Cum a aparut minunea mea

Dupa 2 ani de incercari de a ramine insarcinata, incercari care s-au soldat cu un avort spontan si o sarcina extrauterina (in urma careia am ramas si fara o trompa uterina) ne pregateam de inseminare artificiala. Toate bune si frumoase, luam tratament, eram monitorizata ca sa vedem cind are loc ovulatia, si in ziua potrivita ne prezentam la spital pt inseminare, inseminare care nu are loc din cauza de spermograma proasta. M-am dus acasa si am plins toata ziua, nici la serviciu nu m-am dus fiind prea ocupata sa-mi pling de mila ca nu am si eu un bebelus. Dar surpriza,peste 2 saptamini ma duc pina la magazin pe jos si constat ca obosesc foarte tare, mi se pare ciudat si imi fac un test de sarcina pe care-l aveam acasa. A doua liniuta pala, nu-mi venea sa cred, in sufletul meu se intrezarea o raza de speranta. Am mai facut alte zeci de teste timp de o saptamina pina am fost sigura si i-am spus in sfirsit si sotului meu ca trebuie sa mergem la spital ca s-ar putea sa fiu insarcinata. Mi-era frica sa ma bucur. Mi-era frica din nou de o sarcina extrauterina. Pina s-a confirmat sarcina intrauterina am trait un cosmar. Dupa ce am fost sigura ca e intrauterina mi-era frica de un avort spontan. Nu puteam crede ca mi se poate intimpla si mie ceva bun. Dar totul a fost in regula si a urmat o sarcina fara nici cea mai mica problema, fara nici o greata, nici un miros care sa ma deranjeze, fara absolut nici un simptom de sarcina incit ma tot duceam la ecograf sa ma asigur ca, chiar sint insarcinata.

Timpul a trecut si se apropia momentul nasterii. Ma asteptam sa nasc cam intre Craciun si Revelion. Dar timpul trecea si trecea si nu se intimpla nimica. Am ajuns si la 42 de saptamini. Ma duc la control si medicul meu hotaraste ca am cam stat destul gravida si imi spune ca a doua zi sa vin sa ma internez. Eu vroiam cezariana ca mi-era foarte frica sa nasc, mai ales ca avem o burta enorma si eu, gimnasta de performanta in trecut aveam un bazin enorm de ingust.

In 15 ianuarie 2008 ma prezint la spital cu bagajul, pt internare. Eram linistita crezind ca nu o sa sufar prea mult daca imi face cezariana. Ma cazez intr-un salon in care mai erau 7 fete si astept. Ma simteam foarte bine, nici urma de contractie sau durere, de fapt nici nu stiam cum sint contractiile. La un moment dat medicul meu vine la mine si imi spune ca a vorbit si cu profu (seful clinicii care aproba sau nu cezarienele) si a zis sa-mi dea o pastila sa-mi declanseze nasterea. Ma obisnuiesc si cu ideea asta, nu stiam ce ma asteapta. Pe la 12 noaptea sint trezita din somn de asistenta care vine si zice ca medicul care e de garda vrea sa ma vada pe masa. Ma duc, ma pun pe masa de consultatie, credeam ca va fi o simpla verificare a colului cum imi facuse si medicul meu cind m-am internat. Dar nu a fost asa, de fapt imi fisurase membranele. M-a durut atit de tare de nu va pot spune in cuvinte, ma trageam in sus pe masa ca dr aproape ca se urcase pe masa sa ajunga la mine. Ma duc inapoi in salon si la un moment dat cind ma intorc de pe o parte pe alta simt ca curge ceva, constat ca imi curgea lichid amniotic. Ma duc la asistenta si ii zic ca cred ca mi s-a rupt apa, ea imi zice sa stau linistita ca cheama un dr sa ma vada. Apare de data asta o doctorita tinara care ma controleaza si ea si zice ca membranele sint tot acolo dar ca ma trimite in sala de nasteri ca oricum trebuie sa nasc a doua zi. Ma intorc in salon, infasc bagajele si impreuna cu asistenta mergem la etajul superior in sala de nasteri unde m-au cazat intr-o rezerva. Aveam deja contractii intense la interval de un minut. Era cam 1 noaptea, m-am pus in pat si am rabdat contractiile acelea infernale, nu fara sa ma pling. Strigam intruna dupa moasa sa vina sa-mi verifice dilatatia. Stiam ca de la 4 puteam sa primesc epidurala care mi se promisese de dr meu. Moasa venea si zicea ca e numai 1 mai asteptati. La un moment dat m-am ridicat si m-am dus in sala alaturata. O femeie nastea si urla de m-am zbirlit toata. Eu in dispararea mea ii spun doctoritei care era in mijlocul unei nasteri ca vreau sa mi se verifice dilatatia sa nu pierd epidurala. Ma trimite inapoi in pat si imi zice ca nu o sa pierd nimica.Ma duc inapoi, eram contorsionata la fata de durere, nici in visele cele mai urite nu am crezut ca pot exista asemenea dureri. Ma durea spatele de parca cineva imi rupea oasele, in momentul cind aveam contractie nu puteam nici sa ma concentrez la nimica, eram ca inconstienta. Intre timp moasa tot venea la mine sa imi verifice colul, si constat ca am dilatatie 4. Era momentul de epidurala. Pe la ora 6 dimineata il sun pe sotul meu si ii zic sa vina sa imi aduca niste apa plata ca simt ca ma deshidratez si sa-l sune pe dr meu ca vreau sa mi se faca epidurala(ca sa imi faca epidurala trebuia sa fie prezent medicul care a urmarit sarcina si sa recomande epidurala). Intre timp ma ia iarasi o contractie si inchid telefonul ca nu mai pot vorbi. Aud moasa ca il suna pe medicul meu si il cheama ca pacienta lui Breaz Carmen vrea epidurala. Nu trec 10 minute si imi vad medicul ca apare, m-am bucurat asa de tare cind l-am vazut.O suna pe anestezista sa vina sa-mi faca epidurala si in scurt timp apare o doctorita tinara. Imi face mult asteptata epidurala. In 20 de minute parca totul devine mai suportabil. Vine moasa si zice: „Ei, cum e acuma, ai confort, poti sa dormi”.da de unde, ca nu trece mult timp si mi se rupe apa, de data asta pe bune. Am fost invadata de apa de parca cineva ar fi aruncat o galeata de apa pe mine. La scurt timp simt ca imi vine sa imping. Chem moasa care vine si imi zice sa ma screm cit pot de tare. Ma lasa acolo si incep sa ma screm, si sa urlu dupa ea tot la 10 minute sa vada daca nu a iesit capul. Ea venea si zicea ca sa ma screm in continuare ca nu iese asa repede, ca iese mm cu mm. Am ramas in continuare in pat si in citeva minute vad ca vine moasa la mine si zice sa mergem pe masa de nasteri. Ma ridic cu greu din pat si ma duc pe masa de nasteri unde abia reusesc sa ma urc. Constat ca in jurul meu erau vreo 10 doctori. Mi se spune sa imping cit pot de tare. Incep sa imping intruna si simteam o durere de neimaginat, parca trecuse si efectul epiduralei. De fapt anestezista imi si spusese ca nu imi face doza foarte mare ca in momentul in care imi vine sa sa imping trebuie sa simt contractia. La un moment dat simt o durere sfisietoare. Ii spun dr si imi zice ca e normal ca ma doara ca deja i se vede motzul. Eu ii zic dr-lui ca nu poate sa o prinda de mot sa o traga afara. Acuma cind imi amintesc ce conversatii aveam imi vine sa rid. La un moment dat simt ca nu mai pot sa respir si mi se da oxigen. Incep sa urlu ca sa o scoata cum stiu ei de acolo numai sa o scoata odata ca eu nu mai pot. Apoi dintr-o data am simtit o nevoie acuta sa imping, am impins si am tras un urlet de zici ca m-ar fi taiat cineva. A iesit copilul si am vazut cum burta mea s-a lasat brusc in jos de zici ca mi s-ar fi lipit de spate. Il aud pe dr meu intrebind cine recolteaza celulele stem. Aud un stagiar ca face el treaba asta si incepe procedura, timp in care placenta era inca in mine ca am inteles ca altfel nu e valabil singele acela. Dupe recoltare dr meu ma apasa de 2 ori pe burta si simt cum iese placenta alunecind ca un peste. Intre timp neonatologii o spalau pe fetita mea si o cintareau. Aud 3600gr si 55 cm, ma gindesc Doamne ce fetita mare am facut. Era atit de draguta. Am nascut la 8 si 35 de minute dimineata dupa un travaliu de 8 ore dar la intensitate maxima.
Dupa ce au imbracat-o au dus-o in salon la nou nascuti si eu am ramas sa ma coase. Bineinteles ca am simtit din nou fiecare impunsatura a acului, aveam palmele transpirate de durere. In sfirsit dupa ce s-a terminat tot m-au dus din nou in patul unde ma chinuisem o noapte intreaga sa ma tina sub supraveghere. Mi se facuse o foame groaznica. Il sun pe sotul meu sa imi aduca de mincare 2 placinte si 2 sana. Cind a ajuns sotul meu la mine aveam niste spasme musculare ca niste frisoane ca de-abia vorbeam. Dupa ce mi-au trecut am infulecat imediat mincarea adusa apoi a venit o moasa si mi-a zis sa-mi pregatesc bagajele ca mergem in salon la lauze. M-am ridicat cu greu, mi-am strins bagajele si am plecat in salon la lauze. In scurt timp mi-au adus-o si pe Carla. Din acel moment am simtit ca nu ma mai pot desparti de ea. E minunea mea, pe care am asteptat-o atita timp.


Carmen mami de Carla Alexia
http://www.flickr.com/photos/10017841@N08/show/

claudela spune:

Sa iti traiasca fetita si sa va aduca mii de bucurii!


http://tt.lilypie.com/Gjqjp2.png

gattasalvaje spune:

Carmen , sa-ti traiasca fetita ...Carla e o dulcica , are o gurita ca o cireasa , iti vine s-o mananci !
Ai suferit tu un pic la nastere , dar uite ce minune de copil ai facut ! Sa fiti sanatoase amandoua !

Gattasalvaje - mamica Sarei ( 22 Decembrie 2007 )

Sara Eliza - cel mai frumos cadou de Craciun POZE

Povestea nasterii

Lucrushoarele Sarei vacanta 2007 Bebelina din burtica Cununia civila Nunta

Raluk31 spune:

Sa va traiasca mica Capricoarna si sa aiba noroc!...Apreciez realsimul descrierii si curajul pe care l-ai avut!Bravo,mamico!

Raluca

in asteptarea micutei Anais

Tinna S. spune:

Felicitari mamico si sa dea DD sa fii foarte fericita langa printzesa ta!!! Minunea ta merita totul, chiar daca s-a lasat putin asteptata inainte de a veni pe lume!

Tinna 39s+3z cu si mami de Andrei (7 ani)

Atat mai am pana vin pe lume!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR 4 zile ???

docdecap spune:

Carmen, sa-ti traiasca Carla si sa te bucuri de ea! imi amintesc ca am primit mesajul de la tine la spital cand eram deja cu Serban langa mine si m-am bucurat mult pentru tine, ca iti simti si tu puiul mic in brate!!

mamica si fetita frumoasa!!

Monica mami de Serban-Andrei, inginer si/sau poet (15.01.2008)

www.flickr.com/photos/monicu/" target="_blank"> poze de tot felu'