Abuzul asupra copiilor - facem sau nu ceva?

Andrada spune:

"Vad ca anumite persoane adulte de pe forum se cearta acum referitor la gradul de abuz (oare cat la suta abuz este o palma si cat la suta abuz este un ciocan peste ceafa??), "

Miss Parker daca consideram o palma egala cu un ciocan peste ceafa, 90 la suta dintre copii ar creste in orfelinate (asta se pare ca e o cifra oficiala a procentului de copii care au fost atinsi macar odata).
Zilele trecute ma gindeam ca e mult mai usor sa abuzezi psihic un copil. Numai din citeva vorbe poti sa bagi spaima intr-un copil mai mult decit o bataie in toata regula.

Cumva abuzul trebuie definit altfel riscam prin interventia noastra sa distrugem mai mult viata unui copil decit ar face-o o eventuala palma.

A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

adriana spune:

quote:

---

Originally posted by Andrada



Cumva abuzul trebuie definit altfel riscam prin interventia noastra sa distrugem mai mult viata unui copil decit ar face-o o eventuala palma.

A

---

Cu ideea asta trebuia inceput acest topic.
E cea mai buna idee pe care am citit-o aici..

roxanal spune:

am tot incercat sa ma tin departe de acest topic, da ma mananca prea tare degetele
ca on topc clar, eu m-as fi dus pana la ea si din vorba in vorba as fi intrebat-o de ce tine bebelusul asa...poate chiar avea un motiv medical, nimeni nu stie de ce boala poate suferii copilul, sau alergie sau mai stiu eu ce..am invatat din proprie experienta ca nu e bine sa-ti dai cu presupusul despre ceva, indiferent cat de socant ti se pare...bun...acum..cred cu tarie ca atunci cand este vorba de abus adevarat, trebuie sa intervii, in rest, nu..acum, este foarte adevarat ca pentru unii abuzul inseamna o bataita, iar ptr altii iseamna cateva palmutze..eu fac parte dintre oamenii care nu cred in bataie,nu sunt de acord cu ea, dar...tb sa recunosc ca ...era si eu de cateva ori s-o pocnesc rau pe fie-mea mare, care ma infrunta si ma inghinteste non stop doar doar o sa capete mai multa atentie, chiar si una nedorita..recunosc ca i-am tras odata o palma peste fata, cand avea o criza urata de isterie, dar de-aia adevarata, nu va imaginati ca se miorlaia asa, ci o criza naspa si deja si ea se speriase ca nu se putea oprii, si atunci i-am tras o palma, de s-a oprit instantaneu...am fost ulterior la dr cu ea si i-am explicat iar dr mi-a spus ca am facut foarte bien si ca nu tb sa am remuscari, altfel putea sa ajunga la chestiimai naspa ca criza de epilepsie sau criza isteric-ischemica sau aasa ceva, pe sistem nervos..explicatia : bebe2, pe care maria nu l-a acceptat prea usor..desii o iubeste mult, insa asta nu inseamna ca ar vrea sa fie tot ea in centrul tutror gandurilor noastre...si recunosc ca tip la ea din cand in cand, ca nu intelege...nu ca e razvratita, ci este doar aiurita, asa se manifesta..chiar ieri, veneam de la o aniversare si statea chiar la marginea trotuarului, venea tramvaiul, i-am spus sa mearga mai in spate, ea nimika, o aveam pe Teo in brate iar in cealalta mana rucsacul cu haine...deci nu puteam s-o tin si pe ea de mana...deci, in momentul in care ea nu s-a dat mai in spate, pur si simplu am urlat la ea ca altfel ea nu reactiona..tramvaiul venea..m-am speriat asa ca am tipat la ea si s-a execuatt imediat..pe urma, am sta si m-am gandit..poate reuseam si altfel? da pur si simplu cu e anu merge cate-odata... si mai are un stil de taraganeaza totul, abia se misca...abia face ceva, dupa ce-i spun de n-spe mii se ori..nu exagerez, ea nu se misca pana nu-i spun de cel; putin 4-5 ori..si va spun sincer ca nu am nervii necesari..stiu ca asa a ales ea sa protesteze dar desii poate parea o justifiacre, nu este..nu mai pot nici eu..am si eu limitele mele..si ma gandesc cu groaza ca si asta tot abuz se numeste..am fost inclusiv la psihoterapeut..dar el spune ca nu prea am ce face daca nu reusesc s-o ignor, ceea ce nu se poate la infinit..si ca o sa-si revina cand o sa considere ea ca m-a "pedepsit" suficient ptr Teo...eu n-am decat sa ma calesc si sa ma enervez cat mai putin...si s-o las in legea ei...si sa-i dau mai multa atentie...dar..de unde frate sa-i dau mai multa..ca nu mai am..sunt sleita de puteri, merg la serviciu, pe urma ma ocup de ele si de casa, si gata, s-a facut noapte si eu nu stiu cand mai apuc si sa dorm..asta in conditiile in care sotul ma ajuta si el in tot..dar altcineva nu mai este pe langa noi..asa ca mai mult decat atat, nu pot face..drept ptr care..desii inteleg ca este o problema, si am facut tot ce-i posibil s-o rezolv..nu as numi-o pe Maria copil abuzat sau nu as zice ca tb sa mearga l acasa de copii doar ptr ca avem o perioada mai grea...asta nu inseamna evident, c-o bat, sau mai stiu eu ce...insa nu trebuie uitat ca sunt multe nuante..nu sunt de acord cu bataia...si nici cu abuzul de orice fel ar fi, asupra nimanui, dar apoi asupra unor copii care nu se pot apara..insa ar trebui sa facem cateva diferentieri...sau daca voi considerati ca ar trebui sa fiu decazuta din drepturile parintesti ptr asta..nimeni nu e perfect si cred ca a stabilii ce inseamna abuz nu este asa usor si nici la indemana oricui...sunt total de acord ca la noi abuzul este peste tot, eu il vad zilnic, de la copii batuti, la copii schingiuiti sau mai stiu eu, nemancati, neimbracati, etc..si cred ca ar trebui sa existe mult mai multa informare, mai ales la sate/comune...unde copii se cresc dupa ureche..exemplu..am fost la tara, la socrii, intr-un sat la 50 km de Bucuresti... o mamica care are 3 copii, lasase fetita mare, care era cam de varsta Mariei, adica 6 ani si un pic, cu ceilalti copii, de 3 si respectiv 1,5 si plecase cu treaba..si fetita aia, se comporta perfect cu fratiorii, ei, dar totusi, era un copil, lasat cu alti copii...si ce sa-i spun, mai, nu faci bine, se pot intampla tot felul de lucruric u ccopii cat esti tu plecata?
are gospodarie mare, anumale multe, de-trebuie sa aiba de mancare...si nu au pe nimeni care sa-i ajute..ce sa faca, sa-si ia o bona???...sunt forate multe de spus..si asa m-am lungit prea mult..asa ca alta-data

denizel spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker

denizel, uite cum ma faci tu pe mine sa stau 2 ore pe net in concediu ca sa-ti citesc subiectul . Daca e asa interesant, ce sa fac? Tb. sa raspund pe scurt, ca-mi fuge timpul.

---

Felicia, & !!!
Te pup si eu pe tine si abia te astept inapoi din concediu :-)

quote:

---

Zilele trecute ma gindeam ca e mult mai usor sa abuzezi psihic un copil. Numai din citeva vorbe poti sa bagi spaima intr-un copil mai mult decit o bataie in toata regula.

Cumva abuzul trebuie definit altfel riscam prin interventia noastra sa distrugem mai mult viata unui copil decit ar face-o o eventuala palma

---

Andrada, ooof, daaaa...abuzul psihic...:-(

Numai ca, ma gandesc, asta e mai greu de "detectat" de oricine si probabil ca parintii care se reped sa-i carpeasca una-doua pe copii, isi rezolva mai repede nervii cu una-doua palme (ma rog, sau o bataie in toata regula) decat spunandu-i cine stie ce chestii nasoale copilului.
Fiindca, din cate am observat, multi parinti nu recurg la bataie dupa indelungi incercari cu alte metode, ci pur si simplu fiindca nu au rabdare, sunt obositi sau pentru ca palma e considerata cea mai grozava si eficienta metoda de educatie.

Probabil ca parintii care isi bat copiii foarte tare, nu ii abuzeaza numai fizic, ci si psihic.
Ma gandesc la asta pentru ca, nu imi imaginez ca un parinte capabil sa-si loveasca mult, tare si des copilul, face asta fara sa-i si spuna fel de fel de chestii si imi mai imaginez ca, odata abuzul fizic terminat, se continua cumva cu alt gen de abuz, eventual psihic.


Eu stiu ca din cauza aplecarii prea mari asupra abuzului se pot face si greseli dar, asa cum am mai spus, prefer un astfel de sistem decat o nepasare totala.
Si eu nu pledez pentru instrainarea copilului de parinte, dar dom'le, cum l-ai prins pe unu' ca-si bate copilul, luat frumos de manuta si dus la psiholog. Sa se discute cu el, sa-i arate ca a gresit, sa-i arate de ce, care sunt consecintele si gata, inapoi acasa la copil.
Probabil ca sunt multi parinti care, daca ar sti cat de mare poate fi raul pe care il pot face copilului, chiar cu mici palmite, s-ar gandi de doua ori inainte de a ridica mana asupra lui.

Si nu pot sa inghit chestii de genul: ete na, ce rau poate sa-i faca o palma-doo acolo?
Mai, da' de unde stie parintele unui copil de numai doi ani sa zicem, cat e de sensibil/insensibil copilul si ce procese se declanseaza in mintea lui in momentele in care este batut???
Probabil ca mi se va raspunde ca parintele isi cunoaste foarte bine copilul. Ei bine, nu cred!
Sunt rari parintii care isi cunosc bine, da' bine copilul si, hai sa fim seriosi, n-or avea toti parintii batausi stofa de psiholog si mare psihanalist .
Pentru mine, bataia = umilirea copilului. Nu stiu de ce un copil, numai fiindca e copil, nu trebuie sa reactioneze la umilire?!?!
Si, mai ales, care e pragul? Dupa cate palme inceteaza acceptarea si nepasarea la lovituri, si incepe umilirea si abuzul?


-------------------------

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

J G spune:

Denizel... am tot citit topicul tau si pe celelalte colaterale... si ma gandesc de mult cum sa raspund pentru ca parerea mea (despre care cred ca este cea corecta) o sa para extrema.
Se tot discuta in ultimele postari despre ce inseamna abuz? Pai pentru mine e cam asa: sa uzezi de superioritatea ta fizica si de context (noi, ca parinti, suntem mai puternici atat fizic cat si psihologic, copii depind de noi si nu pot riposta, nu au alta alternativa decat sa accepte comportamentul nostru oricare ar fi el).

Multi dintre cei care au postat incearca sa faca o diferenta intre o palmuta peste pampers si batai in toata regula. Eu zic ca e imposibil sa se stabileasca granita (evident ca e distanta ca de la cer la pamant intre cele doua dar pentru ca dupa cum ziceam e dificil de delimitat consider ca e mai bine sa tratam totul cu aceeasi gravitate).

Personal sunt complet impotriva lovirii copilului sau a urlatului la acesta. Nu inteleg utilitatea acestor gesturi (pentru ca nu exista decat in cazuri de exceptie si au fost prezentate multe aici, sa termini o criza de nervi, sa trezesti copilul din visare cand e in pericol). Dar astea sunt exceptii rare. Dar in nici un caz pentru ca s-a dus in ciuda ta de 50 de ori sa puna mana pe priza sau pentru ca te lovea cu picioarele in burta cand schimbai pampersul. Aici e vorba de o descarcare nervoasa a parintelui care nu mai are rabdare cand ar trebui sa aiba. Copilul nu invata nimic bun.

Sa nu credeti ca nu inteleg persoanele care au asemenea scapari din cauza nervilor. Eu am fost asa: inainte sa am copil eram foarte sigura ca nu-l voi lovi niciodata, mi se parea ceva oribil (mai ales ca eu am fost un copil corectat des pentru toate absurditatile), cand Carla a fost mica simteam la fel... ei bine, cand facea ea vreo 8 luni eram in asemenea hal de epuizare (am un copil foarte energic) incat ajunsesem sa simt nevoia sa o dau cu capul de pereti, vroiam sa-i fac rau, sa o lovesc, simteam o furie ingrozitoare mai ales cand ma trezea sau nu adormea. Pana la urma intr-o dimeneata s-a intamplat: la ora 6 CArla s-a aplecat din patut si m-a tras de par tare in timp ce eu dormeam si mi-a zburat o palma fara sa ma gandesc, noroc ca undeva pe la jumatate am realizat si am scazut intensitatea loviturii asa ca mai mult am atins obrazul ei, ea n-a avut absolut nicio reactie. dar eu stiam ce facusem si m-am speriat ingrozitor, nu puteam sa accept ca exista aceste impulsuri in mine fata de o fiinta nevinovata, fara aparare!
Si recunosc, din pacate nu ma pot consola cu gandul ca sunt om si am niste limite si eu. Nu pot! Am trait un cosmar atunci, plangeam intr-una. Din fericire atunci Felicia mi-a recomandat o carte care m-a ajutat foarte mult. Si tot atunci am inteles ca trebuia sa rezolv acele probleme din viata mea care imi creau frustrari si am inceput sa o fac.
Sunt fericita ca de atunci nu numai ca nu am mai atins-o niciodata dar incet incet a inceput sa scada si nevoia de a o face, m-am calmat, m-am organizat in asa fel incat sa ma odihnesc. Nu tip la ea niciodata, uneori vorbesc pe ton ferm si serios ca sa inteleaga ca nu glumesc cand zic ceva.

Asta e povestea mea, am scris-o ca sa stiti ca inteleg pe cei carora le scapa palma de oboseala si de nervi.

In concluzie, eu consider ca nu trebuie acceptata nicio palma, asa cum mie mi-ar spune toata lumea ca traiesc intr-o relatie abuziva daca sotul mi-ar trage cate o palma la 6 luni sau m-ar ameninta ca o face, nu vad de ce asta nu se aplica si in cazul copiilor. Cu atat mai mult cu cat de la copii, spre deosebire de adulti, nu putem avea pretentii de discernamant sau diferenta intre bine, rau, sigur, periculos. Trebuie deci sa fim mai toleranti si sa ne stapanim.

Din pacate educatia ne indeamna sa ripostam fara jena prin palme sau urlete cand ne enerveaza copilul, ca doar e permis si pana la urma ce poate acesta sa faca?
Ma gandesc mereu cat de bulversant trebuie sa fie pentru un copil de 2-3 ani sa asimileze faptul ca mama este persoana de care depinde total si in acelasi timp cineva care il sperie sau ii face rau. Puneti-va o clipa in locul lor. E foarte, foarte trist sa fortezi un copil sa inteleaga asa ceva cand femeila mature au drame atunci cand sotii lor fac asta. De ce oare se desconsidera suferinta copiilor?

M-am intins mult de tot, scuze daca am deranjat pe cineva cu postarea asta, dupa zile lungi de gandire e forma cea mai pacifica pe care am gasit-o.

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

MissParker spune:

denizel, ! Daca topicul asta si raspunsurile primite aici te-au determinat sa iei hotararea ca de acum inainte sa intervii de fiecare data cand simti ca un copil este abuzat de unul din parinti, se cheama ca deja exista un progres si avem motive sa fim optimiste. Nu zice nimeni sa chemam imediat politia sau protectia copilului, dar de aici si pana la a inchide ochii fiindca, vezi Doamne, nu putem fi siguri ca e abuz sau ezitam sa ne amestecam fiindca e viata altora, este cale lunga. Comparatia e fortata, stiu, dar oare nu asa s-au petrecut lucrurile si la inceputurile nazismului, cand aproape nimeni nu intervenea in favoarea evreilor, fiindca abuzul nu era clar vizibil si oricum nu-i privea in mod direct pe ceilalti?

J G, si ! Esti de admirat din toate punctele de vedere, stii asta, nu? off-topic: daca mi-ai trimis vreun mail la care nu ti-am raspuns, te rog mai trimite-l odata, fiindca am pierdut niste mailuri din inbox cand am incercat sa lucrez cu Outlook-ul si a iesit un mare haos .

Sa revenim la ideea topicului. Ideea nu este sa dezbatem la infinit ce e abuz si ce nu sau cum sa definim cu cat mai mare exactitate abuzul (eu am postat mai demult un mic articol de Alice Miller despre abuz, dar nu-l gasesc acum, am sa-l pun cand ajung acasa), eu cred ca denizel voia sa initieze o discutie despre cum putem face ceva atunci cand e vorba clar de abuz. Ori, abuz (fizic, psihic, emotional) este orice manifestare prin care copilul se simte umilit, neglijat, bagatelizat, batjocorit, privat de iubirea parintilor, neacceptat asa cum este el, nedreptatit etc. etc. etc. Cred ca cel mai usor de recunoscut abuzul este daca am incerca in acea clipa sa iesim din creierul nostru de adulti si sa ne punem macar pentru o fractiune de secunda in sufletul unui copil care este tratat astfel. Atunci cred ca am simti diferenta.

Pe cei care stiu engleza, ii invit sa "rasfoiasca" putin linkul alaturat si apoi sa mai discutam despre cat de inofensiva este prima palmuta la fund.

www.nospank.net/main.htm" target="_blank">http://www.nospank.net/main.htm

Andrada, ai mare dreptate, abuzul psihic/emotional este mult mai subtil decat cel fizic, de aceea e si mai greu de detectat, iar consecintele sunt de cele mai multe ori la fel de devastatoare ca si abuzul fizic.

Mai atasez un link cu un articol extraordinar de bun despre consecintele abuzului emotional.

www.vachss.com/av_dispatches/disp_9408_a.html" target="_blank">http://www.vachss.com/av_dispatches/disp_9408_a.html

Din pacate, cand ajungi deja sa intelegi un asemenea articol esti adult si ai o munca grea in fata pentru a incerca sa repari raul. Intrebarea este: ce facem noi, cei care am devenit constienti de ceea ce inseamna abuzul???? Cum putem sa prevenim, sa ajutam? Fiindca e clar ca parintii care abuzeaza au la fel de mare nevoie de ajutor ca si copiii abuzati, acesti parinti trebuie sa recunoasca modul cum ei insisi au fost abuzati, daca vor sa distruga cercul vicios. Eu personal acolo as incepe: prin a le pune oglinda in fata parintilor, incercand sa-i confrunt cu propria lor copilarie pentru a-i ajuta sa vada singuri modul distructiv cum actioneaza si mai ales sa inteleaga adevaratele motive pt. care actioneaza asa.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

denizel spune:

quote:

---

Originally posted by J G

Asta e povestea mea, am scris-o ca sa stiti ca inteleg pe cei carora le scapa palma de oboseala si de nervi.


J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

---

J, , eu iti multumesc pentru ca ti-ai luat din timp pentru a-ti spune parerea.
...asta cu atat mai mult cu cat parerile noastre coincid :-))




-------------------------

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Chuny spune:

Va urmaresc cu interes. J G !

Nasterea ariciului junior Pozele mele Poze cu noi si Vladimir