copii deranjanti...?
Raspunsuri - Pagina 4
szivarvany spune:
Pisigri
cand vei deveni mama, ai sa vezi ca totul se schimba. Se schimba pur si simplu.
Mie nu-mi plac copiii, adica nu puteam concepe ca un copil sa nu inteleaga ca deh, nu e voie sa faca unele lucruri in unele locuri.
Iar cand in sfarsit a sosit bebelina mea, mi-am dat seama ca mai bine face prostioare, mai bine negociem unele lucruri decat sa fie bolnava. Crede-ma, preferi un copil care sa faca 1001 de prostii pe zi, unui copil care zacea rapus de boala.
Am un copil relativ cuminte, cuminte ca asa e ea, o mai imping de la spate sa faca prostii cateodata, ca restul copiilor din parc, are zile in care le face si singura, dar per total, la aproape 3 ani cati are, ne intelegem si negociem, dar de fiecare data cand simt ca ma ia cu nervii, ma gandesc si-i multumesc lui DD ca e sanatoasa si ca rade cu gura pana la urechi !
Daria & 
www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
Donia spune:
Eu inteleg ca totul se poate justifica... dar chiar vi se pare normal ca un copil de 5 ani sa manance cocotat pe masa din restaurant? Pai si pe mine m-ar deranja. Vrand, nevrand, trebuie sa respectam niste norme sociale si la 5 ani copilul nu e prea mic sa poata sa respecte cateva reguli.
In Canada am observat (si imi plac) doua lucuri.
Unul e ca lumea e foarte toleranta fata de copii, iar lumea adultilor pare uneori sa existe doar pentru a face copiii fericiti.
Al doilea e ca, inca de mici, copiii sunt educati sa invete sa se puna in pielea altora, si sa inteleaga ca actiunile lor pot sa-i supere/bucure pe altii. Si credeti-ma, chiar invata asta.
Si eu, drept sa va spun, am vazut aici mai putine crize de personalitate decat m-am asteptat. Vad copii care stau pe scaun la restaurant, copii care spun scuza-ma si multumesc, care ma saluta pe strada desi nu ma cunosc, copii de 3-4 ani care cer permisiunea stapanului sa mangaie catelul...
Obisnuita cu tipetele si strigatele nepotilor mei raman surprinsa sa vad ca nu toti baieteii sunt asa. Ca se catara si sar si tipa si alearga la locul de joaca, dar ca pot sa se transforme brusc cand parintii ii anunta ca e ora de plecare acasa. Pai ce crize am vazut in parcuri in Romania...!
Si revin la restaurant si la postarea Anei referitoare la cumintenie. Am o fetita foarte exploratoare, se plictiseste repede (ceea ce mi se pare normal) si nu ma astept sa stea locului cat timp ptrecem la restaurant, ci ii gasesc preocupari. Iau la mine carti, creioane colorate, caiete, foi de desen, caiete de exercitii (desi in general si restaurantele ofera cate ceva). Isi ia si cate o papusa/maimutoi pe care il hraneste. Ne jucam tot felul de jocuri, inventez povesti, iar cand era mai micuta o mai luam de manuta si ne plimbam cateva minute. Desigur ca nu am parte de o conversatie cu sotul, dar ea e preocuparea noastra numarul 1 cand mergem la restaurant. In felul asta ne atingem scopul (mancam) si nici nu deranjam oamenii din jur. Si inca ceva, la restaurant nu fac mare caz de cat si ce mananca.
Eu, una, pot sa inteleg punctul de vedere al lui pisigri, mai ales ca nici nu are copii, si probabil citind explicatiile voastre si ea intelege acum mult mai bine comportamentul copiilor.
Dar n-o mai judecati atat de aspru, pentru ca sunt si multi parinti care nu dau doi bani daca ii deranjeaza sau nu pe cei din jur, iar in cazul asta ce educatie te poti astepta sa le ofere copiilor...? Daca parintii isi iau casetofonul pe plaja si asculta manelele preferate cu volumul la maxim credeti ca ii intereseaza atat de mult cand copiii lor se urca pe cearceafurile vecine si arunca cu nisip unii in altii si intamplator (doar sunt copii, nu?) si in ochii vecinilor?
Accidente se intampla, uneori si cel mai bine educat copil greseste, personalitatea isi spune si ea cuvantul, dar trebuie sa recunoasteti ca sunt destule cazuri in care lipsa de respect pentru cei din jur a parintilor se reflecta in actiunile copiilor.
Si poate subiectul ar trebui sa se numeasca "Parinti nepasatori" in loc de "Copii deranjanti", pentru ca in final chiar nu e vina copiilor, ei sunt doar victime.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
Roxana_G spune:
Revin la ideea din postarile initiale. Nu s-a afirmat, nu neaparat numai de mine, ca pisigri e defecta. Ba dimpotriva, toate recunoastem ca am avut candva nemultumirile ei. Raspunsul, cel putin majoritar, a fost "nu esti inca mama". Pisigri, in acest sens iti mai dau un exemplu despre cum am perceput eu copiii, cu prima ocazie in care am petrecut mult timp in Olanda. Parintii olandezi mi se pareau foarte libertini cu copiii, comparativ cu parintii romani (si voi reveni asupra acestei teme). Ei bine, in loc sa consider ca asa se intampla cand ai copii, tot ce observam am pus-o pe seama unui capitol haios din "Undutchables" ( carte amuzanta despre cultura olandeza) din care reisea cat de permisive si relaxate sunt mamele olandeze. Deci, ca si tine, a fost un fel de a pune pe seama educatiei comportamentul mai agitat al copiilor in public.
In Romania a existat mult timp mentalitatea potrivit careia nu e bine sa iei copiii mici cu tine pe nicaieri, mai ales prin concedii. Prima data cand am fost la un club din Turcia, nu o tara vestica, am fost uimita sa constat ca aduceau imediat scaun de masa pentru copil, ca strangeau paharul scapat pe jos, etc. La noi abia se fac miscari timide in sensul asta, desi parintii deja au renuntat la ideea de a scoate copiii in lume numai la maturitate.
Ce se va schimba cand vei fi mama? Probabil iti vei da seama ca nu tot acest comportament catalogat drept "deranajant" tine de tine, sau de educatie. Ai sa realizezi ca parinte al unui copil "deranajant" ca nu esti deloc linistit atunci cand alearga printre mese, da fapt tu ca parinte esti mult mai nelinistit decat cei din jur. Pentru ca incerci sa nu lasi sa deranjeze cu ceva, pentru ca te doare sufletul ca nu mananca, pentru ca nu iti tihneste cina sau nici nu apuci sa mananci ceva.
Cu alte cuvinte, nu toti parintii sunt nepasatori...poate cel mult par asa.
Copilul de 5 ani mancand pe masa poate fi sau nu o indicatie a parintilor nepasatori, desi fie vorba intre noi vreau sa inteleg si eu cu ce deranja in concret alti oameni ce se petrecea la masa lor, exceptand cazul in care mai parasuta mancarea si pe la vecini. Hai sa spunem ca aici e o chestiune de educatie, si sincer eu i-as fi spus fetei mele "uite un copil rau, nu e frumos asa". Dar este un caz, asa cum sunt copiii vecinilor mei a caror mama considera o chestiune de mentalitate faptul ca eu nu inteleg de ce ei vin cu tot cu bone sa sa se joace in curtea mea personala, imprejmuita, stricand lucruri si tarand la ei in curte toate jucariile fetitei mele (pe care nici nu le mai returneaza pe motiv ca nu mai tin minte ale cui sunt). Aici tine de educatie in mod evident, cu atat mai mult cu cat chiar parintii lor considera nemultumirea mea ca deplasata si ii incurajeaza sa continue asediul.
Dar mesajul initial al lui pisigri a folosit plural "copii" si se referea la toti copiii care nu comanda singuri, la toti copiii carora le faci jucarii ca sa manance (atentie Donia, ca nu era ok nici sa te joci cu copilul in restaurant), la copiii care se joaca pe plaja. Adica...la toti.
Rox 
23+
si Alexandra Maria 
(10.02.2004)
pisigri spune:
titlul era "copii" nu "copiiI"...eu sincer am vrut sa se inteleaga ceva de genul "exista copii deranjanti..?"
dania, cred ca ai exprimat cel mai bine ceea ce vroiam eu sa spun. e ok, copiii sint copii, sint curiosi, neastimparati, plini de energie. dar parintele are datoria de a-l educa in sensul respectului fata de ceilalti si "sa-i invete sa se puna in pielea altora, si sa inteleaga ca actiunile lor pot sa-i supere/bucure pe altii". ma amuza (si ma incita sa ma hotarasc mai repede sa fac si eu bebe) copiii care in tren, in tramvai, in parc, vin la mine si incep cu o mina foarte serioasa dar cu o sclipire strengara in ochi sa ma intrebe "de ce catelul meu e negru" si alte chestii de-astea, la care eu nu prea am antrenament sa gasesc raspunsuri (ca deh, nu-s solicitata de n ori pe zi sa explic "ce e ala vis"). imi place sa ma "prostesc" (cu atitudinea unui om serios care vede in copilul de 3 ani de alaturi un om mare) cu copii comunicativi (care chiar se bucura sa discute cu un strain, ca sint si altii mai timizi, care nu apreciaza deloc insistentele strainilor)...am un fel de ...nepot (prin multe aliante) de vreo 4 ani care este cel mai delicios baietel pe care l-am cunoscut vreodata, care face si el 1000 de prostioare...dar care este foarte voluntar, sare imediat sa "ajute" (si oricit te-ar incurca de fapt ajutorul lui, tot radiezi de bucurie cind vine si-si ofera sprijinul, si-l lasi cu drag sa-ti transforme o treaba simpla intr-o...aventura )..deci am trecut peste faza in care chiar eu ma gindeam speriata "ce-i cu mine, cum se poate sa nu-mi placa COPIII - adica toti copiii".
DAR sint de parere ca faptul ca un copil este un pui de om, nu justifica nepasarea unor anumiti parinti, bunici etc, care ii permit copilului absolut orice. nu, nu cred ca odata ce au un copil, parintii trebuie sa fie incuiati in casa pina la virsta la care copilul poate sta "teapan" la locul lui, dar cred ca ar trebui sa se gindeasca la faptul ca pentru un copil devine un chin sa fie tinut la o masa 3 ore, fara sa fie bagat in seama, in timp ce parintii se hlizesc cu prietenii pe teme care oricum nu prezinta nici un interes pentru copil. am vazut copii care abia invatau sa manince singuri adusi de parinti la restaurant, parintii au stat mereu cu ochii pe copil, l-au supravegheat (asta nu inseamna ca l-au batut in cuie pe scaun), l-au ajutat sa manince, au achitat, s-au ridicat si au plecat, si toate au fost bune si frumoase. am vazut si parinti care nu mai terminau de comandat cu prietenii sticle de vin, si al caror copil incepuse sa se roage pe jumatate plingind sa mearga acasa, si se vedea clar ca este obosit, plictisit si sa ca mai are oleaca si incepe sa plinga...
light spune:
Asa cum spuneam traim in societate, care societate nu este creata dupa un anumit tipar, exista parinti inconstienti sau nesimtiti, sau denaturati, vrei nu vrei te vei intalni cu ei si odraslele lor la fiecare pas. Nu ii poti educa tu, nu poti avea pretentii sa gandeasca si sa se comporte dupa tiparul tau. La fel si copiii, unii sunt buni, cuminti, ascultatori, linistiti, altii sunt rebeli, razvratiti, obraznici, nesimtiti. Probabil ca si colegii tai de munca sunt la fel, unii nesimtiti, obraznici, cu care nu te poti intelege, altii cu bun simti si un comportament exemplar. Copiii mici, e adevarat ca au crize de personalitate, si chiar daca in ochii altora pare lipsa de educatie, nu e chiar asa, dar cu adultii ce te faci? Cu cei care injura sau scuipa sau vorbesc murdar in plina strada sau in mijloace de transport? Partea buna e ca totusi unii dintre copiii acestia cu adevarat prost crescuti mai au ceva sanse sa revina pe linia de plutire in institutiile de invatamant gradinita - scoala, iar restul....va trebui sa te izbesti in continuare de ei in magazine, in institutiile statului, in mijloacele de transport, in vacante, in orele de odihna, in parcuri, in lifturi, in spitale, si asa mai departe. Nu pot fi eutanasiati. Asta e lumea in care traim, asta e Romania noastra, cu multi indivizi needucati, pe care nu stiu ce sanse ai tu sa ii educi, cu multi parinti inconstienti pe care nu stiu ce sanse ai tu sa ii faci mai constienti, cu multi parinti iresponsabili, pe care nu ai cum sa ii responsabilizezi. Daca as analiza si eu, jumatate oamenii cu care vin in contact zilnic au o atitudine care ma deprima si din pacate nu pot schimba nimic. Aud si vad o gramada de aberatii, ineptii si cuvinte murdare, incepand de la atidutinea copiilor si terminand cu cea a batranilor.
violeta69 spune:
pisigri,reiau....stai putin sa ai copii si tu si dupa, poti sa vorbesti cel putin dupa pozitii egale!
uite,am citit ce ai scris tu mai inainte,ca te deranjeaza ca un copil merge in urma parintelui ca un catel si,parintele nici nu se oboseste sa-i explice ceva...tu de unde stii ce s-a discutat inainte?
ca mi s-a intamplat si mie....ii spun copilului de cateva ori ce a gresit si daca nu vrea sa priceapa(adica se incapataneaza si o tine pe a lui!-pt ca are o personalitate puternica...) il las sa faca ce vrea el...chipurile,ca eu cu un ochi sunt atenta la el....
dar s-a intamplat odata pe drumul spre casa dupa o discutie in care el nu voia sa faca ceva(nu-mi mai amintesc ce!) dupa ce i-am explicat eu de cateva ori care e treaba l-am lasat in urma ca sa se dumireasca singur si el de nervi a luat-o la fuga spre strada,unde erau masini...atunci sigur ca ultima soluti a fost sa-i zic ca-l prinde politia ca nu are voie singur pe strada sa alerge spre sosea si s-a trezit o doamna draguta ca "vai,asa il,educati!?" ....la fel ca si tine fara sa stie care erau discutiile noastre si cum voiam eu sa rezolv problema...
ceea ce vreau eu sa-ti spun,cel putin din punctul meu de vedere, e ca daca cumva il lasa pe copil sa mearga in urma mea...nu-l lasa ca pe catel,ci e felul meu de a-l pedepsi....si nu-l las la 10 m.......
si copilul meu e un copil educat,stie sa spuna multumesc la orice,e atent cu fetitele,nu bate copii si nici nu trage cateii de urechi pe strada(doar pisica lui o trage de coada!
)...
prin urmare nu orice copil zburdalnic e needucat...
eu cred ca in momentul in care sentimentul de rusine se va accentua va face din ce in ce mai multe lucruri care sa deranjeze pe cei din jur....pt ca la fiul meu deja sentimentu acesta ca se face de rusine incepe sa se prinda,mai greu dar exista semne...
sigur ca va face alte genuri de prostiutze asa cum e normal sa faca orice copil....
si nu uit cate nebunii faceam eu la varsta lui si mai incolo...si de asta sunt toleranta.....sper.....sper ca voi ramane asa...
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar" 
Roxana_G spune:
quote:
Originally posted by pisigri
titlul era "copii" nu "copiiI"...eu sincer am vrut sa se inteleaga ceva de genul "exista copii deranjanti..?"
DAR sint de parere ca faptul ca un copil este un pui de om, nu justifica nepasarea unor anumiti parinti, bunici etc, care ii permit copilului absolut orice. nu, nu cred ca odata ce au un copil, parintii trebuie sa fie incuiati in casa pina la virsta la care copilul poate sta "teapan" la locul lui, dar cred ca ar trebui sa se gindeasca la faptul ca pentru un copil devine un chin sa fie tinut la o masa 3 ore, fara sa fie bagat in seama, in timp ce parintii se hlizesc cu prietenii pe teme care oricum nu prezinta nici un interes pentru copil.
Perfect de acord, abosult cinstita remarca si greu de contrazis si de un parinte. Daca la asta te-ai referit, da, exista si parinti ceva mai preocupati de ei.
Cum ramane insa cu urmatoarea afirmatie?
quote:
Initial creeata de pisigri
ma duc la mare, in capatul plajei spre navodari, la un km de capatul mamaiei, sa stau si eu linistita sa nu deranjez pe nimeni, ca am si ciine...nici asa nu-i chip.
Rox
23+si Alexandra Maria
(10.02.2004)
denizel spune:
Pisigri, sunt curioasa, ai citit vreodata ceva scris de Jung, legat de copii?
O singura carte am citit, in urma cu vreo 10 ani (spre rusinea mea, am uitat cum ii zice), dar m-a marcat profund negativ. Erau date diverse cazuri de comportamente, incepand cu sugari si terminand cu adolescenti si toate, toate conculziile duceau la acelasi punct: copilul este un mic dusman, a carui principala 'ocupatie' este sa faca insuportabila viata parintilor si a celor din jur :-(
Din cauza cartii aceleia, nu am putut sa ma bucur asa cum ar fi fost normal de sarcina mea si, asta ramane o mare neimplinire a vietii mele.
In tot cazul, vestea buna este ca, in momentul in care iti vei tine pentru prima oara in brate copilasul, uiti tot, tot, tot si singura ta grija va fi sa faci totul pentru a transforma puiutul ala neputincios, intr-un adult fericit, eficient si pozitiv (chiar daca asta implica, uneori, a-l lasa sa-si plimbe masinutele pe mesele altora :-)
P.S. Nu mi-as lasa copilul sa manance in picioare pe masa si nici nu l-as lasa sa deranjeze cina sau pranzul altora.
Dar, nu as avea nimic impotriva ca un pici sa caste gura la ce mananc eu de exemplu. Mai mult, as intra cu el in vorba (e minunat sa le asculti gandurile 
) si l-as invita sa pecsuiasca cativa castraveciori din salata mea (da, da... cu degetelele 
).
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
alinaxeni spune:
Se pare ca in cuvinte nu am reusit sa exprim clar ceea ce gandesc asa ca nici nu o mai fac,dar ar fi bine sa va ganditi ca indiferent cat de copii si cat de mici sunt, in spatiul public trebuie sa adopte o atitudine civilizata.
Violeta69,eu nu comentez modul tau de a face educatie,dar ma intreb ce ai fi facut daca ajungea in strada si Doamne fereste se intampla ceva rau?
-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.
violeta69 spune:
raspuns...
aia zic si yo,nu stie nimeni cum imi educ eu copilul!
nu cred ca exista parinti care sa le vrea raul copiilor lor...exceptii mai sunt,dar per ansamblu nu cred ca parintii isi educa copii ca sa enerveze pe cei din jur...sau mai bine zis,nu-i educa...
acum legat de faptul ca fi-meu a luat-o inspre strada,nu e atat de prost si nici atat de mic incat sa se duca in strada...asta era modul lui de a ma supara pe mine atunci cand plansul si jaletea nu i-au mai folosit....
dar sigur ca orice parinte exista si teama ca ar putea sa i se intample ceva rau...
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"