Nasterea lui Khalidut
Nu am talent de povestitoare,dar am incercat sa povestesc cat de cat acceptabil...
Mai intai sa va descriu pe scurt odiseea.Dupa 2 sarcini pierdute, am facut tot posibilul ca a treia sa o duc pana la termen.N-am facut pauza dupa al doilea avort spontan si mare bucurie cand am vazut 2 liniute cu 1 zi inaintea venirii menstrei.In aceeasi zi am mers cu sotul la clinica si m-am inscris la o doctorita super ca om si medic.Timp de 14 saptamani am facut injectii cu progesteron (cate 1 pe sapt),plus in fiecare zi puneam si supozitoare cu progesteron.In astea 14 sapt sau chiar mai mult n-am iesit din casa decat sa ma duc la spital.Am avut greturi mari,vomitam cel putin o data pe zi, nu puteam manca decat uscaturi,beam apa mineral,mestecam guma mentolata.Am stat mai mult in pat,in mare parte datorita greturilor,ma gandeam in fiecare zi daca o sa raman toata viata cu greturile.Dar au trecut si urmatoarele saptamani pana aproape de nastere au fost superbe.Asteptam cu nerabdare DPN de 30 decembrie.
Pe 20 dec seara cand m-am dus la culcare am simtit ca e ceva ciudat cu bebicul meu,il simteam miscandu-se jos de tot si energic.Chiar radeam in sinea mea zicandu-mi ca-si cauta iesirea.M-am foit toata noaptea,de cate ori mergeam la toaleta simteam durere ca la ciclu stand pe wc,dar durerile astea aparusera de cateva zile asa ca nu le-am dat importanta.Dimineata pe la 6:30 zic eu,nici nu m-am uitat la ceas m-am trezit din cauza unei dureri nasoale sub burtica.Mi-am zis ca nu-I nimic,dar trec cateva minute si simt alta durere.Ma ridic cu gandul sa merg la toaleta cand simt apa siroind pe piciorul drept.Il trezesc pe sot,pe mama,pe urma incep sa ma plimb intre baie si dormitor nestiind ce sa fac,sa ma rad sau nu la fofo.Pana la urma decid sa o fac.Contractiile erau prezente tot timpul,la cateva minute diferenta,eram speriata pentru ca stiam ca nu ar trebuie sa fie asa la inceputul travaliului.La 7 eram in masina pe drum spre spital.Abia la spital mi-am dat seama ca apa era verzuie,am sunat la cumnata (doctor gin/obs),am intrebat si asistentele acolo,pana la urma ma lamuresc ca nu e asa grav pt ca nu e foarte mult meconiu.Ma consulta – dilatatie jumatate de cm.
La travaliu au asistat si mama si sotul (camera de travaliu era doar pentru mine).Inima lui bebe si contractiile au fost monitorizate tot timpul. Pe la 9 moasa imi pune perfuzii pt inducerea contractiilor,desi eu aveam,dar nu atat de puternice pe cat trebuia si imi zice ca o sa ma controleze de dilatatie o data la 4 ore.M-a intrebat daca vreau ceva pt durere,injectie sau epidurala.Am refuzat pt ca injectia l-ar fi molesit pe bebe,iar epidurala nu am avut niciodata de gand sa fac.Am refuzat pana si masca de oxygen pe care pana la urma am cerut-o.Nu m-a ajutat prea mult totusi.Moasa a fost super,a stat aproape tot timpul in camera,a plecat doar de 2 ori in pauza de masa.De fiecare data cand vroiam sa fac pipi imi aducea un scaun-toaleta.Contractiile erau foarte dureroase,ca la ciclu dar un pic mai intense (eu la ciclu am dureri de " ma tavalesc pe jos" si plang) dar acum era nasol ca nu puteam face nimic sa le ameliorez.Pe la 12 si ceva m-a controlat si aveam deja dilatatia 5,mi-a zis ca se astepta sa fie 2-3.De aceea cred,nu a mai aplicat regula de control la 4 ore.La urmatorul control 7-8,apoi 9 dar imi zice ca am colul elastic si imi arata cu degetele ca mi l-a putut intinde.La fiecare control de fapt incerca sa-l deschida usor mai mult.La un moment dat,pe la 6 seara ii spun ca simt ca vreau sa imping,ma controleaza si dilatatia e 10.Ma relaxez un pic,zicandu-mi ca nu mai e mult.Moasa imi zice sa imping de cate ori simt nevoia.Pana la urma nu am nascut cu ea,la 7 a venit alta moasa,tot tinerica ca si prima.Ii sunt foarte recunoscatoare,sa-I dea D-zeu numai bine ca mult m-a ajutat.Intre timp apare si cumnata,imi zice si ea ca de-acum mai am vreo 15-20 min si nasc.De unde…
Mi-a explicat moasa cum sa imping,ca si cum as vrea sa fac un caca mare,impingeam cam de 3 ori pe contractie dar la a treia imi zicea mereu ca imping gresit si mereu ma enervam.Cand inceta contractia imi spunea sa nu mai imping,dar eu simteam nevoia sa imping tot timpul.Pe la 8 si ceva a venit un alai de doctorite,care m-au laudat ca am fost tacuta tot travaliul (nu am tipat deloc,mie mai multi mi venea sa plang…cu mine seamana fiu-miu plangagios #61514; ) si au zis ca imi mai dau o sansa (nu au zis ca ma baga la cezariana,dar au lasat de inteles).Cred ca atunci m-am mobilizat pentru ca in scurt l-am nascut pe Khaledut.M-a ajutat foarte mult si sotul care a stat langa mine,mai ales in ultimile ore de impins.Imi spunea tot timpul ca mai e putin,ii vede capusorul,imi impingea piciorul stang inspre cap in timp ce celalalt picior era infipt in soldul moasei.Experienta asta ne-a apropiat si mai mult. Am impins si cand nu aveam contractii pentru ca simteam nevoia sa imping.Monitorul arata numere de 10,12 iar eu impingeam.Moasa imi spunea sa imping daca simt si ea la randul ei impinge usor labile pe langa capul lui bebe.Cand a inceput sa faca asta aproape am tipat la ea si am incercat sa-I dau mainile la o parte,simteam durere si usturime.S-a oprit si mi-a explicat frumos ca ceea ce facem acum nu e pentru mine ci pentru bebe.In momentul acela iar m-am mobilizat si nu m-am mai gandit la durerea de acolo.Cand a iesit caputul am auzit cum spunea ca a deschis un ochisor.Cand a iesit de tot am simtit o usurare mare.L-am auzit plangand de cum a iesit si mi-au dat lacrimile.Am auzit pe cineva cum spunea ora :8:49 si am intors capul spre ceas ca sa-mi ramana imaginea orei in minte.L-au aspirat,cantarit in timp ce mie mi-au facut o injectie in coapsa pentru iesirea placentei,am mai impins o data si a iesit si placenta.Apoi m-a controlat inauntru si nu am simtit aproape nimic.M-a cusut pentru ca m-am rupt un pic in timp ce Khaled statea pe pieptul meu sa se incalzeasca.Am incercat sa-I dau laptic ajutata de moasa dar a refuzat pentru ca sfarcurile mi se molesisera si erau plate.L-au luat apoi si au venit 2 infirmiere care m-au sters si m-au ajutat sa ma schimb tot cu o camasa de la ei.De acolo m-au dus intr-un scaun cu rotile cu bebicul in brate la salon.
In noaptea aceea nu am dormit decat spre dimineata,stateam sa-l privesc cum respira.Inainte sa ne lase sa ne odihnim,a venit o asistenta care s-a chinuit cred vreo jumatate de ora sa-mi arate cum sa-I dau tzatzica si sa-l faca pe Khalidut sa suga.Pana la urma a supt.Dupa aceea am reusit si eu sa mananc un sandwich cu branza adus de asistenta ,de aproximativ 24 de ore nu mai mancasem.In schimb apa bausem tot timpul,imi era sete non stop dar abia beam pentru ca imi era groaza sa ma ridic din pat din cauza durerilor.
A doua zi la control,doctorul neonato a zis ca aude un zgomot mic la inima,a doua zi nu l-a mai auzit,slava Domnului.O asistenta mi-a spus de asemenea ca mi-au luat proba cand am ajuns la spital si prezentam streptococ asa ca o sa-l monitorizeze pe bebe 48 de ore.Intr-adevar au venit de 3-4 ori pe zi sa-I ia temperatura.Pana la urma n-a fost nimic.Am avut si probleme cu lapticul,doar sotul m-a sustinut si ajutat sa nu renunt la alaptat.I-am dat doar de 2 ori formula,o data la pediatru si o data acasa.M-am ambitionat si m-am muls cu pompa desi scoteam putin,il puneam la san de cate ori vroia,adica chiar si dupa jum de ora dupa ce terminase.Acum avem laptic indeajuns,multumesc lui D-zeu.I-am dat ceiut pentru colici de 2 ori dar am renuntat,Miri pupici.I-am cumparat picaturi pentru colici dar nu-I dau decat daca e necesar.Mai avem doar de facut tranzitia de la mami din pat in patutul lui si totul o sa fie perfect,dar deja am inceput si lucrul acesta.
Poze
Elena,mamica de Khaled 21.12.2007
Raspunsuri
miri_mik spune:
darene, muuuuuuuuuuuuuuuuah! esti o curajoasa! si iti spun sincer, cu mana pe inima ca imi cade tare bine cand vad ca sfaturile mele va ajuta sa treceti peste momente grele. nu sunt eu atotstiutoare, dar daca pot sa va spun din experienta mea... si asta v amai si ajuta, ma face cea mai fericita persoana de pe lume!
m-am emotionat...
miri_mik 38s en cours bebe sacha
Povestea pseudo-nasterii
Povestea nasterii
http://b2.lilypie.com/DjTMp2.png
http://bd.lilypie.com/25XKp1.png
docdecap spune:
Elena, tare frumos s-au purtat cu tine la spital!
si admir ca ai vrut totul natural, asa imi doresc si eu, sper sa ma tina vointa si sa nu ma impiedice nimica!!
sa-ti traiasca Khaled si multi ani frumosi impreuna!!
Monica 39s cu Serban
Life's a beach
pisoi in lucru
www.flickr.com/photos/monicu/sets/" target="_blank"> poze de tot felu'
irinouka spune:
elena, ai trecut prin multe dar iata ca pana la urma ai reusit sa-ti tii in brate bebelul atat de dorit. te felicit pt curaj si pt norocul pe care il ai de o familie care sa te ajute atat de mult. multi pt tine si pt khalid!
irina 39 Rares
http://bd.lilypie.com/RXHAp2.png
AngeliquedeS spune:
Sa-ti traiasca!!! Minunata poveste! Sa va bucurati de minunea voastra mult asteptata!!!!
Angelique, mami de Pupi (bb Viktor, 28.12.2007)
povestea nuntii, Povestea nasterii lui Pupi
noi 2, poze, luni de miere...,
Mare, Munte, Flori
Tinna S. spune:
Felicitari Elena pentru micutzul Khaled! Chiar daca ai trecut prin atatea, faptul ca acum iti tii puiul in brate a meritat tot! Multi pupici pentru tine si bebicul tau!
Tina 34+ cu si mami de Andrei (7 ani)
Bb2 e tot baietel!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei
AMR 6 saptamani !!!
laura_dimitris spune:
FELICITARI DARENE !!!
MICUTUL KHALED SA CREASCA MARE SI SANATOS SI SA VA ADUCA NUMAI BUCURII !!!
Laura 36+ Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003
Luna75 spune:
Felicitari pentru aducerea pe lume a micului luptator!
sa ai parte alaturi de el numai de bucurii,fericire si impliniri!
Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.
acina spune:
Felicitari pentru nasterea puiului tau!
Anca 21 sapt+ mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
mami_papatot spune:
Felicitari pentru nasterea micului Khaled si sanatate multa amandorura!Ai fost o curajoasa!
mami_papatot 28+ cu Honey mica
http://community.webshots.com/user/mami_papatot
Sunt cucoana-n casa mea!
http://bd.lilypie.com/24Mjp3.png