vezi: SCUTECUL ERA UMED . Bai frate, FULGA tot FULGA, pana la capat. Va dati seama ce scorpie de femeie e asta, mai??? Asa se poarta ea cu copilasii, pentca nu a capatat bani… Merita data afara dupa parerea mea, ba mai rau . Mai ales ca celelalte fete nu erau deloc asa, isi faceau nene treaba fara sa astepte ceva… deci ea era mai degraba exceptia, nu regula.


Cam asta a fost povestea noastra. Speram ca v-a placut. Trebe sa mai spun ca avem si porecle: Matei e "Motanul", iar Ilincutza a primit porecla de "Pisicutza", asa ca suntem o familie de pisici. Si acum, de cand suntem acasa, fata zambeste mult, asa ca frate-sau ii mai zice si "Zambici".
Mami e foarte mandra de puii ei, pe care ii iubeste mult.

Ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a binecuvantat cu doi copii frumosi si sanatosi si ne rugam sa ne dea putere sa-i crestem bine.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.


Caprioara, mami de Matei (07.01.2002) si de Ilinca (14.07.2008)
"Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea." - Freud

poze Ilinca, burtica si lucrusoare Ilinca
(cont abimami2008 cu parola de la mailul comun)

lorelei_19 spune:

Sa va traiasca Pisicuta si Mateiashul si sa va aduca multe bucurii

Kya spune:

Foarte frumoasa povestea voastra! Sa va traiasca puii, sa va bucure si sa va lumineze toata viata! Sa aiba parte de tot binele din lume!

pentru pisicuta si motanel




Kya mamica de Sanziana mica

Varsta bebelinei

---------------------------------

God didn't bring me this far, to leave me here!

violeta29 spune:

Foarte frumoasa povestea! Sa va traiasca motanasul si pisicuta si sa va aduca numai bucurii

Speranta moare intotdeauna ultima!

cea mai fericita36+ cu Alexandra Valentina
www.flickr.com/photos/26288269@N04/" target="_blank">in asteptarea unei minuni
mult asteptat
garderoba printesei
AMR 4 SAPTAMANI

mihaelk spune:

Sa va traiasca printesa!

narcisa.s spune:

Capri...sa fii ca o fiara zici, hm???????Hehehe
Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa aibe grija de voi.Suntetzi o familie deosebita cu doi copii minunatzi, asa cum sunt totzi bb-ii din Odiseea mamicilor de iulie-august 2008...Niste miracole...
Eu de abia astept sa o vad pe Ilincutza in hainutzele de botez!!!!!

Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22


Narcisa si Vil parinti fericiti de Anais Iman

maitreyi spune:

sa va traiasca puii mici si sa toarceti impreuna linistiti

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne

Pozele Alexandrei

Caprioara spune:

Multumim frumos fetele si multi .
Acum gasiti si poze "la liber" la semnatura, langa povestea nasterii .

Caprioara, mami de Matei (07.01.2002) si de Ilinca (14.07.2008)
"Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea." - Freud

Povestea nasterii Ilincutzei si poze Ilinca
poze Ilinca, burtica si lucrusoare Ilinca
(cont abimami2008 cu parola de la mailul comun)

Nausica spune:

foarte frumoasa povestea si foarte utile comentariile despre maternitate. nu voi naste la Polizu, dar mi-ar prinde bine o relatare similara despre Municipal.

sa va traiasca familia pisiceasca!

Nausica29+ si bebe Nedelcu
poze

Chuny spune:

M-ai dat gata cu supralicitarea la dilatatie !!! Sa va traiasca Ilinca cea frumoasa!

Sibylle

Nasterea ariciului junior VLADIMIR

Cum a intrat Anna in viata mea ANNA

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE