Mamici de septembrie-octombrie 2004 (30)
Raspunsuri - Pagina 7
mari74 spune:
Buna Burtici si mamici!
Bine ai revenit Cristina ! Mihaela sa speram ca vom avea parte toate de o nastere usoara ca a ta !
Vad ca va laudati cu circumferinta burtii in cazul asta ar cam trebui sa ma ascund caci eu am numai 102 cm deci burticuta mea nu e prea mare ceea ce ma bucura intr-un fel ,caci inca imi permit sa mai merg la cumparaturi singurica iar mai nou la impachetat caci de sambata ne mutam cuibusorul.... acum o rog pe bebelina sa nu se grabeasca si sa mai stea macar pana saptamana viitoare ....
O sa mai merg la control tocmai marti si abia astept sa vedem ce mi mai zice. La un moment dat va spusesem ca lichidul amniotic era cam putin dar ieri cand am fo din nou la clinica nu mi-a mai zis nimic iar bebelina care pana acum era tare agitata de cate ori mergeam la monitorizare ieri o apucase somnul astfel ca moasa mi-a cam zgaltait nitel burta sa se trezeasca ... In rest e tare vioaie cu toate ca din cate am citit in aceasta perioada cica s-ar misca mai greu dar la mine e invers....
Fetelor care ati nascut cum va descurcati singurele cu bebeii??
va pup si sa aveti grija de voi si de bebei!
mari DPN 22 sept
iulyp spune:
Mina sa stii ca daca nu ma duc la bucatarie sa mananc nu pot sa adorm. Nu-ti spun de cate ori n-am vrut sa ma ridic din pat si cd. am vazut ca ma invart in pat 30'-1 ora m-am decis sa merg sa mananc. Sa ma vezi apoi in max. 10'-15' cum dorm, si e asa bine
Mihaela multam de poveste. Se pare ca ai avut o nastere usoara. Am totusi niste intrebari. CAm cat ai dat la anestezist cd. ti-a facut epidurala, cd. ai dat inainte sau dupa? Si cd. mergeai la toaletatul "pasarelului" dadeai de fiec. data la asistenta? Cam cat dc. nu-s prea indiscreta. Si ultima intrebare, ca deja m-am nesimtit: cam cat ai cheltuit cu spagile astea nenorocite?
Sper sa nu te superi pe mine dar sunt f. stresata cu spagile astea, cat sa dau si mai ales cum sa dau mai ales ca nu le am deloc cu astea. Mi s-a intamplat de atatea ori sa raman cu "atentia" in buzunar pt. ca n-am putut pur si simplu sa o pasez, mi-era rusine.
Inca odata scuze dc. am ofensat.
Aura
mel_g spune:
Iar am ramas in urma! Faceti ce faceti si iar scrieti mult. Aveam cateva raspunsuri pregatite dar le-am uitat pe toate dupa ce am citit povestea Mihaelei.
Voi nu stati prost cu memoria caci eu parca sunt intr-o ceata totala.
Garo vezi ca pompe ca cea pe care ne-ai aratat-o tu se gasesc in toate farmaciile si nu cred ca trebuie neaparat sa cumperi una chico. Si eu am folosit tot una din aceea in spital si chiar ca trebuie sa ma duc sa-mi cumpar una si pt acum.
Marimar nu vreau sa nasc normal pt ca prima data am facut cezariana dar cum dr meu nu se grabeste cu programarea cezarienei am de gand sa-l grabesc eu pe el. De aceea te-am intrebat de ceai.
Fetelor am auzit ca va plangeti - si pe mine ma doare rau pasarelul dar nu cand stau jos ci cand merg. Simt o presiune ingrozitoare - parca sta copilul sa iasa. Asa ca evit sa mai merg f mult pe jos si merg mai mult cu masina.
Pupici
Mel 36 sapt
anne33 spune:
Salutari la fete.Giulia se pare ca are azi zi de somn dupa ce azinoapte m-a tinut de paza,papa si vomita .Dar acum e bine,doarme dusa ,si eu o mai "deranjez" un pic asa de control,caci ma plictisesc fara galagia ei.Ieri am iesit si noi la prima plimbare cu carucioru si am stat cam o ora.Nici nu-mi vine sa cred ca am plecat fara sticluta de lapte la noi si dupa o ora a inceput scadalul si a trebuit sa dam fuguta acasa.Inca papam si tzitzica dar nu refuzam nici biberonu.Papica nu o refuzam de nici un fel,nu conteaza sursa.Pe doamna suzi nu o suferim de fel,mai bine stam cu tzitzi a lu mami in guritza,chiar daca nu papam,deci tzitzi e cea mai buna prietena.Poate mai incolo oleaca o sa incerc sa scriu si eu ce mai mi-a ramas in minte de la nastere,care defapt a fost cezariana.Totul s-a petrecut asa de repede de nici nu-mi vine sa cred.Dar bine ca a trecut si acum suntem acasa.
anne33 spune:
Mari74,eu una nu sunt singura de loc,am ajutoate de baza,locuiesc cu maica-mea si o am si pe fiimea cea mare de 11 ani,care mi-e de ajutor.Deci ma consider o norocoasa in privinta asta.Tati nu prea e acasa ,pleaca dimineata devreme,cam la 6-7,si ajunge seara dupa 7-8,deci lui i cam ducem lipsa,dar in weekend nu scapa nici el de schimbatu pemparshilor.ANDREEA si Doru,ersi mult pt ca ai dat adresa corecta la lume,se vede ca-s somnambula rau.Hai ca fug si eu la somn acu cat am ocazia.
alinah spune:
Buna burticoaselor
Felicitari Blue77 de 
, sa-ti traiasca si sa fie cuminte, fara colici si plansete (prea multe )
Felicitari si celorlalte mamici, sa aveti bebeii sanatosi si sa va aduca numai bucurii, caci n-am apucat sa va felicit: anne33 si roandre!
cami-florina, multa bafta si sa ai un baiat sanatos si papacios, iar tie refacere usoara!
ralucule, durerile ca la ciclu sunt contractii, dar trebuie sa fii atenta cat dureaza si la ce interval. Si eu am avut, dar nu le-am dat seama...cand ma luau cand ma lasau, dar n-am masurat intervalul...d-abia cu cateva zile inainte de nastere mi s-a parut mie ca sunt cam regulate...plus nici n-am fost in stare sa imi monitorizez ce si cum, pur si simplu nu sunt genul...am fost mai mereu pe dinafara cu chestiile astea femeiesti 
Stai cat mai mult in pat si nu evita sa dai si pe la doctor...stii tu..paza buna trece primejdia rea, mai ales ca e prea devreme pentru tine pentru o nastere. Oricum, nu stii niciodata cum si cand se va intampla! Pe mine nu m-a durut nici "pasareaua", dar nici bebicul nu s-a intors, nici burtica n-a coborat, deci nu sunt semne clare ca "se apropie", la mine s-a rupt apa brusc, fara nici un semn prevestitor, sau or fi fost mici si eu nu mi-am dat seama.
Vorbiti de masuratori de burti, din proprie experienta de pe acum, marimea burtii si cursul sarcinii nu cred ca sunt relevante. Eu am avut o burtica extrem de mica, toata lumea se minuna, ca sa nu mai zic de doctori, care slava Domnului, au vazut burti la viata lor. Cat am fost in spital, inainte de a ma interna pt nastere, si mai venea cate un doctor la mine nu se putea abtine si se lega de burta mea: "ce burta mica!". Ce e drept, am luat in sarcina 4 kilograme! Si eu care ma dadeam de ceasul mortii cat de deformata si balena o sa ies dupa "afacerea" asta! Eu la sfarsit aveam peste burta, circumferinta, 80-85cm. Puteti vedea poze cu burtocul aici:
http://community.webshots.com/album/160961634BUuWQU
O sa incerc sa scriu si eu cam cum a decurs nasterea lui Armin si cum e o nastere in Austria.
Saptamana 36 am cam stat-o in spital, am avut probleme cu tensiune mare si am fost tinuta sub observatie, de fapt bebeul, caci el intra in suferinta si nu mai este bine oxigenat si hranit prin placenta in aceste cazuri. Am trecut cu bine, la externare recomandare stat cat mai mult in pat, linistita. Eu avand niste bube de-ale mele, adica malformatie uterina, hepatita C, un singur rinichi, colac peste pupaza nici bebeul nu s-a putut intoarce in pozitie de atac, m-au programat la cezariana. Si asta cat mai repede caci aveam colul deschis si a ramas sa stau in pat sa il mai pot tine macar o saptamana. Am avut presimtire ca nu apuc saptamana aia si ii tot ziceam sotului, nu prind eu terminul Si asa a fost. Brusc, fara semne clare de "atac", m-am trezit toata apa, a tasnit ca din damigeana, totul pe mine ud. Imi venise sa fac pipi si pana sa ajung la baie eram uda leoarca pe pantaloni. Prima idee care mi-a trecut in cap "Baaaa, dar nesimtita am ajuns!! Chiar in halul asta sa fac pe mine??" Eu ma mai scapam cate 2-3 picaturi, la stranut, la ras mai puternic, efort....In secunda urmatoare, ajunsa la baie, pe langa apa apa si ceva gelatinos, alb, ca o leucoree. Toatea astea s-au intamplat in spital, caci ma internasem pentru analize, monitorizare in vederea operatiei. Am apasat butonul de la baie, pe care arata o asistenta...si in 5 secunde vine asistenta. Ii spun patania, ma urca in pat, intr-adevar, s-a rupt apa, dilatatie de 2 degete si imi zice ca il mangaie pe poponeatza pe . De aici, este chemat un doctor, vine si al doilea, monitorizeaza bebe imediat (CTG), caci am pierdut mult lichid, de unde nici nu prea aveam, si sa nu intre in suferinta. Imi atarna perfuzie contra contractiilor, alta ca sa imi protejeze stomacul...caci eram mancata si bauta, inca un aparat electronic de data asta, nu stiu la ce-a fost bun. Asta s-a intamplat pe la 3 jumate, nu stiu exact, ca s-a intamplat atat de repede ca n-am stat sa ma uit la detalii. L-am sunat pe sot, care era la serviciu, nici nu se gandea la asa eveniment. A reusit sa scape de la serviciu si in vreo ora-ora juma' s-a infiintat la spital cu o fatza de copil sarman
Cezariana nu mai era de asteptat inca o zi, se hotarasc cat mai repede posibil, astazi musai! In gandul meu: "mai bine!". Asteptau nu stiu ce doctor si imi zic la la 5.30-6.00 gata. Ma duc pe la 6 fara un sfert in blocul operator, cu tot cu patul din salon, acolo, pentru ca au fost multe operatii in ziua aia, anestezistul inca era intr-o operatie. Asteptam, eu cu viitorul tatic. Pana la urma ma trimit inapoi in salon, evident, cu tot cu pat si tatic . Mai avem de asteptat...inca o ora-doua. Ni se zice la 7 juma-8!
Aici nu exista bloc operator la fiecare sectie, toate sunt reunite la un etaj, in cazul nostru la subsol. Asa ca plimba "pacientul" cu tot cu pat doua etaje mai sus, unde era sectia de nasteri, si apoi iar la subsol la 19.45. Ura, ii dam drumul! Cum v-am mai spus, am cerut PDA, n-a mers, asa ca am tras un somn pe cinste, in timp ce taticul si bebicul faceau cunostinta. E baiaaaat! In sfarsit aflam ce este bebicul nostru, caci mereu ne-a tinut in suspans Eu ma trezesc la "camera de trezire", un fel de reanimare, dar nu ramai peste noapte acolo. Poate altii da, eu nu. Il vad pe sot cu maimutzica in brate. De acum nu mai e broscuta, caci nu mai inoata in lichid 
Sotul cu un zambet laaaaaarg de satifactie pe fata imi zice "It's a boy!" A continuat ca e sanatos si cu coordonatele bebeului, 47 cm, 2.720 kg si circumferinta capului 33 si ca a avut cordonul de doua ori in jurul gatului. Scorul apgar n-a stiut sa-mi spuna, dar l-am aflat eu la externare: 8, 9, 10 (la 1 minut, 5 min si 10 minute). Mi-au dau lacrimile cand i-am vazut impreuna, venind spre patul meu. Atunci am facut si eu cunostinta cu broscutza mea 
Nu-mi venea sa cred ca a iesit intreg si sanatos, aveam o temere....mereu ma gandeam la ce e mai rau 
De, n-am fost eu foarte optimista niciodata.
Am fost dusa in salonul meu, am stat un pic cu si sotul, apoi au luat maimutzica, iar eu am ramas cu durerile post operatorii...
Am sunat la asistente de cate ori a fost nevoie, nimeni nu se supara si nimeni nu face mutre. Se infiinteaza imediat si isi fac pur si simplu datoria. Eu ma simteam si jenata, parca eram imparateasa, stiind din proprie experienta si sistemul medical din Romania. Cert e ca aveai doua sonerii pentru asistenta ta si asistenta copilului. Pe cea a copilului am folosit-o de a doua zi, cand mamica a fost apta sa stea cu el. Sistemul "rooming-in" este implementat si se cauta ca bebeii sa fie in cat mai mult contact cu mamicile, asa ca dormi impreuna cu copilul. Toate camerele erau de doua paturi, baie proprie,TV, ffff curat, lenjerie (de la camasi, prosoape si pana la chiloti de unica folosinta si tampoane). Plus beblachii aveau la discretie pampersi, servetele umede, body-uri, imbracaminte. In fiecare zi se schimbau asternuturile, faceau paturile, spalat peste tot si dezinfectat. Plus, noi, mamicile aveam sapun special si dezinfectant pentru maini, pentru protectia bebeilor, mai ales ca luam contact cu sangele, care e fff infectios.
Practic, bagajul de spital consta doar in cosmeticalele mamicii si papucii. De mai mult nu ai nevoie. Ai totul in spital. Mancarea, bunicica si puteai sa alegi din 3 meniuri, dupa gusturi. Daca esti vegetarian, ai meniu vegetarian. Pe hol aveam la discretie ceai, cafea, lapte, apa fiarta pentru cacao cu lapte. Nici nu stiu ce sa mai zic din experienta unui spital .... nu dai la nimeni nimic, nu se uita nimeni stramb la tine, sunt la dispozitia ta.
Dupa fix o saptamana am parasit spitalul, toti 3 .
Si am facut deja 10 zile de viata 
Am scris muuult, m-am pierdut in idei...nu verific ce-am scris...sper ca m-am facut cat de cat inteleasa si ca istorioara n-a fost prea incalcita si fara logica 
Va doresc la toate numai bebei sanatosi, frumosi si isteti foc!
Am fugit la papica, gateste sotul . Si-a luat o luna concediu si sta cu mamica si bebicul
Am pus si poze noi cu bebicul, de 10 zile...
10 zile:
http://community.webshots.com/album/182732347SRwioW?203
Primele poze
http://community.webshots.com/album/182028524COCuLD?611
Andreea_si_Doru spune:
Salutare dragele mele... Am citit povestea Mihaelei si mi s-a parut o nastere super usoara, si mai ales mi-a placut fff mult felul cum ai povestit Miha - cu toate detaliile. O singura intrebare am - sotul a putut asista la nastere?
Mi-am masurat si eu burtica, in diametru si am 102 cm... ceea ce mi se pare putin, in comparatie cu voi. Cealalta dimensiune e de 34 cm, la 34 saptamani, deci e bine... si nu mai stiu cine a intrebat, dar trebuie sa stai intinsa ca sa poti sa-ti masori burtica in lungime.
Am fost ieri la dr-ita si a incercat sa-si dea seama cam cum sta fetitza mea, pentru ca ultima data, la ecografie mi-a zis ca e cu capul in sus. Nu si-a putut da seama acum, asa ca m-a trimis peste 2 saptamani la inca o ecografie. Mi-a zis in schimb o chestie care nu prea m-a multumit, si anume, ca bebelina mea e micutza... si daca se intoarce cu capul in jos... cand o sa nasc, nici nu o sa simt, asa de micutza e. Nu e chiar incurajator, dar a zis ca daca misca activ (si asa face) e sanatoasa, si asta e bine. Aici am ramas surprinsa cand am intrebat de cezariana... si a zis ... daca nu se intoarce facem cezariana, dar daca ti-e frica tie, prea tare... putem sa-ti facem tot cezariana. Hei! nu prea imi convenea, nici macar nu m-am plans de frica asta de nastere, si ea gata a zis ca daca eu vreau imi face cezariana. Acum... parca as suporta orice durere :).
Inca o noutate... is fff egoista, nici nu-mi vine sa cred, ca nu las pe nimeni sa-mi atinga burtica... toti din jurul meu aud din 30 in 30 min, cand nu mananc sau nu dorm - bebelina mea iubita, printzesa... si alte diminutive... incat au inceput sa se sature :); dar ce sa fac daca eu sunt indragostita de fetitza mea?! :) Gata ca v-am plictisit...
Normal ca era sa uit... Iti multumesc Danyce foarte mult pentru ceea ce mi-ai scris despre respiratie, si daca nu am sa nasc cu cezariana programata, voi aplica tehnicile cu siguranta. Si mie imi placea sa dorm fff mult pe burtica, era de fapt pozitia mea preferata, dar na... orice invat are si dezvat. Sa auzim de bine, bafta Cami-Florina, cred ca deja iti tii puiul in brate... Sanatate tuturor si pupici!
Andreea
, Doru si bebelina
34 saptamani , DPN - 10 octombrie 2004
marlen_b spune:
Mihaela, Alina, ce frumos ati povestit! Ne-ati inspirat putina incredere. Multumim!
Fetelor, cred ca toate abia asteptam sa ne strangem bebeii in brate. 
. Eu una simt ca trece atat de incet timpul...
Andreea, nu esti singura care vorbeste cu bebe. Si eu il alint tot timpul, ii pun muzica clasica, vorbesc cu el. Si tati ii spune ca il iubeste.
Marlen si Andreas DPN 5 oct.
elyanne spune:
Fetelor, ce harnicute ati fost... Am cam ramas in urma cu cititul, pentru ca nu mai am internet acasa si trebuie sa vin la mama ca sa pot intra pe forum... asa ca o sa apar mai rar, cam la 3 zile!!!
Mihaela, Alina multumim pentru povestioare. Dupa ce am citit parca mai mi-a trecut un pic frica... Sper sa avem toate parte de o nastere cat mai usoara!
Noi suntem bine in general... Mi se cam umfla picioarele ca stau destul de mult la calculator, pt. ca am atata treaba. Toata vara a fost liniste (ca doar e lumea in concediu) si acum au inceput sa apara lucrarile... nu ca imi pare rau, ca doar avem nevoie de bani acum, mai mult decat oricand. Dar ma gandesc ca mai am cel mult doua luni si nasc si nu imi termin lucrarile pana atunci.
Saptamana viitoare merg sa repet analizele de sange si urina (care se fac la inceputul sarcinii) - mi-a spus doctorita de familie ca trebuie facute si prin luna a 8-a - iar dupa 15 ma duc la control la doctor. Cam astea sunt noutatile...
Va pup si aveti grija de voi!
Eliana si Elena, DPN 28 octombrie
Dr. Ciulcu Alexandru, Spitalul Cantacuzino
http://community.webshots.com/user/elianacalin
raisa spune:
Doamne, ce povesti frumoase, mai mamici!!!! Pai uite asa mai uiti de frica, si cand mai vezi si minunatie de poze.... iti dau lacrimile.
Tare mult m-ati impresionat.
Sa va spun ce mi s-a intimplat. Ma umfla rasul, dar va spun. Ma apuc eu de facut un pic de ordine si curatenie prin baie, iau Duo Bref-ul sa dau un pic pe vasul de WC. Il las sa actioneze... si actioneaza. Dupa un timp, mergem si noi la pipi. Cand terminam .... surpriza. Era rosu, ca sangele. Si il strigam isterizati pe tati,ca ne apuca nascutul. Dupa panica de rigoare, mi-am revenit cu neuronul. Nu se intimplase nimic altceva decat o reactie chimica a urinei cu clorul, asa ca aviz amatorilor.
si bebe Rares - se cam lasa asteptat