copii deranjanti...?
Raspunsuri - Pagina 3
Witchie spune:
eu intru in categoria celor pe care ii deranjeaza adolescentii. Si in special unul anume, locuieste in apartamentul de deasupra si cred ca simte cand imi culc copilul ca exact atunci imi pune hip-hop la maxim, de duduie geamurile.
Sigur ca-mi vine sa ma duc sa-i zic vreo doua. Dar e smecher. Pune o piesa, maxim doua, in asa fel incat atunci cand ajung la usa lui, cu securea razboiului ridicata deasupra capului, e deja liniste. Si ma priveste asa inocent: am ascultat si eu doar doua piese, ma iertati.
M-am dus de vreo patru ori, pe urma am renuntat. Ce sa-i fac? Sa-i cumpar o pereche de casti? sa-l parasc la muma-sa? sa ii bat obrazul?
Eu stiu ca el stie ca e inutil. Asa ca astept sa creasca mare, sa plece la facultate, sa se insoare si sa faca un copil pe care sa i-l trimita maica-sii sa-l creasca. Pentru ca atunci va fi fiica-mea adolescenta si poate si ea va avea chef sa asculte doua piese, tare...
Sau poate ca ea o sa priceapa ca nu e nimeni obligat sa-i asculte muzica.
Ce vreau sa zic e ca traim impreuna din pacate si nu prea avem unde sa fugim. Pisigri, crede-ma, cand vei fi mamica iti vei dori restaurante children -friendly (din pacate doar mcdonald's e asa in romania) cinematografe la care sa poti merge cu plodul in brate si locuri de schimbat scutece in aeroport. atunci te va revolta probabil lipsa de preocupare a societatii pentru nevoile mamelor, vei milita pentru alocatii mai mari si te vei lua de guler cu oricine iti va admonesta copilul in parc. Toate la timpul lor. Nu esti defecta, esti tanara. Bucura-te de varsta ta.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Am buba!...
violeta69 spune:
quote:
Originally posted by Witchie
eu intru in categoria celor pe care ii deranjeaza adolescentii. Si in special unul anume, locuieste in apartamentul de deasupra si cred ca simte cand imi culc copilul ca exact atunci imi pune hip-hop la maxim, de duduie geamurile.
Sigur ca-mi vine sa ma duc sa-i zic vreo doua. Dar e smecher. Pune o piesa, maxim doua, in asa fel incat atunci cand ajung la usa lui, cu securea razboiului ridicata deasupra capului, e deja liniste. Si ma priveste asa inocent: am ascultat si eu doar doua piese, ma iertati.
M-am dus de vreo patru ori, pe urma am renuntat. Ce sa-i fac? Sa-i cumpar o pereche de casti? sa-l parasc la muma-sa? sa ii bat obrazul?
Eu stiu ca el stie ca e inutil. Asa ca astept sa creasca mare, sa plece la facultate, sa se insoare si sa faca un copil pe care sa i-l trimita maica-sii sa-l creasca. Pentru ca atunci va fi fiica-mea adolescenta si poate si ea va avea chef sa asculte doua piese, tare...
Sau poate ca ea o sa priceapa ca nu e nimeni obligat sa-i asculte muzica.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Am buba!...
suntem cumva vecine?!
la tine e desupra la mine e dedesubt
e adevarat ca nu e unul,ci trei....da' yo le-am facut scandal si i-am amenintat cu politia
.....replica unuia dintre ei a fost...ca si pe noi ne deranjeaza copilul dv ca alearga prin casa
...numai ca al meu copil "alearga" la ore rezonabilesi,zau,ca n-am reusit inca sa-l "leg" de nimic si...asa zic si eu,sa creasca fi-meu sa le puna si el o muuuuzica ca atunci o sa aiba ei copii
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
pisigri spune:
in primul rind multumesc pentru raspunsuri
eu nu cred ca sint intoleranta, si nu ma deranjeaza curiozitatea sau vioiciunea unui copil. nu ma deranjeaza cind un copil "face bau si-mi sperie catelul", ci incurajez catelul si il sustin "moral" pentru ca nu vreau sa ajunga sa ii fie teama sau sa urasca copiii. ma deranjeaza cind mamica nu se oboseste sa ii explice copilului ca "lui cutu nu-i place sa-l tragi de urechi, ca si pe el il doare" (si asta e doar un exemplu).
de asemeni, vad din ce in ce mai des pe strada femei care isi tiriie dupa ele copilul mic sau il lasa sa mearga dupa ele ca un catel, fara sa se oboseasca sa vorbeasca cu el, sa ii arate, sa ii explice, sa discute pur si simplu...
nu spun ca la restaurant copilul sa stea teapan in fund pe scaun 3 ceasuri cit petrec acolo parintii. spun insa ca si parintii trebuie sa se gindeasca la rabdarea copilului, si sa nu se ajunga la situatia in care sa-l forteze sa-si faca de lucru singur. nu e nici o problema ca cineva de la masa de alaturi ii tine teorie copilului sau dspre cit de sanatoase sint legumele, dar am fost la mare vara trecuta si am vazut cum un copil de vreo 5 ani era urcat in picioare pe masa, printre farfurii, de catre mamica si bunica, pentru ca el numai in picioare pe masa vroia sa manince...eu cu ce am gresit, sa trebuiasca sa maninc si eu poate de pe o masa pe care cineva a stat cu picioarele?
cit despre locurile special amenajate pentru copii, pentru joaca, schimbat scutece etc, sint mai mult decit intelegatoare: ele SUNT NECESARE si AR TREBUI sa existe. chiar daca eu nu am nevoie de ele deocamdata. chiar daca poate n-o sa am niciodata nevoie de ele (doamne fereste). dar..cred ca CRED cu adevarat in necesitatea acestor facilitati pentru ca eu sint posesoare de catel (deocamdata), si ma confrunt si eu cu lipsa unor facilitati care mi-ar face viata mai simpla. si apropo, ca mi-a atras cineva atentia pe tema asta: asa cum uneori spun plozi, alteori spun javre sau potai; nu o fac cu nici un fel de desconsiderare.
am vazut de asemeni ca unii useri par deranjati de faptul ca "tin partea ciinelui"...vreau sa precizez ca daca este ceva ce chiar NU TOLEREZ, sint judecatile si acuzele de genul "lasa ciinii si fa si tu un copil" sau "decit sa hranesti javra mai bine cresti un copil" etc. nu sint aceleasi nevoi, nu e aceeasi investitie materiala, afectiva, morala sau cum vreti sa-i spuneti. si in general nu are nici o legatura ciinele (meu sau al altuia) cu copilul...
de asemeni, eu inclin sa cred (si sper ca o sa fiu in stare sa ma tin de cuvint si la momentul potrivit) ca un copil trebuie sa invete de mic proverbul ala cu ce tie nu-ti place... cred ca educatia se incepe de la virste fragede, si ca niciodata nu e prea devreme pentru ca unui copil sa i se explice ca ceva anume "nu e frumos" sau ca "deranjeaza pe cei din jur". si deranjant nu este plinsul unui copil, risul unui copil, deranjante nu sint intrebarile lui...deranjant de cele mai multe ori probabil ca nu ajunge sa fie copilul, ci...parintii (vezi exemplul cu mincatul in picioare pe masa).
nu vreau sa fiu inconjurata de copii cu buton de "mute", ci de copii cu parinti atenti, grijulii, si care inteleg perfect care sint capacitatile si limitele virstei pe care o are copilul lor..
denizel spune:
Pisigri, eu atata iti spun: am citit inainte de a se naste baietelul meu o carte scrisa de un psihilog american.
Stii care era motto-ul cartii? "inainte de a avea copiii, aveam 4 reguli clare si batute-n cuie in legatura cu cresterea copiilor. Acum , am 4 copii si nici o regula" :-)
Asta este! Din experienta mea de pana acum, ca mama, nu pot sa-ti spun decat ca tot, aproape tot, despre care inainte ziceam "vaaai, daca ar face copilul meu asa cevaaaa....", mi s-a intamplat 
.
Si, stii care-i culmea? Am un copil exceptional, iar eu sunt o mama foarte, foarte fericita! :-)
P.S. Daca mai vine vreun copilas de la masa vecina care sa-si plimbe masinuta pe fata ta de masa, bine ar fi sa te gandesti ca, din nefericire, tu ai pierdut capacitatea si libertatea asta extraordinara de a putea sa-ti plimbi masinutele pe mesele oamenilor necunoscuti 
.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Qamar spune:
quote:
Initial creeata de pisigri
poate pentru ca nu sint mama inca, trebuie sa recunosc ca am dese momente in care ajung sa cred ca nu mai exista pe lumea asta parinti care sa-si educe cum trebuie copilul.
cind ies si eu la un restaurant (indiferent de ora)de cele mai multe ori ma bucur de onoarea ca la o masa vecina sa fie cite o familie cu un copil care:
1. nu vrea sa manince ce a comandat initial si incepe sa urle
2. e prea mic ca sa poata comanda singur, dar urla pentru ca parintii vor sa-l indoape cu cine stie ce care lui nu-i place
3. sint obligata sa ascult discutii si negocieri despre cum daca maninci salata iti iau jucarii...si altele pe aceeasi tema, ati prins ideea
4. copilu alearga printre mese si face ca toti dracii
5. copilul vine si mi se uita in gura, pune mina pe masa mea, isi plimba masinuta pe fata mea de masa...
schimbam decorul: mergem pe strada, copii care fac crize de isterie. intri in magazin, copii care sint nesupravegheati si se fugaresc printre rafturi. iesi cu ciinele la o plimbare sa te relaxezi, ai ciinele legat cu o lesa de 50-75 cm, copiii care de fapt se tem de ciine ii alearga prin fata si il agita (ca ar vrea si ciinele sa se joace cu ei), apoi incep sa tipe ca "i-a atacat ciinele" sau "a vrut sa-i muste"...ma duc la mare, in capatul plajei spre navodari, la un km de capatul mamaiei, sa stau si eu linistita sa nu deranjez pe nimeni, ca am si ciine...nici asa nu-i chip.
sint eu TOTAL nebuna?
da, esti
mai vorbim cand o sa ai propriul copil
...care SPER ca nu o sa fie bibelou de pus in raft
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)Madness does not always howl. Sometimes, it is the quiet voice at the end of the day saying, "Hey, is there room in your head for one more?"
speed spune:
pisigri,inainte de a avea copii (copil) gindeam ca si tine. acum toate s-au schimbat. pe mine ma enerveaza cumplit cind merg intr-un restaurant si n-au facilitati pentru copii (de exeplu meniu special sau macar jumatate de portie,scaune inalte-desi am trecut de faza respectiva acum,etc),ma enerveaza cind cineva se uita chioris daca fetita mea n-are astimpar in scaun sau nu-i place meniul din dotare.noroc ca irlanda e o tara mult mai toleranta din punctul asta de vedere. acuma sincer vorbind, accept copiii si manifestarile lor oriunde dar nu la orice ora.daca prin nu stiu ce minune imi fac rost de baby sitter ca sa iau o cina romantica cu sotul (de exemplu) ma astept ca dupa ora 8 seara sa nu fie acceptati copii intr-un restaurant (si asta mai mult pentru binele copiilor). cit despre copilul de 5 ani care s-a urcat pe masa...e treaba restaurantului respectiv sa faca curatenie dupa fiecare client...fie ca-ti place sau nu,exista niste etape evolutive asa , fiecare dintre noi trece prin stadiul de copil cu tot ce implica asta si multi dintre noi trecem prin stadiul de parinti , mai responsabili sau nu...
speed spune:
na ca am scris mesajul anterior in viteza si am uitat esenta...nu poti aplica aceleasi norme de conduita unui adult si unui copil...eu chiar m-as ingrijora daca fetita mea ar sta smirna oriunde ne-am duce sau daca n-ar comenta cite ceva...asta nu inseamna ca e needucata,prost crescuta,etc. cred ca in general in Romania copiii nu sunt atit de tolerati ca in alte tari si e un mare pacat.
Elise spune:
pisigri,
nu esti nebuna.
Pur si simplu nu-ti plac copiii.
Asa cum altora nu le plac cainii.
Gindeste-te cum ai reactiona tu sa vina cineva si sa zica "dom'ne, m-am saturat de javrele astea care imput tot orashul. Peste tot dai de animale care mi se plimba mie pe sub nas si imprastie par. Schimb decorul si ma duc in alta parte, aud numai latrat. In alt zone sint numai kkti de caini nesuferiti si plini de bale. Nici pe strada nu pot sa merg ca dau peste unii care defileaza cu javrele, de-a dreptul penibil. De ce nu le-ar eutanasia pe toate, nu stiu..."
Analizeaza reactia ta fata de un asemenea om si considera ca sentimentele fata de un animal reprezinta nimic, zero, fata de dragostea de copilul propriu.
Si poate atunci o sa privesti altfel faptul ca vine cite un baietel si isi plimba mashinutza pe masa ta.
Elise & BBLisa
columbiana spune:
pisigri,
ai sa intelegi cind vei fi pusa in fatza faptului: personalitatea copilului e factor esential in capacitatea ta de a-l educa sau modela dupa viziunea personala; eu zic ca unii copii pot fi cuminti pentru ca asa e firea lor, linistita, interiorizata, altii sunt cuminti relativ- de frica bataii sau altor corectii parintesti ( si nu-s putini in Romania- citeste atenta postarea Andradei), iar altii pur si simplu sunt mai agitati si mai...mobili, cu personalitate mai puternica, sunt cei care exploreaza, care isi plimba masinutele, refuza felul de mincare comandat de parinti, sau vin si-ti pun intrebari imposibile; parintii acelor copii ar trebui sa-i tina inchisi si sa se izoleze cu ei in casa pe veci, de teama de a nu deranja persoane sensibiloase fara copii? nu cred;
topicul asta imi aminteste ca eram anul trecut acasa si am intrat intr-un magazin de jucarii; cind l-a auzit invatatoarea pe fiu<meu "mami, hai sa ne uitam la masinile alea" a urlat din toti rarunchii "nu-i voie sa atingeti jucariile", desi eram la un metru distanta.....; din pacate ii vrem olimpici, subordonati, robotei, etc, dar uitam sa intelegem lumea lor...
http://www.floriinro.ro/
arturicii spune:
Eu am 2. Gemeni. Baieti. 3 ani si un pic.
*La doctor alearga in sala de asteptare in jurul scaunelor;
*In aeroporturi alearga si chiuie;
*In avion stau pe scaunele lor insa canta, tipa si se distreaza zgomotos pana ii ia somnul;
*In tren topaie pe scaune;
*In magazine se uita la toate jucariile la care au chef; le iau de pe raft, se uita, le pun la loc apoi;
*La restaurant nu ii mai duc; nu aveam nici eu liniste ptr cat trebuia sa stau dupa ei sa nu alerge, sa nu strige sa nu deranjeze;
*In Biserica mai mult de 20 min (asta e record absolut) nu putem sta ptr ca incep iar sa faca nazdravanii.
*Au alergat in casa toata iarna de cand au intrat pe usa in casa pana la culcare. Si la ce subtiri sunt peretii aici.... Si inainte sa se termine iarna vecinii de jos au renuntat si s-au mutat. Noroc ca cei noi au si ei copii si ne inteleg.
*La cursurile de gimnastica fac numai nazdravanii, numai ce li se cere nu...
Ei si ce; m-am stresat vreun an insa acum m-am calmat; Ce sa ma tot stresez eu de stresul altuia? Vor sa alerge, sa alerge; eu le explic de 2-3 ori si gata; imi vad de ale mele. Cand obosesc se linistesc.
Uneori mi-am dorit sa fie si ei mai linistiti; insa acum nu mai imi doresc; Prefer libertatea de miscare si in gandire decat incorsetarea lor (si ma refer strict la copii mei) in reguli si reguli ce doar eu le vad necesare ca lor oricum nu le pasa, nu acum.
Asa ca ma limitez la cateva reguli (in biserica si la dr nu alergam si nu tipam; la masa stam linistiti; cand mergem pe strada stam de mana cu mama si inca vreo 3).
Iar ref la animale eu le iubesc mult (de-asta am si decis sa devin vegetarian). Le plac si lor animalele; ii las sa le pupe (cateii, pisicile), sa le ia in mana (aici ma refer la broaste, rame, etc). Mai greu e sa ii fac sa nu omoare furnici, gandacei si alte mici fiinte ce ne mai apar prin casa acum ca a inceput primavara. Au vazut vreo 2 adulti ce au omorat un paianjen in casa lor si nu prea au inteles de ce.... si au vrut si ei sa faca. Noroc ca nu e inca timpul pierdut si pot sa ii conving sa nu faca asa.
Si va rog inainte sa catalogati un copil ca fiind needucat sa va ganditi ca exista si o criza de 2 ani si una de 3 ani, una de 4 ani; ca exista copii energici sau linisiti si cate si mai cate...
Toate bune,
Ioana