Born in the USA - Isabella Andreea

Scrisoare pentru fetita mea

Draga mamei,

Sunt cinci luni de cand zambetul tau imi lumineaza viata. Cinci luni de cand descopar cu uimire ca iubirea are atatea fete noi pentru mine, si in fiecare moment multumesc Cerului pentru existenta ta.

Iti scriu acum povestea ta, poveste care va fi vie in sufletul meu totdeauna.
Trecusera 3 ani de la casatorie, si simteam ca din viata mea lipseste ceva ... Si tati simtea asta dar era foarte ingrijorat de faptul ca nu aveam casa si de viata de zi cu zi asa ca inca nu era hotarat sa admita.
Dupa lungi parlamentari , am reusit sa-l conving sa incercam sa te aducem in viata noastra.
Din momentul in care am luat hotararea mi-a fost frica ca n-ai sa vii, ca ar putea exista ceva care sa-mi impiedice visul. Insa toate temerile s-au risipit in luna in care un test mi-a aratat II liniute pe 24 Mai 2007.
A fost prima data cand am plans de fericire.
Primele luni de sarcina au fost destul de solicitante, m-am simtit rau si in plus afara era foarte cald. Am stat cu emotie sa iti simt primele miscari. Prima oara cand te-am simtit eram in tren inspre Constanta, mergeam la nasi sa le aratam burtica . Am fost asa de fericita sa te simt, era ca o fluturare in burtica si era grozav.
Toata sarcina mi-a placut sa te simt lovind. Am fost foarte mandra cand ai inceput sa iti scoti piciorusele prin burtica, si tati statea sa te pandeasca.
Mi-ai insuflat incredere si am fost o foarte fericita si optimista. Cand am ajuns in luna a 5-a a trebuit sa ne mutam cu serviciul in Seattle.
Am impachetat totul, ne-am luat la revedere de la familie si prieteni si ne-am mutat. Am promis bunicilor sa ne intoarcem in 6 luni sa-ti facem botezul acasa.
Departe de ei mi-a fost greu, m-am simtit trista dar prezenta ta si sustinerea lui tati m-a ajutat sa trec peste asta si sa ma adaptez la noua noastra viata.
Am gasit un nou doctor si am inceput sa merg la control. Zilele de control erau zi de sarbatoare pentru mine, abia asteptam sa aflu cat ai mai crescut, si sa-ti aud inimioara batand.
Tati petrecea serile cu urechea pe burtica sa-ti auda inimioara, eu nu puteam sa o aud decat la doctor.
Si am asteptat momentul nasterii, pe care toata lumea il prevedea mai devreme cu doua saptamani ca de "fetele sunt mai grabite".
Burtica se facuse mare , atat de mare incat colegii de la servici pariau ca o sa am gemeni.
La doctor m-au trimis sa fac o ecografie in plus ca sa vada de ce este burtica asa de mare, si estimasera ca te vei naste mai devreme pe 28 Ianuarie, primul termen dat era pe 5 februarie. Iar eu asteptam cu nerabdare sa te vad.
Dar tu te simteai prea bine acolo chiar si asa inghesuita, caci nu dadeai nici un semn.
Pe 12 februarie am avut primele dureri, la inceput asa ca niste intepaturi nimic ingrijorator, deja ma obisnuisem cu ideea ca va fi nevoit doctorul sa te convinga chiar el sa iesi.
La fiecare control doctorul ma intreba "Vreo contractie?" iar eu dadeam din umeri, nu stiam cum trebuie sa fie contractiile, toate descriierile spuneau "burta tare" ori burtica mea era tare tot timpul. Cred ca nu mai era pic de spatiu, imi imaginam cum vei iesii, te vei intinde si vei spune "Mami, cam stramt la tine in burtica!".
Pe la 10 cand s-a intors tati de la servici, pana acum ti-ai dat seama ca lui tati se cam uita pe la munca, deja incepusem sa simt durerile mai intens. Am eliminat si dopul si m-am speriat putin ca era si un pic sange asa ca am avut o convorbire cu doctorita de garda de la spital.
Dansa draguta cand a aflat ca sunt la primul copil mi-a zis sa astept pana cand contractiile sunt la 5 minute distanta si apoi sa vin la spital.
Ne-am pus pe cronometrat, si tati incerca sa ma faca sa ma relaxez folosind toate metodele pe care le invatasem la curs.
Nu ti-am spus dar poate ca vei gasi amuzant faptul ca i-ai facut pe parintii tai sa se duca la cursuri. Am facut unul despre nastere ca sa stim ce se va intampla si unul despre cum sa reusim sa "ne relaxam " in travaliu. Sa-l vezi pe tati ce silitor era.
Contractiile au ajuns destul de repede sa fie la 5 minute si mami abia se descurca cu "relaxatul" asa ca am decis sa mergem la spital.
Aici nu te tin in spital decat daca ajungi la ei cu dilatie 4, de aia insista cu "relaxatul", si ne-am codit mult pana sa ne decidem sa plecam. Mi-a fost frica ca or sa ma intoarca acasa, dar apoi mi-a fost mai mult frica ca o sa nasc acasa si am plecat.
Am ajuns la spital la 1 noaptea si dupa control asistenta medicala mi-a spus ca nu ma poate tine in spital deoarece dilatatia nu era decat 1 . Mi-a spus sa ma intorc acasa si sa ma odihnesc, dar pentru ca vedea ca durerile sunt destul de mari mi-a oferit calmante.
Am refuzat, imi era frica ca iti vor face rau. Asa ca mi-am luat burtica si pe tati si m-am intors cuminte acasa.
Am petrecut toata noaptea respirand si incercand sa trec peste durere. Mi-am spus la fiecare contractie ca urmeaza sa te nasti si ca abia astept sa te cunosc.
Am asteptat cu infrigurare dimineata, cand am sunat la clinica si i-am rugat sa ma primeasca pentru un control. La control doctorul ne-a anuntat ca dilatatia era deja 4 si ca putem sa mergem la spital. S-au ocupat de tot, au sunat inainte si totul era pregatit cand am ajuns.
Am facut epidurala si am reusit sa ma odihnesc. Tati statea cu mine in camera si desi eu dormeam nu s-a miscat nici un moment de langa noi. Am avut si doua asistente foarte dragute, care au stat cu noi.
Toata ziua de 13 februarie am stat in pat cu monitorizare si contractii. Doctorita venea sa ne monitorizeze si se mira cat de calma esti , pulsul tau nu varia de loc.
Radeau si spuneau mereu "Ce copil relaxat!". Mami era un pic dezamagita ca te vei naste pe 13 februarie, niciodata nu mi-a placut numarul 13 . Dar eram fericita ca esti bine, si abia asteptam sa te vad.
Pana la urma pe la 11 noaptea pe 13 februarie asistenta mi-a zis ca am ajus la dialtatia maxima si pot sa incep sa imping. Tati ma ajuta si am impins 3 ore fara nici un rezultat. Asistenta imi spunea doar ca nu vrei sa cobori. Incapatanata ca mami. Doctorita a venit sa ne vada si mi-a spus ca esti marisoara si ca ea ma sfatuieste sa fac cezariana ca altfel e posibil sa ai probleme.
Am semnat hartiile si ne-am pregatit de operatie, in mai putin de 10 minute totul era gata. Mami vroia sa stie cat e ceasul , vroiam sa fiu sigura ca nu te nasti pe 13, dar era trecut de miezul noptii de mult.
Tati a fost costumat, i s-a dat costum steril, "basma", masca si am intrat in operatie. Toata lumea era pregatita sa te vada, imi explicau ce o sa simt si ce se intampla. Iar eu de emotie tremuram asa de tare ca daca nu as fi fost legata de masa poate ca as fi sarit de pe ea.
Te-am auzit inainte sa te vad, si plansul tau a fost cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodata. Au fost uimiti ai fost cal mai mare bebe nascut in noaptea aceea 4.100Kg si 53cm. Nu mi-au spus un scor Apgar, cand am intrebat mi-au zis ca ei nu folosesc sistemul asta.
Primul planset pe care l-ai scos a sunat MAAAAAAAAAAMAAAAAAAAAAAA, iar asistentele care te stergeau au inceput sa rada ca deja plangi dupa mama. Tati te-a filmat si era asa mandru de tine.
Te-au curatat si tot timpul le-ai aratat ca nu apreciezi tratamentul la care erai supusa.
Prima baita ti-a facut-o in camera de nasteri si tati a fost acolo sa te filmeze. Incerca sa te linisteasca de la departare, inca ii era frica sa se apropie . Cand te-au adus langa mine si te-am pus la san te-ai linistit ca prin farmec. Si de atunci sanul este locul tau preferat de relaxare.

Si uite asa dupa 36 de ore de travaliu, la 4:51AM pe 14 Februarie 2008 de ziua indragostitilor, mami si cu tati au primit cel mai frumos si mai special cadou din viata lor PE TINE FETITA MEA IUBITA.

De atunci in fiecare clipa dragostea noastra continua sa creasca cu fiecare gangurit, cu fiecare zambet stirb sau nazdravanie pe care o faci. Esti lumina din viata noastra si te vom iubi mereu.

Mamica ta

Poze
www.picasaweb.com/bogdanmabo

maru spune:

sa fiti sanatoase iar tu Isabela sa luminezi casa cu zambetul tau multi ani de aic in colo!

Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

mihaelk spune:

Minunata poveste! Sa creasca mare si sa fie sanatoasa, micuta Isabela!

maitreyi spune:

felicitari! sa va bucurati de ea si ea de voi

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne

Pozele Alexandrei

stancutza spune:

Ce poveste frumoasa! Abia acum am aflat de acest "clopotel de februarie" si povestea palpitanta, si emotionanta, a nasterii ei! Sa va traiasca!


PS si te asteptam pe la "clubul scutecelor", sa cunoasca gogosica ta bebeii din aceeasi generatie :-)

Stancutza, de Sofia Elena - 21.01.2008

Poze
www.youtube.com/profile_videos?user=stancutza78" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii Sofiei

Madanic spune:

Multumesc Stancutza, am ezitat sa intru la clubul scutecelor pana acum deoarece eu nu am fost parte din nici o odisee, m-am inscris la mamici de ianuarie-februarie 2008 dar cu mutatul si cu toate schimbarile din viata noastra nu am reusit sa tin legatura.
Dar daca ma primiti vin cu placere

Madalina
mami de Isabella Andreea
http://www.picasaweb.com/bogdanmabo
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124758

aweya spune:

Mi-au dat lacrimile... Sa va traiasca, sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea. Bine ai venit la clopotei.

Nicole-mamica de Mihai Alexandru (26.01.2008)

miky_mamica spune:

Foarte frumos ... ca de obicei imi trece o lacrima pe obraz cand citesc cate o poveste de viata (asa imi place mie sa spun). Te asteptam cat mai des sa ne povestesti despre minunea ta.
Multi pupici.

Miky mamica lui LUCA GABRIEL (29.12.2007)
Totul despre mine din burtica mamicii pana la zi
8 luni - la mare
Poze cu Luca Gabriel
BOTEZUL 1 Martie 2008

laura_dimitris spune:

Doamne, fiecare nastere este asa de speciala... !!! Iar tu ai povestit asa de frumos !!!
Ce copil frumos ai !!!
Sa fie sanatoasa si sa va lumineze zilele, sa va aduca numai bucurii !!!!


Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

andreea81 spune:

Are tati 2 frumuseti acasa!!!!

sweetgys spune:

Mi-au dat lacrimile. Sa va traiasca!!

Gya de Vanessa Maria
http://www.flickr.com/photos/sweetgya
http://good-times.webshots.com/album/564120501BubINw?vhost=good-times
http://www.flickr.com/photos/sweetgya/

Nasterea unui vis 21.01.2008