copii deranjanti...?

valicalin spune:

vreau sa va spun ca am citit toate parerile voastre si consider ca prea a-ti pus-o la zid pe pisigri.toate aveti dreptate in felul vostru ,dar siu ea are dreptate.eu am doi copii :unul de 9 ani si celalalt de 3 ani jumate.nu sunt perfecti si nici eu nu sunt o mama exigenta dar ei nu se catara pe mese cand ii duc la mc.donalds,nu se joaca cu masinutele pe alte mese(cel mic),nu intarata cainii...,dar cand se joaca cu mingea o mai da la vecini,mai alearga si prin magazine,cand ne ducem la carefour aleg numai jucarii scumpe ,dar eu le duc inapoi si-i pun sa-si aleaga ceva mai ieftin(stiu eu cum sa-l imbrobodesc eu pe cel mic ).fac si destule nebunii ,dar nu exagerate.eu zic ca tine si de educatie.ca sa va dau un exemplu:am un nepotel (copilul cumnatului meu),care cand vine pe la noi nu exista sertar neverificat,scoate toate jucariile,umbla prin frigider,cere de toate ,dar apoi le abandoneaza,se catara peste tot,tipa daca nu-i dai ceva,.mi-a spus maica-sa ca intr-o seara cand fratele lui de 8 ani a adormit cel mic i-a dat cu o cana in cap apoi i-a zis "faiele".toata aceasta intamplare mama-sa mi-a povestit-o razand ,de parca asta micu facuse ceva bun.ce vreau sa spun e ca fiecare cu parerea lui.nu condamn pe nimeni ca are caine ,mie chiar imi plac foarte mult si copiilor mei aceste animale,si nu sunt de acord cu oamenii care spun ca decat sa cresti un caine mai bine un copil.copiii nu sunt bibelouri ,dar cum am mai spus eu zic ca totul tine de educatie .sa va mai spun si de nepotica mea de 5 ani(sotul meu are 3 frati,deci am 4 nepotisi tot atatea firi diferite)-mamica ei a considerat ca a nascut un bibelou,dar"bibeloul a crescut,se urca in ghiuvete,a rupt toate desenele de pe peretii salii de gradinita la care se duce,i-a vorbit urat doamnei educatoare,vb urat ,injura,face scandal pe strada...si siti cata bataie mananca?de ce ?pai v-am mai spus1mama ei a crezut ca o sa faca un bibelou.sper sa intelege-ti ceva din tot acest amalgam ,dar astea sunt parerile mele.cum iti cresti copiii asa ii ai si nu trebuie sa-i condamnam pe cei care nu sunt multumiti de copiii nostrii.nimeni nu este perfect in lumea asta!

pisigri spune:

apropo de faptul ca mi s-a reprosat ca sint incoerenta: copilul se naste cu un bagaj genetic. mai departe, fiecare parinte este dator sa il educe, modeleze, invete. prin urmare eu cred ca nu copiii sint principalii vinovati pentru comportamentul pe care il au, ci parintii lor. copilul, ca fiinta umana, este cel care devine (sau nu ) deranjant in anumite situatii si circumstante, parintele este cel raspunzator pentru asta.

sincer, nu vad nici o drama in a spune unui copil "asta NU se face" atita timp cit este intr-adevar vorba despre ceva ce nu se face. nu cred ca vreunul dintre noi, astia care am fost crescuti cu anumite reguli si restrictii (care azi par demodate) am suferit vreo trauma pentru ca parintii nostri au fost preocupati (poate mai mult decit sint cei de azi, n-am de unde sa stiu) sa creasca niste copii care sa nu devina un stress ( nu e cel mai potrivit termen) pentru cei din jur...

am citit pe-aici pe forum ca exista niste virste critice la care s-a...descoperit ca orice copil devine mai dificil, nu-i place nimic, e irascibil si, la alt nivel, te antreneaza pentru perioada in care va deveni adolescent. la capitolul asta CHIAR nu ma pricep deloc, asa ca voi intreba fara a acuza: am asistat la urmatoarea faza: mama si fetita de 3-4 ani, la un moment dat fetita incepe sa nu mai vrea sa mearga, se smulge din mina mamei, o ia la fuga in directia opusa, se opreste pina la urma cind o striga maica-sa pe un ton mai aspru, incepe sa plinga cu lacrimi de crocodil, iar cind mama ii spune "vino incoace si hai sa mergem" pe un ton calm, fetita se trinteste pe jos, incepe sa se dea la propriu cu fundul de pamint, se intoarce pe burta si da din miini si din picioare tipind ca din gura de sarpe. maica-sa, probabil nu la prima scena de acest gen, se piteste pe jumatate dupa un chiosc; fetita se opreste la un moment dat din tipat, se uita peste umar, casca niste ochi cit cepele ca maica-sa a disparut de unde stia ca o lasase, o identifica apoi si se pune iar pe urlat si tavalit pe jos. in cele din urma apare un copil de vreo 12 ani (frate, prieten de joaca, vecin de bloc, nu stiu ce era) care incepe sa traga de ea sa o ridice, si fetita, dupa multe insistente din partea astuia mai mare care practic incepuse sa o tiriie pe trotuar, se ridica, incepe sa plinga iar (pe perioada tipetelor nu-i cursese nici macar o lacrima), si isi tiriie picioarele spasita spre maica-sa care o ia iar de mina si fara sa-i adreseze vreun cuvint pleaca in drumul ei...
oricit de dificile ar fi crizele specifice acestei virste, este obligatoriu ca unii copii (mai sensibili, mai mofturosi, cu o personalitate mai puternica etc) sa ajunga la episoade de genul asta, sau manifestarile copilului nervos/irascibil depind si de felul in care a fost crescut si tratat de parinti? repet, intreb, de data asta nu acuz pe nimeni si nimic din situatia pe care am relatat-o...

speed spune:

pisigri,nu te supara,ca nu o spun ca o acuza,dar pina nu vei avea copiii tai nu te vei lamuri ce si cum. eu consider ca fetita mea e bine crescuta,e cuminte,politicoasa,respectuoasa.face si nazbitii,dar ce copil nu face. a avut o perioda,intre 2 si 3 ani cind facea cum tocmai ai descris in mesajul de mai sus. da, o apucau crizele de independenta pe strada si in magazine.si din respect pentru ea,pentru mine si pentru ceilalti evitam sa o admonestez in public. o tiram cum puteam acasa si acolo stateam de vorba sau era pedepsita,dupa caz.

A_Iulia spune:

quote:

---

Originally posted by pisigri

oricit de dificile ar fi crizele specifice acestei virste, este obligatoriu ca unii copii (mai sensibili, mai mofturosi, cu o personalitate mai puternica etc) sa ajunga la episoade de genul asta, sau manifestarile copilului nervos/irascibil depind si de felul in care a fost crescut si tratat de parinti? repet, intreb, de data asta nu acuz pe nimeni si nimic din situatia pe care am relatat-o...

---

Nu este obligatoriu dar este posibil. Macar atat daca s-ar putea intelege...am face un maaare pas spre viitor.

PS: Am observat ca toate mamele care au dat exemple de copii rai/proasta crestere, invariabil au afirmat ca ai lor sunt foarte foarte cuminti. Ha. Suna a fabula lupul moralist.

Nu de alta...da' si a mea e usa de biserica. Cam la fel ca si cainele lui pisigri.

Noroc ca am trait si eu in perioada "fara copii" si-mi amintesc cat de tare am certat prietena mea cea mai buna ca a indraznit sa-i cumpere lui fii'su un Action Man de vreo 1.5mil. Ca strici copilul...ca nu are valoarea banului...si acum radem amandoua de tampenia asta cand ne intalnim.

Toate-s praf in ochi.

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

speed spune:

quote:

---

Originally posted by Adina Iulia
e viitor.

PS: Am observat ca toate mamele care au dat exemple de copii rai/proasta crestere, invariabil au afirmat ca ai lor sunt foarte foarte cuminti. Ha. Suna a fabula lupul moralist.

---

adina,cred ca exact asta nu intelege pisigri si nu cred ca va intelege pina nu va avea ea insasi copii.da, copiii pot sa fie foarte cuminti,bine-crescuti si educati si totusi sa-si mai dea si in petec din cind in cind. sunt copii si e firesc! am mai spus odata,nu poti aplica aceleasi norme de conduita unui adult si unui copil. cum nu poti pretinde unui copil sa munceasca de la 9-5 sau sa rezolve ecuatii de gradul paispe la 4 -5 ani,asa nu poti sa le pretinzi sa se poarte impecabil,la orice ora din zi sau din noapte.e un proces treptat,cu suisuri si coborisuri.

A_Iulia spune:

Ca si cum am spune: am vazut caini care se stergeau in servetel la bot dupa ce beau apa sa nu lase apa prin casa, care niciodata nu au latrat nici macar in joaca, ca sa nu deranjeze pe ceilalti, nu au sarit niciodata cu labele pe oameni, sa nu-i murdareasca. Cand stapanul ii lasa undeva, stau acolo nemiscati pana se intoarce, indiferent ce tentatii apar. Cand naparlesc stau locului nemiscati, ca sa nu faca par toata casa.

Probabil ca asa sunt toti, care nu face la fel e sigur prost crescut. Merge asa?

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

valicalin spune:

in nici un caz,daca baiatul meu de 3 ani jumate ,ar faca "circ'pe strada ,l-as lasa sa urle si m-as ascunde sa vad cum reactioneaza.am asistat si eu la o scena asemanatoare intr-o cofetaie:o fetita de vreo 4 ani vroia o prajitura ,parintii nu vroiau sa-i cumpere si au lasat-o acolo.explicati-mi ca nu inteleg!ce inseamna asta?bineinteles ca s-au intors si i-au cumparatr o prajitura.ea ce-a inteles din treaba asta?ca data viitoare cand mai face la fel primeste o prajitura!cum am mai spus nu sunt o mama perfecta,nu am copii perfecti,dar tot imi mantin parerea ca pe copii cum ii educi asa ii ai.si pisigri

lorelaim spune:

Singurul lucru care pot sa-l spun: saracii copii!
Eu nu imi amintesc ca atunci cand nu aveam copii (da' aveam un motan super-rasfatat) sa ma fii deranjat copiii... Nici macar cei crizosi. Cand vedeam cate o scena de isterie la vre-un piticut nu simteam decat o mila uriasa pt saracii parinti care se vedea clar ca sunt depasiti de situatie si le vine sa intre in pamant de rusine :-( Asa mi-era o mila de ei si asa trista ma simteam... Da' sa fiu sincera nu mi-am pus problema ca este vorba de "proasta crestere" sau de un "copil cu o personalitate dificila", etc. Recunosc ca intotdeauna mi-am spus in gand "al meu nu va face asa NICIODATA!" Stiti cum se spune nu? "Niciodata sa nu spui niciodata..."
Ehhh... Si micuta mea a avut o data o crizuta de toata frumusetea in plin centru comercial pt ca tati (care se intilnise cu noi sa luam pranzul impreuna) trebuia sa se intoarca la servici si bb vroia ca tati sa stea sa se joace cu noi... Cu toate explicatiile noastre, cu toate gugulelile lui tati... n-a fost chip sa o linistim... Tati a plecat la servici si m-a lasat pe mine in mall cu prunca stand intinsa pe burta pe jos cu fata in palme plangand de ti se rupea sufletul. Si treceau oameni pe langa noi... si vedeam aceeasi privire compatimitoare (pe care o aveam eu pe vremuri in situatii similare) in ochii lor si imi zambeau plini de intelegere. NU am avut parte de absolut nici un comentariu negativ din partea nimanui. Apoi, dupa vreo 5-10min mandruta mea s-a ridicat si am pornit-o incetisor spre casa, oprindu-ne la fiecare colt sa mai tragem un suspin, sa mai povestim un pic, etc.
Si am mai patit o alta chestie care m-a facut sa rosesc pana in albul-ochilor. Eram intr-un Food-Court si asteptam la rand la un mic resto italian. Mandruta mea pana sa imi scot eu banii din portmoneu dispare de langa mine. Ma ntorc s-o caut cu privirea in sala de mese. Se dusese glont la o masa din apropiere si isi infipsese mana intr-o bucata de pizza din farfuria unui comesean. Am crezut ca pic pe jos. Am lasat totul balta, m-am dus, mi-am luat prunca de mana, mi-am cerut mii de scuze. Pers respective (de la masa), dupa primul moment de surpriza, cand au facut ochii mari ca nu au stiut ce sa creada, au inceput sa rada :-) Atmosfera a fost destina. Am rugat-o pe Gabisor sa-si ceara scuze si apoi ne-am dus inapoi la rand sa ne cumparam si noi pizza.
Cert este ca atat in Canada cat si in Suedia este f multa toleranta fata de copii. Li se explica f mult, li se spune de mii de ori ce este bine si ce nu, ce este permis si ce nu, etc - dar adultii sunt calmi, destinsi si permisivi fata de copii.
Copilul e copil si asta e - parintele trebuie sa se straduie sa inteleaga personalitatea copilului si ce anume il poate determina sa faca anumite lucruri, sa incerce pe cat posibil sa elimine acele stari de stress care-l pot determina pe micut sa faca crize de furie, etc.
Sunt si copii care fac rau din placere (tras caine de urechi, impins/lovit alt copil fara motiv etc) si parinti lor se amuza/sau sunt complet indiferenti in loc sa le explice ca nu este bine ce fac... Atunci este bine sa discuti direct cu parintele.

http://community.webshots.com/user/lorelaim?vhost=community

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Roxana_G spune:

Manifestarile copiilor depind in mare parte si de educatie. Dar si de personalitate, si de circumstante. Copiii sunt la fel de complicati ca si noi adultii. Faptul ca mie mi se pare acceptabil ca pe un copil sa il mai si lasi sa protesteze cand il iei acasa de la locul de joaca (adica atunci cand nu functioneaza nimic altceva), in timp ce lui pisigri nu, in realitate nu tine de modul in care am fost educate eu sau ea, ci de faptul ca eu am copil si imi dau seama ce inseamna un astfel de moment din perspectiva parintelui si ea nu. E o chestiune de perceptie, sensibilitate, nevoi, capacitate de compromis, etc. Cam asa este si la copii, numai ca spre deosebire de noi adultii nu preau au capacitatea sa exprime clar, concis sau macar sa argumenteze o solicitare.

Rox 23+
si Alexandra Maria (10.02.2004)