copii deranjanti...?
Raspunsuri - Pagina 7
Sheannamp spune:
quote:
Originally posted by lorelaim
Singurul lucru care pot sa-l spun: saracii copii!
Eu nu imi amintesc ca atunci cand nu aveam copii (da' aveam un motan super-rasfatat) sa ma fii deranjat copiii... Nici macar cei crizosi. Cand vedeam cate o scena de isterie la vre-un piticut nu simteam decat o mila uriasa pt saracii parinti care se vedea clar ca sunt depasiti de situatie si le vine sa intre in pamant de rusine :-( Asa mi-era o mila de ei si asa trista ma simteam... Da' sa fiu sincera nu mi-am pus problema ca este vorba de "proasta crestere" sau de un "copil cu o personalitate dificila", etc. Recunosc ca intotdeauna mi-am spus in gand "al meu nu va face asa NICIODATA!" Stiti cum se spune nu? "Niciodata sa nu spui niciodata..."
Ehhh... Si micuta mea a avut o data o crizuta de toata frumusetea in plin centru comercial pt ca tati (care se intilnise cu noi sa luam pranzul impreuna) trebuia sa se intoarca la servici si bb vroia ca tati sa stea sa se joace cu noi... Cu toate explicatiile noastre, cu toate gugulelile lui tati... n-a fost chip sa o linistim... Tati a plecat la servici si m-a lasat pe mine in mall cu prunca stand intinsa pe burta pe jos cu fata in palme plangand de ti se rupea sufletul. Si treceau oameni pe langa noi... si vedeam aceeasi privire compatimitoare (pe care o aveam eu pe vremuri in situatii similare) in ochii lor si imi zambeau plini de intelegere. NU am avut parte de absolut nici un comentariu negativ din partea nimanui. Apoi, dupa vreo 5-10min mandruta mea s-a ridicat si am pornit-o incetisor spre casa, oprindu-ne la fiecare colt sa mai tragem un suspin, sa mai povestim un pic, etc.
Si am mai patit o alta chestie care m-a facut sa rosesc pana in albul-ochilor. Eram intr-un Food-Court si asteptam la rand la un mic resto italian. Mandruta mea pana sa imi scot eu banii din portmoneu dispare de langa mine. Ma ntorc s-o caut cu privirea in sala de mese. Se dusese glont la o masa din apropiere si isi infipsese mana intr-o bucata de pizza din farfuria unui comesean. Am crezut ca pic pe jos. Am lasat totul balta, m-am dus, mi-am luat prunca de mana, mi-am cerut mii de scuze. Pers respective (de la masa), dupa primul moment de surpriza, cand au facut ochii mari ca nu au stiut ce sa creada, au inceput sa rada :-) Atmosfera a fost destina. Am rugat-o pe Gabisor sa-si ceara scuze si apoi ne-am dus inapoi la rand sa ne cumparam si noi pizza.
Cert este ca atat in Canada cat si in Suedia este f multa toleranta fata de copii. Li se explica f mult, li se spune de mii de ori ce este bine si ce nu, ce este permis si ce nu, etc - dar adultii sunt calmi, destinsi si permisivi fata de copii.
Copilul e copil si asta e - parintele trebuie sa se straduie sa inteleaga personalitatea copilului si ce anume il poate determina sa faca anumite lucruri, sa incerce pe cat posibil sa elimine acele stari de stress care-l pot determina pe micut sa faca crize de furie, etc.
Sa iti traiasca fetitza si felicitari pentru ea!
M-au amuzat pataniile tale (si m-ar fi amuzat si inainte sa fiu mamica la randul meu, chiar daca as fi fost martor)!
Nu stiu daca realizati dar exista o candoare nemaipomenita in asemenea intamplari! Foarte rar, desi am vazut multe asemenea intamplari, mi-am zis in sinea mea "vai ce copil nesuferit!" pur si simplu sunt doua lucruri care se exclud!
In schimb, mi se umple inima de mila pentru persoanele care stramba din nas la asemenea patanii si zambesc superior amintindu-si de viatza si casa lor perfecta, de animalul necuvantator si foarte ascultator cu care isi impart singuratatea!
De ce mila?
Pentru ca am vazut multe asemenea persoane, care dupa o viatza perfecta, au ajuns la batranete si singurul lucru care il mai pot face este sa isi tarasca geamantanul prin diverse spitale si aziluri pentru ca, in casa lor perfecta, e mult prea multa liniste!
Edit: nu fac nici un apropos! Pur si simplu e o constatare mai veche!
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
liliana29s spune:
Am copil si tinde si al meu din cind in cind (din ce in ce mai des) sa devina deranjant. Dar asta nu inseamna ca intorc capul in alta parte si-l ignor. Pisigri are dreptate ca exista unii copii mai deranjanti decit altii dar asta tine in mare masura de parinti. Intodeauna cind ma duc cu copilul la o pizza iau la mine 1-2 jucarii sau cumpar (e chiar mai bine) o jucarie noua ceva ieftin la 1,5 -3 RON. Bineinteles ca se mai foieste mai vorbeste dar am grija sa-i aduc aminte sa nu tipe si sa-l distrag atentia de la actiuni mai furtunoase.
Nu stiu poate sunt eu prea stricta dar adevarul e ca uneori copii depasesc limitele si devin "deranjanti", nu e normal sa intoarcem capul si sa spunem "e copil ce sa-i faci".
Am vazut acum un an o scena care ma marcat si pe mine. Pe strada mergea chiar in fata mea un cuplu cu un baiat de 9-10 ani. Am avut timp pe parcursul a 2-300 metri sa-mi dau seama ca e un copil perfect normal , apoi am intrat impreuna intr-un magazin de strada unde erau expuse si citeva jucarii. Ei acel copil a inceput sa faca un circ cu isterii si tavalit pe jos iar parintii tot incercau sa-l pupe si sa-l impace da sa inteleaga si el "mititelul" ca nu au bani. La scos tatal din magazin fortat tirait (ca nu putea sa-l ridice in brate ca era mare) in timp ce copilul continua sa se crizeze. Asta era clar dupa parerea mea un copil superalintat. Exista si copii alintati indiferent daca pisigri are sau nu copil.
Liliana si Dani cel viteaz (killer de balauri).
Dan Mihai 15Iunie2004
www.basescu.ro/index.php?sec=3" target="_blank">Hai Basescu !!!
Rufus spune:
Cred ca nu trebuie confundata personalitatea copilului cu educatia (sau lipsa ei). Prima este fireasca, a doua e obligatorie si esentiala pentru prima.
Traiul nostru in societate nu trebuie sa fie un calvar pentru cei din jur. Noi, copiii, pisicile sau cainii nostri...de ce ar trebui sa suporte vecinii comportamentele deplasate?
Copiii nu-s vinovati. Ei nu se nasc atotstiutori, ca sa ne scoata pe toti din minti. Au doar o anumita fire, restul iau de la noi, adultii. Ce le dam noi...asta e alta poveste.
Cred ca exagerati cu privire la Romania. Comportamentele abuzive asupra copiilor sunt tot mai rare (va rog, faceti comparatie cu ce a fost, nu cu ce-i in strainatate), toleranta fata de ei in societate a crescut, proportional cu facilitatile acordate lor si parintilor. Trebuie sa privim realitatea existenta, nu obiceiurile din alte parti. Care alte parti...sa-mi fie cu iertare, dar si acolo se dau in stamba pe rupte.
Pe mine nu ma mira postarea lui pisigri. Si daca nu are copii, ce? Poate nu vrea, nu poate, nu-i timpul...Trebuie musai sa-i faca, ca sa poata sta linistita la restaurant?
Cred ca sub masca tolerantei obligatorii fata de copilarie (de orice varsta, pentru ca mici se suie pe masa in restaurant, dar mari arunca pocnitori in autobuz, cand se inchid usile) se ascunde o masa mare de adulti carora nu le pasa de educatia propriilor copii. Singurul lor raspuns este "ce sa le fac, sunt copii...".
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
tlaura spune:
S-a spus cam tot; da, exista si copii mai nabadaiosi, si mai putin nabadaiosi! E adevarat ca in mare parte depinde de educatia primita, dar mai conteaza si caracterul fiecaruia (vezi cazurile de frati cu caractere total opuse, crescuti fiind in aceleasi conditii si de aceiasi parinti)!
Si eu eram de parerea ta cand nu aveam copil; credeam ca totul se rezolva cu o educatie corecta. Adevarul e ca pana pe la 3 ani, nu prea ai ce sa educi! Dupa aceea poti vorbi oarecum de o educatie dar sa nu crezi ca e usor. Cum spuneam, depinde f. mult de caracterul lor, de maleabilitatea si capacitatea de a intelege unele lucruri.
Oricum, un lucru e clar, si asta mi-am dat seama, normal, dupa ce l-am avut pe Andrei: e foarte greu sa faci educatie unui copil, extrem de greu! Ai sa vezi cand va veni vremea sa ii ai pe ai tai!
oricum, nu te-a pus nimeni la zid, ti-am spus si eu gandeam la fel, fetele doar au incercat sa-ti explice cum e de partea cealalta a baricadei!
Numai bine!
denizel spune:
Pisigri, nu trebuie sa te superi.
Din cate inteleg eu, esti o persoana care nu prea simpatizeaza copiii sau care, poate are prea mari asteptari de la acestia :-)
Ei, nu-i ceva grav :-)
Totul este ca atunci and vei avea propril copil sa poti sa-l accepti si sa-l intelegi asa cum este. Poate, prin asociere cu propriul copil, vei putea trece mai usor peste micile 'nereguli' ale altora.
Iar daca nu, nu-i nici o nenorocire. Este suficient sa-ti intelegi si sa-ti iubesti propriul copil .
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
flaviutza spune:
quote:
Initial creeata de pisigri
poate pentru ca nu sint mama inca, trebuie sa recunosc ca am dese momente in care ajung sa cred ca nu mai exista pe lumea asta parinti care sa-si educe cum trebuie copilul.
Foarte frumos spus,mai ales pe un forum despre copii..persoanele de fata se exclud,nu? noi astea care scriem stim sa ne educam copiii,nu?
[/quote]cind ies si eu la un restaurant (indiferent de ora)de cele mai multe ori ma bucur de onoarea ca la o masa vecina sa fie cite o familie cu un copil care:
1. nu vrea sa manince ce a comandat initial si incepe sa urle
2. e prea mic ca sa poata comanda singur, dar urla pentru ca parintii vor sa-l indoape cu cine stie ce care lui nu-i place
3. sint obligata sa ascult discutii si negocieri despre cum daca maninci salata iti iau jucarii...si altele pe aceeasi tema, ati prins ideea
4. copilu alearga printre mese si face ca toti dracii
5. copilul vine si mi se uita in gura, pune mina pe masa mea, isi plimba masinuta pe fata mea de masa...[/quote]
Tie macar iti plac copiii? asa....in general? uneori,noi parintii ne saturam sa luam cina mereu acasa si mai iesim cu trupa la restaurant..ma gandesc ca te referi la aia mici, ca eu una nu am vazut copil de scoala primara care sa faca ce spui tu in restaurant..
deci tind sa cred ca te referi la aia de-o seama cu fi-mea 3-4-5 ani..ufff,asta e, n-o sa mai ies in lume sa nu polueze sonic al meu plod..
[/quote]schimbam decorul: mergem pe strada, copii care fac crize de isterie. intri in magazin, copii care sint nesupravegheati si se fugaresc printre rafturi. [/quote]
ei uite aici m-ai nimerit...am una bucata copil de 3 ani care are ca pasiune extrema alergatul printre rafturi,cu prima ocazia cand o scap din mana.eu o prin, o mai cert,ea rade si scapa din nou si din nou...si sincer n-am vazut nici o privire aiurea aruncata de restul clientilor pentru asta...
Din nefericire si cu durere observ ca acest gen de situatii enuntate de tine nu pun lezeaza cu nimic...pe nimeni. eventual polueaza sonic. copilul care alearga o face printre oameni, copilul care se da cu fundul de pamant o face pe bucata lui de trotuar,cel de la masa vecinului face scandal la el acolo, eventual isi plimba masinuta pe fata ta de masa,poti sa-i atragi atentia mamicii lui si cu asta basta..
dar iti spun eu,ca de regula majoritatea nu e deranjata ca un plod de 4 ani cu o fetiosara haioasa vine si te-treaba ce mananci sau isi plimba pret de cateva secunde masinuta pe fata ta de masa..
In final, iti spun un lucru, pe care o sa-l experimentezi pe propria piele cand vei avea copii...cand esti obligat prin natura meseriei de parinte sa stai o zi intreaga,secunda de secunda cu ochii pe copil(numai incearca sa-ti imaginezi) ajungi SA-TI PASTREZI ENERGIA PENTRU SITUATIILE CU ADEVARAT PROBLEMATICE,cand se pune sau pune pe altii in pericol,care si alea se succed aproximativ odata la 30 minute..dau exemplu: copilul se smulge din mana si risca sa ajunga in strada,copilul se joaca cu sabia prea aproape de alt copil, la restaurant risca sa verse ciorba, si exemplele pot continua..
situatiile insirate de tine,cu copil care e galagios,alearga printre rafturi,nici macar nu le mai iei in calcul ..
[/quote]iesi cu ciinele la o plimbare sa te relaxezi, ai ciinele legat cu o lesa de 50-75 cm, copiii care de fapt se tem de ciine ii alearga prin fata si il agita (ca ar vrea si ciinele sa se joace cu ei), apoi incep sa tipe ca "i-a atacat ciinele" sau "a vrut sa-i muste"...ma duc la mare, in capatul plajei spre navodari, la un km de capatul mamaiei, sa stau si eu linistita sa nu deranjez pe nimeni, ca am si ciine...nici asa nu-i chip.[/quote]
SO, te-ai gandit vreodata...cati copilasi au pus manuta pe kk produs de catelul tau? sau ca la un moment dat,chit ca e in lesa(dar fara botnita,presupun) s-ar putea sa fie deranjat de o musca si sa fie nervos si sa--muste vreun copil?
sau faci parte din categoria stapinilor de animale care-si plimba catelul cu botnita,care au in buzunar punguta si manusa sa stranga ..rahatelul.
[/quote]
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
ruxij spune:
Nu stiu cum e cu copiii, al meu e cuminte, da' mie nu imi plac cateii si stapanii lor. Nah, m-am razbunat 
light spune:
Si uite asa, proabil fara sa banuiesti ca poti fi atacata, pisigri, te cam varasi singura in barlogul ursului...sau al ursoaicei.
ruxij spune:
De fapt, de cate ori vad un catel si un stapan super-grijuliu de parca i-ar fi copil cutzu ala, ma gandesc "luate-ar hingherii, Bubico"
Ma gandesc ca opinii din astea anti-copii si parinti ar fi mers mai bine pe site-ul "desprecatei.com" decat pe desprecopii.com. Cata minte poti sa ai sa postezi asa ceva pe site-ul asta? (rollyes)
clauditzadennis spune:
Adulti deranjanti?
Pe mine ma deranjeaza foarte tare adultii acri din fire, care se uita urat fara un motiv viabil, care au uitat demult sa zambeasca si sa se bucure de soarele care abia a rasarit, de copacii proaspat infloriti, de zambetul inocent al unui copil...
Si merg pe strada si la tot pasul vad adulti deranjanti, cu fruntile incretite, gata sa te repeada daca indraznesti sa-i tulburi cu o intrebare de genul: "Nu va suparati, asta e strada Sapientii?".
Incerci sa le zambesti...inutil! Sunt prea preocupati, de cum merg, de cum arata, de ce fac...ei sau cei din jurul lor, uita sa fie preocupati de viata, de bucuria de a trai, de a visa...
Mi se par tare deranjanti adultii care nu mai reusesc deloc sa comunice cu acel inner-child care i-ar putea ajuta sa priveasca viata cu alti ochi!