Erika-mogalneata cu ochii migdalati.

Scrisoare pentru tine

Au trecut noua luni.Noua luni in care an trait experiente unice.Noua luni in care am invatat atat de multe lucruri noi,noua luni de schimbare permanenta.
Perioada cea mai frumoasa din viata mea...
Totul a inceput in ianuarie 2007,cand am aflat ca sunt insarcinata.Toata lumea aea a mea,atata fericire si implinire am simtit,credeam ca mai mult de atatea sentimente frumoase nu este loc,dar m-am inselat...
Cu fiecare zi,fiecare saptamana,implinirea sufleteasca,bucuria,fericirea s-au accentuat
In fiecare zi am trait senzatii noi,de la perioada greturilor din primul trimestru,care le-am gasit groaznice,greu de suportat si nesfarsite,la prima ecografie,cand am vazut cum o viata depinde de mine,se dezvolta cu ajutorul meu.Prima oara cand ti-am vazut inimioara batand,si-am simtit din nou o fericire care cu greu poate fi descrisa in cuvinte.
Primele dati cand te-am simtit miscand,ca niste bule de aer,si-am realizat ce stransa este legatura dintre noi.Apoi pe masura ce ai crescut,bulele de aer au devenit mai puternice,ca niste batai de inima.Stateam nemiscata pe pat,alaturi de tatal tau sa te simtitm cum misti.Si bataile au devenit lovituri,ma simteam asa mandra cand iti simteam un piciorus sau o manuta.
Am inavatat impreuna sa ne jucam,sa comunicam.CEl mai mult iti place sa te joci cu Y.Aveti un ritual al vostru,ascultati muzica impreuna,de la Mozart la muzica rock,de la manghaieri pe burtica,la lovituri puternice,ce va mai distrati.
Starile sufletesti schimbatoare le am deabia acum,catre sfarsitul sarcinii si tare ma bucur ca nu au inceput mai devreme.Acum radiez de fericire,te manghai usor,imi raspunzi cu un fundulet scos,de toata forma burtii capata asemanari extraterestre:).Imi imaginez cum arati,incerc sa descopar,sa ghicesc ce fizionomie ai si asta ma linisteste,imi da o pace sufleteasca si-o fericire,momente unice.Ca in clipa imediat urmatoare sa fiu nervoasa,ca respir greu numai daca urc doua trepte,ca nu ma pot apleca,burta fiindu-mi un impediment.
Nu mai pot manca normal,picioarele sunt umflate in ciuda tuturor eforturilor alimentare facute.Noptiile,care au devenit un calvar,toaleta in care imi petrec din ce in ce mai mult timp si toate acestea insotite de o stare de depresie,fiind convinsa ca nimeni nu ma poate intelege cu adevarat.Si uite cum obosesc psihic,ca de fizic nu mai vorbesc si la sfarsitul zilei cad de parca am muncit pe camp.
Cu toate astea,aceasta perioada o consider unica,o perioada care vizibil mi-a schimbat viata.A creeat o legatura foarte puternica intre mine si tatal tau.Ne-a facut sa devenim mult mai uniti,mai responsabili,mai intelegatori unul fata de celalalt.
Acum,asteptam cu nerabdare sa vi in lumea noastra,sa avem grija de tine cum ne pricepem mai bine,sa-ti daruim dragoste si protectie,sa formam o familie.
Sunt convinsa ca si dupa nasterea ta vom avea atat de mult de invatat impreuna.Vor fi probabil si perioade mai tensionate,nervi,deznadejde,insa,ce poate fi mai frumos decat sa fi parinte?


Povestea nasterii

Puiul meu,oare cum mai ai tu loc in burtica?
Saptamana aceasta am avut contractii,neregulate cred eu.Am pierdut si dopul gelatinos.Am fost la doctor pentru control,ne-a spus ca nu nasc saptamana aceasta.
Eu insa azi nu ma simt prea bine,de ieri am o durere de mijloc,iar acum mult mai accentuata.Am ramas acasa sa ma odihnesc.Tu insa esti bine,vioaie ca de obicei.Dorm cateva ore dupa pranz,ma trezesc cu aceeasi durere de mijloc plus ceva contractii.Nu ma obosesc sa ma uit la ceas,eu nu nas inca.Ma plimb intre calculator si pat(stiam eu de ce vreau laptop),vine dupa-amiaza,imi zic ca daca ma misc putin,ma voi simti mai bine.Ma apuc de gatit,dar nu pot sta in picioare,durerea nu-mi da pace.Vine Y acasa,eu lungita pe canapea,ma plang de aceeasi durere.Cam ingrijorat,imi spune sa vad cum sunt contractiile,din cate minute le am.Eu,viteaza:'Nu intelegi,nu nasc!!!Toata saptama am avut contractii!Si medicul a spus ca nu se va intampla saptamana aceasta!'
Nu-mi mai spune nimic,mancam si apoi la televizor.Pe la zece seara ma duc in pat cu gandul sa ma odihnesc,insa bebelina mea,mi-ai facut alte planuri.
Cum stau eu in pat,parca contractiile sunt mai dureroase si par a fi regulate.Incep sa ma uit la ceas.Am contractii din opt,zece minute si uite asa timp de o ora.Incep sa cred ca deja e serioasa treaba.Ies zambind din dormitor,al meu se uita ciudat la mine,ii spun.El,gata dam telefon la spital.Stai mai omule,nu se stie sigur,poate se opresc,daca sunt false?Buunn,stam noi asa pana pe la unu noaptea,cand al meu deja motaia iar contractiile mele erau din sase,noua minute.Il trezezc si dau telefon,credeam ca ma vor chema deja.Insa asistenta imi spune sa mai dau un telefon cand am contractii din 5 minute.
M-am mutat din pat pe canapea,l-am lasat pe Y sa doarma,iar eu am tot pendulat intre calculator,unde vorbeam cu fetele de pe DC si canapea unde incercam sa adorm.N-a fost chip sa inchid un ochi,din cauza emotiilor probabil,dureri insuportabile n-au fost.Tot ma uitam la ceas si imi doream sa le am din cinci minute.Pe la cinci dimineata cred ca am adormit jumatate de ora,intre contractii.Imi doream sa se lumineze,sa se faca mai repede sapte dimineata,sa il trezesc pe Y.Cam de atunci am inceput sa am dureri mai mari,ca sa treaca timpul mai repede,ma uitam pe geam,ploua,ma luase nostalgia.Ma uitam la picaturile de ploaie cum lovesc cu asprime asfaltul,te maghaiam si speram sa fie adevarat,sa fie acesta travaliul.
A inceput sa ma doara tare,contractii din cinci minute,lungi de circa un minut.S-a facut si dimineata,ma doare tare,nu-mi mai place nici canapeaua,nici patul,jos pe parchet ma simt cel mai bine.Dam telefon,imi spune asistenta sa vin peste o ora la spital.Durerile devin insuportabile,anunt familia,gata a venit clipa mult asteptata.Plecam spre spital,imi e groaza ca trebuie sa stau in fund pe scaun pana la spital.Bine ca este aproape,in cinci minute am ajuns.Luam liftul,nu ma simt in stare sa urc scariile,revad sala de asteptare din fata cabinetului si-mi amintesc toata perioada sarcinii,insa imediat uit totul din cauza unei noi contractii.Ne intalnim cu o asistenta zambitoare care ma invita in sala de travaliu.Spitalul este plin,in sala de travaliu e cazata o fata care deabia nascuse si ea.
Sunt chemata intr-o camera unde vad un scaun care arata groaznic,asistenta ma pune sa ma intind pe el.Cum asa?Pai si sa stau in pozitia sta cat timp?Ca eu nu mai rezist din cauza contractiilor.Timp de jumatate de ora m-au tinut acolo,mai tarziu mi-am dat seama ca aceea este sala de nasteri.M-au monotorizat,i-am auzit inima bebelinei batand pentru prima data si asta mi-a dat putere sa trec si sa rezist contractiilor,a venit si doctorul,mi-a facut controlul.Dilatatie cinci,intreb asistenta in cat timp nasc,imi spune ca in circa trei ore am terminat,acum este 8:30 dimineata.Mi-am spus ca nu este asa mult,trebuie sa rezist.
Ei,din acel moment a inceput greul.Dupa ce au terminat monotorizarea m-am dus in camera.Nu vedeam bine in jurul meu.Il vedeam pe al meu si pe Maria cum se uita la mine cu fetele palide,ingrijorati.Trageam de asternuturi in cele mai ciudate pozitii,incercam sa nu tip,sa respir.Incercam sa nu mai imping si faceam eforturi infernale pentru asta.As fi vrut sa pot sta intinsa in timpul contractiilor,dar ma simteam mai bine ghemuita sau in picioare.Stiu ca transpiram groaznic,imi era sete incontinuu.In timpul contractiei mi se facea foarte cald ca apoi sa tremur din tot corpul.Deja contractiile nu ma mai lasau sa respir.Visam la cateva secunde sa pot sta cu capul pe perna sa ma odihnesc.Nu suportam sa puna mana pe mine nimeni.Incercau,al meu sau Maria sa ma maseze,sa ma tina de mana,sa ma incurajeze.Tipam la ei,ma uitam urat,le spuneam sa ma lase in pace,sa nu ma atinga,ca au maini fierbinti,ma ard.
La ora 11 am cerut un nou control;dupa doua ore dilatatie la fel,cinci.Am zis ca mor cand aud.Motivul?Imping pe contractie si nu trebuie.Nu am mai avut curajul sa intreb cat dureaza.M-am intors in camera si acelasi scenariu,tras de cearceafuri,respirat,gafait,transpirat.
La un moment dat au adus pranzul.Camera de travaliu era destul de ingusta,intre cele doua paturi era spatiu de jumatate de metru care il ocupam eu,imi suflecasem camasa de noapte sub sani si stateam in chiloti,in picioare cu mainile sprijinita de pat.Asistentele se rugau de mine sa ma duc putin in camera de nasteri,sau macar sa ma urc in pat pana mananca si colega mea de camera.Eu,NU si NU,nu vroiam sa plec de acolo,nu vroiam iarasi in camera aia rece,cu scaunul acela insensibil :)
Saraca fata cum o fi mancat nu-mi pot da seama,eu nu mai gandeam decat cum sa rezist contractiilor,nu mai stiam rusine sau jena.Ma gandeam ca trebuie sa merg pana la capat pentru bebelina mea,nu mai gandul asta m-a ajutat.Am rezistat fara sa cer inca un control pana la 12:30cand al meu i-a spus unei asistente ca am contractii din minut.Mi-a fost iar frica de scaun,imi era aproape imposibil sa stau intinsa.Am crezut ca iarasi ma trimite inapoi,ma gandeam ca am in jur de 7 dilatatia.
Insa m-am inselat,nu m-a mai lasat sa plec.Iara monotorizare si mi-a dat voie sa imping.A fost o moasa super,foarte categorica insa alaturi de mine.M-a ajutat la fiecare contractie sa imping,ma stergea de transpiratie,imi dadea apa cu paiul.Am intrebat-o in cat timp crede ca terminam;asa mult imi doream sa stiu ca la ora X gata am scapat.Mi-a raspuns ca in jur de ora 14:00 terminam.In timpul asta,contractiile mele s-au rarit considerabil,nu mai aveam pe ce impinge.Ma uitam la ceas minutele treceau infernal de greu.Era in jur de 14:00 cand a chemat medicul(medicul,un batranel la aproape 80 ani,care la controalele de graviduta era foarte rece si scoteam informatiile cu clestele de la el.Atunci am renuntat sa mai merg la el,m-am dus la fiul lui,care era mai cooperativ,acesta imi mai expica despre bebelina,insa cu doua zile inainte de nastere,cand la control i-am spus ca am pierdut dopul gelatinos si am contractii,m-a trimis acasa spunandu-mi ca nu nasc inca)
Vine medicul,imi era frica ca o sa fie la fel de insensibil,insa a intrat cu un zambet in sala,increzator,mi-a vorbit foarte frumos si m-a incurajat asigurandu-ma ca nu mai avem mult.Mi se pune perfuzie cu glucoza sa nu ma deshidratez si incepe spectacolul.Doctorul trage de mine ,eu imping,contractii foarte putine.Imi fac o injectie pentru a inmultii contractiile.Nu am vrut,mi-a fost frica ca ma va durea mai tare ca acum.M-au asigurat insa ca mai tare nu ma va durea,dar nu mi-au spus cat de dese vor fi.De aici incepand am amintiri horror,doctorul care traagea de mine,de bebelina,nu stiu,dar tragea in toate partiile.Asistentele care ma impingeau pe burta,eu care impingeam pana ma albastream si faceam cu totii o pauza de cateva secunde pana la urmatoarea contractie si iarasi aceeasi poveste.Simteam ca nu mai rezist si deja nu-mi doream decat sa iasa odata sa se termine.
L-au chemat pe al meu in sala,nici nu l-am recunoscut,era imbracat din cap pana in picioare,cand i-am vazut ochii l-am reconoscut.Le-am spus ca nu mai am putere sa imping,efectiv parca nu ma mai ascultau plamanii si muschii.Mi-au pus oxigen,ma enerva aerul cae imi intra pe nari si trageam de fire sa mi-l scot,iar moasa mi-l punea inapoi si-mi spunea sa respir pe nas,dar eu tot pe gura simteam ca trag mai mult aer.M-au incurajat cu totii,inclusiv al meu,care ma tinea de mana.Am mai impins de trei,patru ori de am simtit o presiune infernala,stiam ca mai este putin,mi-a spus sa ma opresc din impins.Apoi iar IMPINGE....din toata puterea si-am simtit bebelina cum a iesit.Am simtit o mare usurare.
Dar nu am auzit-o plangand,si-am intrat in panica.Intrebam disperata de ce nu plange,insa nu-i auzeam pe cei din jurul meu,care ma linisteau ca este bine,eu vroiam sa o vad,sa o aud plangand.Am vazut-o ridicata de o moasa care a dus-o sa o vada familia,i-ar apoi i-am auzit vocea plangand de mama focului.Atunci deabia m-am linistit.Mi-a adus-o spalata,mi-a pus-o in brate,ma steptam sa simt dragoste pentru ea din prima clipa.Insa ma uitam la mogaldeata din bratele mele,cu parul negru si irisul neobisnuit de mare,cu manutele acelea micute si-o lacrima pe obrajor si nu realizam ca este fetita mea,ca este chiar a mea.
Acum ma uit cum doarme linistita cu capul pe pieptul meu si sunt convinsa ca o dragoste mai intensa nu poate exista,decat dragostea pentru copilul tau.


Sabina Y. si Erika(31 august 2007)
japonia prin ochii unui amator

Sabina spune:

am bocit de la inceput la sfarsit, foarte emotionanta povestea ta!!

n-am stiut ca a fost atat de greu. Nu stiu dece n-ai facut tu op epidurala mica acolo, saracuta de tine.

felicitari ca-i rezistat si sa fiti fericiti toti trei!!!





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Roxali spune:

Odata cu tine am retrait momentele primei nasteri , doar cu o mica diferenta ca dupa ce au vazut ca nu iese au folosit ventuza.Cred ca in Japonia te lasa natural sa nasti.

Ali35si Enrico 7ani
poze

sim_stoian spune:

Felicitari, Sabina! Ai avut ceva curaj. Sa fiti fericiti alaturi de mogaldeata voastra.

Sim si Stefan (25.08.2007)
Poze
BB Stefan creste

devylla spune:

Sabinut pupicei,n-am afcut epi ca m-am incapatanat sa nas natural...la urmatoru' o sa ma gandesc de doua ori.
Roxali se foloseste si aici vaccumul si chiar cand n-ar fi necesar.
Sim si voi sa fiti fericiti.

japonia prin ochii unui amator
mogaldeata cu ochii migdalati